Vineri, înainte de vancața de Paște, am plecat spre Timișoara, pentru a petrece Paștele acolo. Cu noroc am prins loc, pentru că am fost la agenție pe la prânz, la un tren care avea în program 11 ore până la Timișoara, pentru că mergea pe la Târgu Jiu și pe la Filiași. Se pare că sunt ceva gropi și în calea ferată.
Cum timpul adițional (2 – 3h față de normă) nu a părut de-ajuns pentru băieți, undeva înainte de Tg. Jiu ni s-a stricat și locomotiva, și a mai durat înca 2 ore și ceva să se remedieze problema. În total, 13 ore și 600 de km. GREAT :)
La Timișoara am stat un pic cu o parte din familion, m-am liniștit un pic, am refăcut planurile de afaceri cu maică-mea, am dat o plimbare prin parc și, în mare, am pierdut vremea. Am mai reparat una alte prin casă, că se mai strâng cum merg rar pe acolo, dar nu am fost la slujba de înviere pentru că nu am simțit nici un fel de tragere de inimă pentru o asemenea acțiune.
Am prins, cel puțin Duminică, la Timișoara o vreme splendidă. Am prins și niște poze, deși le-am făcut cu telefonul, dar sunt convins că dacă ar fi la o adică (oare așa se scrie), aș putea locui în Timișoara. Parcuri, verdeață, liniște și pace. Am fost la plimbare duminică seara cu mama pe câteva străduțe din centru, pe lângă unde mergea ea la școală, și era megaliniște, chiar în centru.
Pentru mine, Timișoara are cu totu alt feeling decât Bucureștiul. Trebuie totuși să recunosc că n-am luat-o printre blocuri …
Parcul de lângă CatedralăTot acolo, pe malul Begăi
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu’ (sau mai repede, le-a scris profu’ împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet – Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii ’50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn’t that just cool?
Acvariul, etajul IJellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!La piață :)Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)Closing Glass of Wine Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
Pe 6 martie am pus traista în spate, și mi-am luat la revedere de la Limerick. Am luat un J.J.Kavanaugh (autobuz) 4 ore până la Dublin Airport, după câteva ore am luat o cursă Aer Lingus către aeroportul Alicante din Spania. În avion, mulți irlandezi plecați în vacanță, dornici să scape de frigu ce a lovit Irlanda anul ăsta. Le-o picat fața instant când căpitanul a anunțat că am aterizat la Alicante și că temperatura de afara este 7 grade și plouă :) Era mai frumos în Irlanda :P
Cu mult noroc și cu puțină spaniolă, am prins foarte repede autobuzul către centrul orașului Alicante (EUR 2.60) (se pare că nu toată lumea are norocul ăsta …) și șoferul mi-a explicat unde e autogara. În autogară am găsit o ultimă casă de bilete deschisă și pe la 22:30 am plecat cu autobuzul spre Valencia. Eu credeam că Alicante e oarecum aproape, dar autobuzul a zburat pe autostrăzi cu o medie de 100 la oră, și tot a durat trei ore :) Nebunie de autostrăzi au oamenii ăia în Spania.
Nu am vrut să iau taxiul, așa că odată ajuns în autogară în Valencia am luat-o pe jos, pe lângă ceea ce urma să aflu că a fost râul Turia, încă o oră, până la hotelul la care am stat. Am făcut eforturi să găsesc, la 2AM ceva de mâncare în zonă, dar după ore de colindat pe străzi m-am lăsat păgubaș.
Am avut parte de vreme bună, și plec din Limerick cu părere de rău că nu am stat mai mult și că nu mi-am propus mai multe. Pe partea cealaltă, aia pozitivă, sunt multe lucruri pentru care scurta mea vizită aici a fost o reușită: am reușit să petrec câteva zile cu mama, am pus la punct detaliile pentru următorul proiect (that may be big :P), m-am bucurat din nou de orașul ăsta vechi, și am primit ceva îndrumare de la colegii mamei mele pentru teza mea de doctorat.
Mâine dimineață plec spre Dublin cu autobuzul, apoi la Valencia (via Alicante), ca să particip la INTED2010, o conferință internațională de tehnologie și educație (my first).
Azi a fost o zi plină, și plină de lucruri bune :). De dimineață a ajuns cartea Researching Information Systems and Computers, o carte care sper să îmi ghideze desfășurarea cercetării pentru teza de doctorat. Împreună cu ceva articole mai importante, este acum prioritară pe lista de lecturi, și o să scriu aici când termin de citit.
Am fost în vizită la UL (din nou :) și am mâncat chilli con carne (vezi poza :P), apoi am bântuit magazinele căutând niște haine ca să nu fiu fiul ploii la conferință (și am aflat cât de complicat e să-ți găsesti un sacou :P).
