Etichetă: DIY

Cum să-ți faci suport de biciclete fără să dai găuri în pereți

Atunci când nu e cu mine pe dealuri sau la lucru, bicicleta stă în casă. Dar ce faci când ai mai multe biciclete? Cât de mare ar fi apartamentul în care stai, două biciclete încep să încurce. La casă e mai simplu, mai ales dacă ai șopru sau garaj, dar la bloc fiecare fărâmă de spațiu contează.

Noroc că s-or gândit o grămadă de oameni la tot felul de soluții, unele mai sport, unele mai hipsterești care de care mai arătoase, ergonomice și integrate frumos în casa omului. Mai toate folosesc însă ceva formă de prins de perete / tavan care necesită niște găuri suficient de serioase încât să susțină două biciclete (deci cam până în 50 de kg).

Dacă stai în chirie s-ar putea să nu găsești înțelegere la proprietar pentru a-i face pereții șvaițer ca să-ți agăți tu bicicleta de perete, așa că mie mi-a trebuit o soluție diferită – există niște suporți care se numesc floor to ceiling și care se blochează între tavan și podea, fără să fie nevoie de alte ancoraje – și am zis că ar fi fain să încerc să-mi construiesc și eu unul. Continuă să citești Cum să-ți faci suport de biciclete fără să dai găuri în pereți

Grătar la purtător

Câteodată, nu foarte des, prin feed-ul meu de Facebook mai apar și lucruri interesante. Așa mi-au căzut ochii pe grătarul ăsta DIY, făcut din materiale ușor de obținut și în România – și am decis că e ceva ce merită încercat, pentru că ar merge perfect cu aventurile pe care le plănuiesc pentru la vară.

Nu reiau pașii, e relativ simplu de făcut și ghidul de pe Instructables este suficient de complet, așa că pun doar lucrurile pe care le-am învățat eu cu proiectul ăsta. Continuă să citești Grătar la purtător

Bradul Spyhce – „conectat” la cartier

Spyhce, compania pentru care lucrez la Cluj, organizează de obicei de Crăciun un concurs care să lege cumva ideea de software și acel Christmas feeling. Anul ăsta am fost prea înghesuiți de evenimente ca să organizăm un concurs, dar am aplicat ideea pentru concurs la un proiect intern cu care să marcăm cumva sărbătorile.

Toată treaba a început din cauza bradului din curte, dacă e să căutam vinovați. A fost primul Crăciun pe care l-am prins în casa asta (ne-am mutat pe sfârșitul verii), și întâmplarea a făcut să avem un brăduț arginitiu în curte. Așa că discutând cu Andrei Candale, colegul cu care ne-am ambalat să facem proiectul ăsta, am zis că musai trebuie să facem ceva cu brăduțul nostru de Crăciun.

Discutând, din idee în idee, am hotărât să îmbrăcam bradul în LED-uri programabile și să îi punem un microfon undeva ca bradul să beculească în diferite feluri și culori în funcție de ce se întâmplă în jurul lui, în cartier.

Sună destul de simplu, nu? Oh well … Continuă să citești Bradul Spyhce – „conectat” la cartier

3D printing to the rescue

Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.

Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.

Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.

Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase. Continuă să citești 3D printing to the rescue

A little „hardware” project

Când m-am mutat acum câteva luni în apartamentul ăsta, în camera mea erau două găuri în perete unde a fost, probabil, la un moment dat, un soi de etajeră. Pentru că nu prea am timp de lucru prin „casă”, a durat destul de mult, dar, picătură cu picătură mi-am inventat două rafturi în cameră.

După ce am găsit luna trecută (prin multiple încercări :) niște șuruburi care să se potrivească în găurile existente, astăzi am decis că am timp să mă duc să fac rost și de scânduri. Cu puțin noroc, la cel mai apropiat magazin de materiale de construcții am găsit două bucăți, ușoare, din lemn de ceva rășinoase, cu 50 de lei amândouă. Continuă să citești A little „hardware” project