După cum mulți dintre voi știți, Festivalul Luminii este organizat în fiecare an în mai multe locații în România, cu scopul de a crea un spațiu liniștit, de deconectare a participanților de la agitația vieții de zi cu zi și de a-și aminti că lucrurile mărunte din jurul lor le pot face clipa, ziua și viața mai bune.
Pe 25 mai am ținut Festivalul Luminii și la Alba Iulia, în același timp cu cercetașii din Cluj, Timișoara, București, Hunedoara, Sibiu, Brașov și alte locații din țară – din diferite motive, multe alte grupuri de cercetași țin (sau au ținut) festivalul la ei în localitate la date diferite, inclusiv în septembrie.
Pentru noi, Festivalul este unul din modurile prin care putem să dăm ceva înapoi comunității pentru sprijinul care ni-l oferă, dar și un proiect în care se pot implica activ toți membrii noștri, de la cei mai vechi la cei mai micuți. Continuă să citești Festivalul Luminii – de patru ani la Alba Iulia
Ne apropiem cu pași repezi de încă o ediție a Festivalului Luminii – anul ăsta ne-am propus să facem festivalul pe 25 mai la Alba Iulia – în aceeași dată în care va mai avea loc și în alte locații din țară (Cluj, Timișoara și București fiind printre ele).
Au trecut mai multe evenimente care mi-au umplut zilele și n-am mai reușit să scriu aici de aproape trei săptămâni. Acum, sper, am un scurt moment de respiro și de reflexie, așa că încerc să mai notez aici unele dintre experiențele ultimelor săptămâni.
În weekendul cu 6 – 7 mai am avut două evenimente importante la Alba Iulia, cel mai interesant pentru voi fiind mai mult ca sigur Festivalul Luminii. La a doua ediție la Alba, și la a patra ediție națională, festivalul încearcă să readucă în mintea și în gândul membrilor comunităților locale (în cazul nostru, a albaiulienilor) lucrurile mărunte care le fac viata mai frumoasă. Continuă să citești Festivalul Luminii 2011
Acum mai mulți ani, prietenul meu Cătălin a venit cu o mega-idee. A pus lumânări în niște cutii din hârtie împăturată și a împânzit un parc cu ele. Scopul? Să îi facă pe oameni sa uite de necazurile ce le au toata ziua și sa realizeze că lucruri mici pot să-ți îmbunătățească viața, daca nu uiți de ele. Sloganul de atunci, păstrat și acum, a fost „Redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte”.
Anul ăsta, Festivalul Luminii a fost inclus în proiectul 100 de idei de educație nonformală pe care ONCR îl desfășoară în parteneriat cu Creativ, și a avut loc în 11 locații simultan (Clujul, Bucureștiul, Timișoara și Miercurea Ciuc au amânat, din diverse motive). Pentru că nu s-a mai organizat în decembrie (când noi suntem prinși cu UP-ul), anul ăsta ne-am făcut și noi la Alba curaj să organizăm o primă ediție a festivalului.
Implicarea mea personală a fost minimă, eu fiind plecat aproape în întreaga perioadă de la luarea deciziei până la implementarea proiectului, dar am tras tare și am fost la Alba sâmbătă, pe 13 martie. A fost un pic friguț, dar au venit foarte mulți cercetași și ne-am mișcat destul de bine pe organizare. La 19 au început să vină oameni. Având în vedere frigul, am fost surprins să văd atâta lume venind să vadă despre ce e vorba, mai ales oameni în vârstă.
Am fost plăcut surprins să îl văd pe dl. Miron, proprietarul cabanei de la Poarta Raiului, că a venit să ne vadă :). Au venit și copii de la Așezământul Sf. Vasile, de lângă Schit, cu care am făcut o activitate de Paște anul trecut. Ne-am jucat, s-a cântat la chitară, trupa Skepsis a venit și a făcut câteva exerciții de actorie și de ceva ce aș numi teatru interactiv, am avut poi-poi-uri.
A venit și presa grămadă, a dat Cătălin al nostru declarații în fața camerei de s-a plictisit, dar evident că presa nu a prins ideea, pentru ca deh, sunt presa, ce să te aștepți de la ei.