Seara, am fost la Alice in Wonderland, filmul lui Tim Burton. Eu nu mai știu exact cum e povestea cu Alice, dar filmul mi s-a părut ok, chiar interesant. Nu e o nouă scenarizare a cărții originale, ci e mai mult o altă poveste, un fel de Alice Returns to Wonderland. The Mad Hatter vorbește de multe ori în dodii, și a fost prima oară când am simțit că m-aș fi putut folosi de subtitrări la cinema (și prima oară când nu le-am avut …). Umorul din film mi s-a părut un pic cam ascuns pe alocuri, dar sunt multe scene hazlii. Anyway, experiența 3D ok, poveste frumoasă, you should go down the rabbit hole :)
, Chilli con carneThe Living Bridge - cel mai nou pod al UL peste ShannonMore UL grounds & Buildings
Îmi place să călătoresc. Mă simt bine pe drum, indiferent de drum. Nu știu de ce, poate că nu îmi place să stau pe loc. Dar, la noi în țară, dacă esti student (și aici intră și doctoranzi care nu au văzut nici un ban de la iubitul nostru stat român), de cele mai multe ori călătoriile implică mărețele CFR. Am mai avut peripeții cu ei și am mai scris și pe aici din ele.
În ultimele cam așa, 10 zile să zicem, am avut plăcerea să călătoresc cu CFR în valoare de vreo 1200 de km, cu 4 trenuri, din care 3 au avut întârziere de mai mult de 100 de minute, fiecare.
Primul a fost când am plecat de la București spre Cluj, cu acceleratul de 20:08. Acceleratul ăsta se formează din niște vagoane care de fapt ajung la București cu jumătate de oră înainte și care vin de la Constanța. Când am ajuns noi în gară trenul de la Constanța avea 150 de minute întârziere declarate, dar la informații personalul CFR zicea senin că de fapt ei habar nu au unde este trenul de fapt. Ca să dea totuși drumul la tren au pus grămadă niște vagoane și au dat drumu la tren cu doar 140 de minute întârziere, anunțate incremental (10, 20, 40, 85, 110, 140 – ca să nu poți sta liniștit la căldură 2h, să trebuiască să stai să vezi ce se întâmplă). Când am plecat din București, trenul de Constanța avea 200 de minute întârziere și în continuare nu se știa nimic despre el.
Evident, în tren a fost setată clima pe VARĂ, deci am degerat până la cluj unde am ajuns cu 3 ore mai târziu decât era cazul.
La întoarcere, povestea asemănătoare. După ce am ratat un tren din Teiuș (care a venit la fix!), am luat un accelerat până la Alba și de acolo aveam în 5 minute tren la București. Right. Întârziere declarată la sosire, 120 de minute. Întârziere reală, la plecare, 140 de minute. Întârziere în București – tot cam 3 ore. Deși trenul ăsta era, într-adevăr încălzit înauntru, ușa vagonului meu era înghețată bocnă, cu țurțuri.
Ușă vagon rapid
Degeaba avem locomotive „modernizate” în 2008, dacă ele circulă pe linii drepte ca coada porcului.
Placă laterală pe locomotiva rapidului de București
Am stat două zile în București, am încercat să vin înapoi cu rapidul de 19:10 din Gara de Nord. Mi-am luat bilet înainte, trenul a plecat la fix din gară. Pe la Comarnic m-am trezit din somnul default pe care îl bag pe orice tren pentru că mi se părea mie ceva neînregulă. Întreb prin compartiment, stăteam de un sfert de oră, nici măcar într-o stație. De la naș aflăm că e un tren deraiat în față, înafară de restricțiile de viteză de 30 de km/h pe linie și de faptul că una din linii a fost abandonată și se circulă pe un singur fir pe tot culoarul Valea Prahovei (!). Plecăm de la Comarnic cu o oră întârziere, mai pierdem încă aproape o oră pe drum. Între Sighisoara și Alba Iulia mai recuperăm, și ajungem în Alba cu o întârziere de doar 100 de minute.
La 5 dimineața, ajuns în gară în Alba, m-am uitat din nou pe afisul cu returnarea unei părți din prețul biletului în caz de întârziere.
Afișul zice așa: peste 60 de minute, 25% din bilet înapoi, peste 120 de minute, 50% din bilet înapoi, și dacă trenul se anulează sau ceva asemănător, full refund. The catch este că dacă ai mai puțin de 4 EUR de luat, nu îți dă nimic. Eu aveam 3.80 :P Dar m-am dus totuși la ghișeu să întreb (da, știu, sunt o kitră, la 5 AM nu e tocmai oră de discutat chestii de genu la gară …).
Tanti de la informații s-o blocat instant, după care mi-o zis: „ah, dar nu se pune încă treaba aia!”. Eu îi zic, dar tanti, este afiș, zice că din 3 decembrie 2009. Tanti se scuza, iese din birou și se duce la afișu din holu gării să citească! WTF? Vine înapoi, o sună pe casieră, vine casiera, zice că ei n-or mai făcut refund-uri până acum. Mă întreabă de unde vin, îi zic că de la București. Zice: păi da, pe linia aia sunt restricții de viteză, e normal să fie întârzieri. Nu e vina noastră, nu putem da refund. WTF? Îi zic, tanti, dar știți, era un tren deraiat în fața noastră, n-o fost numa restricțiiile de viteză. La care ea (!): păi vedeți, clar nu a fost vina noastră!. Am întrebat-o care sunt situațiile în care e chiar vina lor, dar a evitat să-mi răspundă, am rămas că mă duc să mai întreb odată mai încolo :D Data viitoare poate chiar am mai mult de 4 EUR.
