Între 15 și 18 aprilie am participat la Stagiul de animație de la București. Sunt de multă vreme lider cercetaș de facto, pentru ca așa s-au potrivit lucrurile, dar nu am nici unul din stagiile formale de animație pe care un lider cercetaș trebuie să le aibă. Acum, după mai mulți ani, odată cu creșterea ofertei de stagii a ONCR, încerc să îmi fac și eu „școala”.
Stagiul de la București s-a organizat ca parte dintr-un proiect mai mare (de care cred ca am mai scris), 100 de idei pentru educație nonformală, și a fost ținut la sediul ONCR din București de către Horațiu din partea CREATIV și de Dani 10 (din Dej) din partea ONCR. Au fost patru zile lungi, și cam lente și pentru „copii mici” ca să fie pe placul meu, dar gașca de participanți de la stagiu a fost la înălțime :) Am învățat niște concepte teoretice de care simțeam că am nevoie, am socializat cu mai mulți lideri și viitori lideri din ONCR și, nu în ultimul rând, am făcut mai multe jocuri.
Din punctele tari ale stagiului este ca am avut la un moment dat mai pe la sfârșit de pregătit un joc, ceea ce a fost (în sfârșit) un loc unde trebuia să ne punem mintea la contribuție, și duminică dimineața ne-am dus în Parcul Tineretului și am făcut niște jocuri, în sfârșit, de mișcare :) și evident serile, în speță aia din Varză (din nou, Varză …)
Per total, un weekend prelungit, activ și util, sper, pentru noi ca cercetași și pentru mine ca cercetaș :P.
Legați la ochi prin Parcul Tineretului. Și Dani aproape m-o băgat în copac!
Am avut o perioadă mai agitată în care s-au întâmplat mai multe și n-am ajuns să scriu de ele, așa că acum evit să scriu până nu ajung la zi cu ce am mai făcut :) Le iau pe rând, și vă rog să scuzați posturile mai scurte decât de obicei ;)
Sâmbăta imediat după Paște am primit vizita lui Christian, Robert și Mikael, trei cercetași austrieci din grupul din Hoersching, veniți în recunoaștere pentru campul pe care urmează să-l facem împreună cu ei vara. Am fost cu mașina la locul propus de noi pentru camp, pe marginea râului Gârda Seaca la 5 – 6 km de centrul comunei Gârda de Jos, apoi după masa am pus la punct un pic de program pentru camp și despre călătoria pe care ei intenționează să o facă înainte de a ajunge în camp, prin minunata Românie :) Evident, ziua s-a încheiat cu o bere și cu discuții mai „ușoare”.
Locul de camp e un pic cam strâmt, dar într-o locație excelentă. Are și apă, și acces facil, și, deși sunt niște case în zonă, nu sunt chiar în capul nostru. O să fim la 3-4 ore de Padiș și la 40 de minute de ghețarul de la Scărișoara.
Vinerea din vacanța de Paști, după mai multe schimbări de planuri cauzate de vreme, dar și de chestiuni administrative, am plecat cu o gașcă de 13 exploratori la Sibiu, să reedităm o nebunie ce am tras-o în noiembrie 2008 : HaiHui prin Sibiu.
După succesul ambelor ediții, mă pregătesc să propun un program național pentru eXploratori care să se bazeze pe acțiuni de genul ăsta. Care e ideea, pe scurt: am pregătit un caiețel, care, pe lângă un set de provocări de tot soiul, conține și informații despre Sibiu. Cercetașii, împărțiți pe patrule, au bătut întreg centrul Sibiului căutând indicii, și cu ocazia asta au văzut și cele mai importante obiective turistice de pe-acolo.
Tura asta am fost lideri Andra și cu mine, și, ca și data trecută, nu am umblat cu patrulele, ci ne-am despărțit (fără știrea lor :P) de ei, și le-am dat indicii și provocări adiționale și prin SMS. Am luat de la Centrul de Informare Turistică din Piața Mare hărți pentru toată lumea (una din patrule a fost inspirată și și-a făcut rost singură ;)).
Ca să vă puteți face o imagine, printre provocări au fost să își facă poză făcând piruete pe Podul Minciunilor, să numere scările dintr-unul din turnurile cetății sibiului, să numere capacele alea noi de canal dintr-o anumită zonă și să scrie ghilotină cu șireturile papucilor în Piața Mare.
Andra și cu mine ne-am petrecut timpul spionându-i pe eXplo, dar am luat și câteva pauze în care am vizitat Biserica Evanghelică și Biserica Ortodoxă din centru, ambele impresionante în felul lor. La cea evanghelică erau deschise și catacombele, unde am stat aproape 45 de minute căutând semnificația emblemelor de pe locurile de veci ale multor oameni importanți din Sibiul din evul mediu.
Am avut noroc și de megavreme și am stat cam 3 – 4 ore în centru. Ultima provocare a fost să găsească cum ajungem, folosind mijloace de transport în comun, la Grădina Zoologică. Grădina Zoologică (unde intrarea pentru elevi și studenți este de 2 lei) s-a extins un pic de la ultima noastră vizită. Deși are doza aia de tristețe când vezi animale închise în cuști, are și latura practică că cercetașii pot vedea, fără a se pune în pericol, multe din animalele cu care se pot întâlni prin pădurile pe care le mai frecventăm :).
Dealtfel, asta a fost și provocarea lor pentru Zoo, să noteze toate animalele cu care este probabil să se întâlnească într-un eventual hike.
Pentru mine a fost great fun, deși am ajuns acasă cu toții rupți de oboseală. Din păcate încă n-am apucat să determin care este patrula câștigătoare, dar mi-am pus task să descopăr până la sfârșitul săptămânii.