Per total, o acțiune reușită, atât din punct de vedere extern (că am făcut viața un pic mai bună la cele câteva zeci de oameni care au fost în parcul din cetate în seara aia), dar și pe plan intern, pentru că s-au implicat mulți dintre oamenii noștri, inclusiv niște unii pe care nu i-am mai văzut demult tare la cercetași :)
Având în vedere condițiile slabe de iluminat și calitatea îndoilenică a aparatului meu în asemena situații, pozele mele (surprinse de Cristi) sunt destul de neclare:
Era frig, tremura mâna :DFloarea de crin, simbol al cercetășiei
Poze mult mai bune puteți găsi la Ioji și la Paul.
Articolul de pe albascout.ro despre activitatea asta este aici.
Weekend-ul ăsta, deşi am deadline-uri looming deasupra capului, am fost student. Nu ştiu exact ce m-o făcut să fiu aşa de iresponsabil, probabil din cauză că UP-ul stoarce în fiecare an şi ultima dorinţă de munci din mine, dar weekend-ul ăsta am dat curs aproape la toate invitaţiile care mi s-au făcut din categoria „fun”.
So, vineri am fost la sediul cercetaşilor la CTR să fac gulguţe pentru festivalul luminii. Bineînţeles că nu se poate muncă fără diştracţie, aşa că după ce am terminat toată hârtia şi am facut sute şi sute de gulguţe, ne-am îndreptat către un birt, via şaormăria de la Sala Palatului. Mi-am dat seama atunci pe loc ce trist e Bucureştiul pentru că nici unul din noi nu ştia un local în care să putem merge să stăm la poveşti. Există două variante aici, amândouă triste: una, un grup de 7 – 8 cercetaşi studenţi de la anul 1 la anul 5 şi absolvenţi nu or ieşit suficient în oraş ca să ştie birturi meseriaşe pentru stat la poveşti, sau, doi, nu sunt asemenea birturi. Indiferent care dintre ele a fost problema noastră, eu dau vina pe Bucureşti. I need to get out of this place!
Anyways, dupa 1h de plimbat brambura prin Lipscani şi pe lângă, am găsit în sfârşit loc la localul de lângă Spring-ul de la Universitate, unde am şi beut una două beri şi am hotărât că o să facem „clubul liderilor” în fiecare joi, la o locaţie care urmează să o stabilim. Dacă are cineva idei, please, say so!
Sâmbătă mi-am propus să lucrez din greu. Dar sâmbătă de dimineaţa Micvs o zis că-i musai să bem o bere de Sf. Niculaie. Totuşi mai aveam prima parte a zilei. Dar ups, am uitat că am zis că mă duc cu Mihaela să mă întâlnesc cu Adi Şuhanea să vorbim de Centrul Universitar Bucureşti. Şi am fost, întâlnirea noastră o durat muuuuult mai bine de 1h şi am ajuns acasa numa pe la 8. La 8 jumate m-o sunat Micvs să mergem cu gaşca la … patinoar! Cum aş fi putut refuza o asemenea invitaţie??
Aşa că am fost şi elefantu pe gheaţa weekendul ăsta. Dar NU am căzut deloc :) Şi deşi acuma când am fost noi era aglomerat, mi-am dat seama că e musai să ducem gaşca la patinoar într-una din serile „clubului liderilor”. Îi super loc de discutat chestii :) Şi de râs de lume care nu ştie :)) Atâta că îi scump. După era plănuit un Cracassone la noi în cameră, da lumea s-o evaporat şi n-am mai făcut nimic, deci somn. No work done today either.
Duminică a fost Festivalul Luminii, despre care o să scriu în curând. Am hotărât că nu mă implic în organizarea festivalului ăstuia, dar pe la 3 aşa m-o sunat Iuliana înnebunită că bate vântu şi pleacă cu gulguţele. Aşa că, împreună cu Adi am luat rucsacul, l-am umplut cu nisip de prin Regie, l-am suit într-un taxi şi am plecat spre Parcul Carol. După Festival, evident, bere. La .. Baricade. Super bar (potenţial loc pentru Clubul Liderilor?), preţuri decente pentru inima Bucureştiului, dar deeeeeparte de Regie. Am făcut o oră până acasă pe jos. Dar a fost OK. Doar că, acasă era caaaald … sooooomn. :)
În concluzie, un weekend without any real work for school / job / others. But a lot of fun :) Şi acum, la muncă!
La BaricadeAdi încearcă să demonstreze că îmi incape capul într-o sticlă de bere
