În continuare pe drumuri, weekend-ul trecut am participat la întâlnirea Echipei Naționale de Programe a ONCR. Întâlnirea, finațată prin proiectul 100 de idei pentru educație nonformală, a avut ca obiectiv realizarea unui pas înainte pe diferitele proiecte ale ENP. A fost un weekend greu, și, deși sunt circumspect în ce privește concluziile, pot sa afirm că am făcut un pas înainte în toate direcțiile.
Eu am plecat la Mureș doar vineri seara, cu Cristi și Irina, pentru că am mai avut treabă pe la facultate. Echipa de eXplo deja discutase despre campul național de eXplo, care va avea loc la vară, dar nu sunt stabilite încă foarte multe detalii (momentan, după o discuție ulterioară, inclusiv locația pentru camp este supusă din nou dezbaterii). Am mai trecut o dată peste obiective, le-am mai aranjat, le-am mai pupat cu cele ale temerarilor și le-am dat feedback ca sa și le lege și ei mai bine de ale noastre.
Partea criminală a fost sâmbătă după-masa, când am încercat să stabilim un sistem de progres personal pentru eXploratori. Fiind prima oară când oricare din membrii echipei e implicat în așa ceva, și având în vedere cantitatea semnificativă de variabile care trebuie luate în calcul, ne-am mișcat greu, dar nu încet, prin mai multe abordări și mai multe tipuri de soluții. Într-un final am găsit o soluție de compromis, care ar putea să-i împace și pe eXploratorii veniție de la temerari și și pe cei care vin noi în organizație, și să-i ducă cu succes prin trei etape mari către ramura de vârstă finală, seniorii.
Sâmbătă seara l-am sărbătorit pe Sf. Patrick al irlandezilor într-un pub în ceteatea mureșeană, și am savurat două șaorme (ca erau cam micuțe) de miez de noapte de la Grecu’ (care e contrapartea lu Turcu’).
Duminică, o nouă zi, o nouă trezire brutală, tot pe la 8. Discuția principală în echipa de eXplo a fost cadrul simbolic. Aici n-aș vrea să dau foarte multe din casă, sunt convins (din log-uri) că sunt mai mult eXplo care mai dau pe-aici :P, dar pot să vă zic ca se leagă binișor (și mai ușor pentru lideri) cu cadrul simbolic ce vine dinspre temerari, și că are mult de-a face cu patrulele și cu viața în patrulă. Ultima etapă a fost o discuție despre cum / ce facem de-aici înainte.
Am plecat după masă, după multe poze și luări de la revedere, către București. Am făcut o escală la Sighișoara, unde am vizitat biserica evanghelică, cimitirul vechi (ăla din cetate – pe care eu nu îl mai văzusem niciodată deschis), și ne-am găsit loc pentru următoarea întâlnire pe seniori și explo, la Burg Hostel (unde au mai fost și alte întâlniri, despre unele cred că am mai scris aici, acum 1000 de ani).
Pe scurt, o întâlnire cu multe rezultate pe foaie. Cu siguranță există mult potențial în întreg ENP-ul, și cu multă muncă vom avea niște rezultate de calitate în anul ce urmează. E o perioadă interesantă să fii cercetaș :D