Andra cu bomboane (bomboanele erau moneda de schimb :P)Sibiu is a great cityPoza asta este un remake al uneia din toamnă (vedeți pe Picassa :P)Parcă am mai văzut poza asta undeva ... tot ce lipsește e o găleată de apăThe White Wolf
Vineri seara am plecat la Alba, pentru că aveam stabilită o ieșire cu exploratorii pe Mamut pentru sâmbătă și pentru că aveam de vorbit despre proiectul campului nostru de vară, cu care vrem să aplicăm pentru o finanțare la TiA.
Am ajuns pe la 3, am răspuns la mailuri până pe la 5, și am căzut eroic. Noroc cu Pătrat, care s-a gândit bine și m-a sunat pe 9 jumate, că nu ajungeam eu pe nici un Mamut altfel :). Au fost cam 10 explo, noi 3 (Pătrat, Andra și subsemnatul) și Bogdănel cu Ionuț Toma.
Am urcat cum am urcat Mamutul. Sus, după un joc de cunoaștere (cu rime gen Miță cel Beat Criță, Ionuț am o capră și-un ieduț și Pătrat Cerc), explo au votat că nu vor să meargă să vadă cetatea Tăuțului. Bogdanel și Ionuț au plecat totuși încolo, ei fiind seniori și în consecință „liberi de contract”. Ne-am jucat un buldog, steaua, un joc de încredere, Pătrat ne-a învățat lucruri de bază despre citirea hărții și despre busolă, și Andra ne-a explicat cum se fac 2 noduri (cabestanul și un nod de ancorare).
După ce am terminat activitățile astea semi-statice, am decis că, deși n-am mers la Tăuți, mai putem merge undeva, să nu mergem direct acasă, așa că s-a votat să mergem la pietre la Ampoița. Drumul e lejer și mi-a adus aminte de cât de mult îmi place să bat Apusenii. Am ajuns pe la 5 la Ampoița, am urcat până la pietre, am mâncat acolo o slană cu o ceapă (mulțumesc Manase!:P), și ne-am întors să prindem trenul de Alba.
Vremea a ținut cu noi și a fost o zi superbă pentru umblat, nici foarte cald nici foarte frig, soare câteodată, vânt ușor. Per total, o zi excelentă :)
Finally, sus pe MamutPietrele de la AmpoițaPoza de grup
În continuare pe drumuri, weekend-ul trecut am participat la întâlnirea Echipei Naționale de Programe a ONCR. Întâlnirea, finațată prin proiectul 100 de idei pentru educație nonformală, a avut ca obiectiv realizarea unui pas înainte pe diferitele proiecte ale ENP. A fost un weekend greu, și, deși sunt circumspect în ce privește concluziile, pot sa afirm că am făcut un pas înainte în toate direcțiile.
Eu am plecat la Mureș doar vineri seara, cu Cristi și Irina, pentru că am mai avut treabă pe la facultate. Echipa de eXplo deja discutase despre campul național de eXplo, care va avea loc la vară, dar nu sunt stabilite încă foarte multe detalii (momentan, după o discuție ulterioară, inclusiv locația pentru camp este supusă din nou dezbaterii). Am mai trecut o dată peste obiective, le-am mai aranjat, le-am mai pupat cu cele ale temerarilor și le-am dat feedback ca sa și le lege și ei mai bine de ale noastre.
Partea criminală a fost sâmbătă după-masa, când am încercat să stabilim un sistem de progres personal pentru eXploratori. Fiind prima oară când oricare din membrii echipei e implicat în așa ceva, și având în vedere cantitatea semnificativă de variabile care trebuie luate în calcul, ne-am mișcat greu, dar nu încet, prin mai multe abordări și mai multe tipuri de soluții. Într-un final am găsit o soluție de compromis, care ar putea să-i împace și pe eXploratorii veniție de la temerari și și pe cei care vin noi în organizație, și să-i ducă cu succes prin trei etape mari către ramura de vârstă finală, seniorii.
Sâmbătă seara l-am sărbătorit pe Sf. Patrick al irlandezilor într-un pub în ceteatea mureșeană, și am savurat două șaorme (ca erau cam micuțe) de miez de noapte de la Grecu’ (care e contrapartea lu Turcu’).
Duminică, o nouă zi, o nouă trezire brutală, tot pe la 8. Discuția principală în echipa de eXplo a fost cadrul simbolic. Aici n-aș vrea să dau foarte multe din casă, sunt convins (din log-uri) că sunt mai mult eXplo care mai dau pe-aici :P, dar pot să vă zic ca se leagă binișor (și mai ușor pentru lideri) cu cadrul simbolic ce vine dinspre temerari, și că are mult de-a face cu patrulele și cu viața în patrulă. Ultima etapă a fost o discuție despre cum / ce facem de-aici înainte.
Am plecat după masă, după multe poze și luări de la revedere, către București. Am făcut o escală la Sighișoara, unde am vizitat biserica evanghelică, cimitirul vechi (ăla din cetate – pe care eu nu îl mai văzusem niciodată deschis), și ne-am găsit loc pentru următoarea întâlnire pe seniori și explo, la Burg Hostel (unde au mai fost și alte întâlniri, despre unele cred că am mai scris aici, acum 1000 de ani).
Pe scurt, o întâlnire cu multe rezultate pe foaie. Cu siguranță există mult potențial în întreg ENP-ul, și cu multă muncă vom avea niște rezultate de calitate în anul ce urmează. E o perioadă interesantă să fii cercetaș :D
Echipa Națională de Programe a ONCREchipa de eXplo în acțiune (poză de la Cristi Farcaș)Am vorbit cam mult, eram redus la tăcere (poză de la Cristi Farcaș)St. Patrick's party (nu știu exact de la cine e poza :P)La Sighișoara pe Cetate (poză de la Miha)
