O poveste pe două roți – întoarcerea

Lăsând povestea despre RoJAM pentru altă dată, în Jamboree bicicletele s-au dovedit foarte utile – distanțele fiind relativ mari între punctele de interes, sau chiar până la prima localitate, bicicletele noastre au fost folosite tot timpul pentru a da o fugă în stânga sau în dreapta.

După 10 zile de Jamboree, a venit și momentul să plecăm de la tabăra de la Săliște și să o luăm către casă. Înainte de ultima zi, ne-am strâns cu eXploratorii și am decis ruta de urmat pentru a doua zi. Echipa inițială a suferit câteva modificări (Paul Mantea, care dintr-un ghinion nu a putut să vină cu noi la venit și Bogu, venit incognito în RoJAM au luat locul lui Ale și a lui Manase, care au decis să se întoarcă pe 4 roți). Continuă să citești O poveste pe două roți – întoarcerea

There and back again – o poveste pe două roți

Nu am scris aproape nimic despre ce am făcut astă vară, pentru că evenimentele au fost multe și înghesuite unele într-altele – a fost un an foarte activ din punct de vedere cercetășesc. Totuși, aș vrea să scriu despre o parte din aventurile de astă vară, parte pentru că aș vrea să rămână undeva scris și parte pentru că aș vrea să îi încurajez pe unii care abia așteaptă un imbold să facă lucruri care ar putea să devină interesante ;)

Motivație

Am citit în primăvară într-unul din comunicatele RoJAM despre jamboree mai vechi din România, și despre cum cercetașii de acum 75 de ani alegeau fiecare mijlocul de transport folosit pentru a ajunge la locul jamboreei. Având în vedere că Săliște e aproape de Alba Iulia (55 de km pe drumul național), am hotărât cu eXploratorii să mergem la RoJAM pe două roți. Continuă să citești There and back again – o poveste pe două roți

Despre Gala Voluntarului

Am promis ieri pe Facebook că voi scrie aici despre ce s-a întâmplat la Gala Voluntarului, so here goes. Varianta pe scurt e așa:

Am fost desemnat de un juriu Voluntarul Anului 2011 în domeniul Educație, din partea cercetașilor, mai concret din partea Centrului Local Axente Sever Alba Iulia la un eveniment numit Gala Voluntarului.

Povestea este totuși mai complicată, și vă invit să citiți un pic mai mult.

Continuă să citești Despre Gala Voluntarului

O altfel de echipă

Lucrez pentru nivelul național al ONCR din 2004, de când am intrat la facultate. Am pornit, ca mulți dintre ceilalți care lucrează la nivelul național, dintr-o dorință de a contribui la ceva mai mare, dar și dintr-o nevoie de a reprezenta cercetașii din Centrul meu Local în foruri mai mari, unde se luau decizii care ne priveau direct. Am trecut prin mai multe echipe, și am dus la capăt task-uri atât de variate că nu pot fi cuprinse într-o anume poziție. De la design grafic la concept de campanii și de la încărcat materiale în dubă la prezidiul Adunării Generale. Am întâlnit foarte mulți cercetași, mai mulți aici decât în străinătate, și am bătut țara în lung și lat. În tot timpul ăsta am învățat multe lucruri despre oameni, despre cercetași și despre organizația noastră.

Când, în 2010, mi s-a propus (ca să nu spun cerut :P) să candidez pentru Consiliul Director, aveam o imagine destul de clară a problemelor pe care trebuia să le rezolv – o am și acum. Totuși, după mai bine de un an și jumătate sunt mai aproape de linia de start decât de cea de finiș – și trebuie să admit – am nevoie de o mână de ajutor. De fapt, am nevoie de mai multe mâini. Și nici niște capete n-ar strica! Continuă să citești O altfel de echipă

Unitate și Prietenie – câteva lucruri

Am început ieri să scriu post-ul ăsta și m-am gândit să încep cu câteva rânduri de mulțumiri către cei care au contribuit la reușita UP14 – după ce am ajuns la pagina 2 am decis să mut post-ul pe site-ul festivalului.

UP14 a fost o provocare deosebită. Ce mai – a fost greu cu totul – mulți membrii ai echipei de coordonare nu au prins somn decât câteodată, către orele mici ale dimineții, sau când cădeau după 48 de ore de foc continuu. Și totuși, a ieșit ceva frumos. Continuă să citești Unitate și Prietenie – câteva lucruri