Acum 4 ani, înainte de EuroJam, am făcut o ieșire cu un grup restrâns de cercetași, și, deși nu mai știu exact ce ne-am propus atunci, am mers prin Cheile Râmețului, pe la Brădești, Huda lui Papară și am ajuns la civilizație la Sălciua de Jos.
Duminică, am reluat traseul, tot așa, în gașcă mică, cu o parte din exploratorii de azi ai centrului local, și cu Andra și Simo, care sunt în training pentru a deveni lideri. Planul nostru a fost pentru o ieșire de o zi, și urma să luam decizia de a merge până la Huda lui Papară sau să ne întoarcem tot la Râmeț la capătul cheilor.
Am plecat de dimineață, la 7 și 20, din autogara din Alba Iulia, și am ajuns la mănăstirea Râmeț pe la 8. Am făcut un timp bun până la gura cheilor, am mâncat scurt acolo și am început traversarea. Apa a fost ok, nu era prea mare. Pe primele secțiuni, unde era înainte cablu, anul asta au fost puse niște trepte de oțel, mult mai ok, mai ales pentru grupuri. Primele secțiuni mai dificile le-am trecut fără nici un fel de emoție.
Partea interesantă din cheile astea începe când stâncile se apropie foarte tare, mai este un cablu vechi, dar care nu e chiar la îndemână, și apa, înghesuită pe lățime de stânci, crește în adâncime. Dori a vrut să fie primul, și a verificat adâncimea apei pe mijlocul văii. Concluzia: Râul 1 – Dori 0. Trebuie să spun că Dorian era cel mai înalt membru al expediției :P. Am găsit o cale mai sigură, și am ajuns și la cablul vechi, am trecut ușor ușor toți 9 pe partea cealaltă, și de acolo, mai prin apă, mai pe cabluri, unde erau, până în capătul cheilor. Prin chei, am fost mai atlet decât pantalonii mei scurți, și i-am crăpat, și apoi s-au rupt de tot, de zici că mă atacase ursul – în mai multe ocazii.
Satul Cheia, din capătul cheilor, cu toate că e „părăsit”, s-a schimbat un picuț din ce-mi amintesc eu acum 4 ani, dar masa e încă acolo, deci am mâncat :). A da, și a venit un cal la noi și înafara de Loți toți ne-am morcovit :P. Toată lumea a votat pentru continuarea traseului către Huda lui Papară. Informațiile mele, de acum 4 ani, erau că este un autobuz de ora 8 seara ce trece spre Turda prin Sălciua, așa că obiectivul nostru ca timp a devenit ora 8.
Înafară de un pic de deal, drumul spre Brădești e chiar mișto, o parte prin pădure, o parte pe-afară, pe lânga case de-astea rupte de lume. La Brădești (unde am dormit data trecută) am ajuns pe la ora 3. Drumul e foarte bun, se poate merge cu mașina pe el, până deasupra la Huda lui Papară. Eu nu-mi amintesc să fi fost drumu așa de bun când am fost noi pe acolo. Anyways, la troița din vârful dealului vremea a început să se închidă, și am coborât cât am putut de repede. O plouat puțin, dar nimic grav – nu ca sâmbătă pe Mureș. Am dat o tură și până la gura Hudei, din păcate nu s-a mai amenajat nimic pentru intrare și nu era tocmai vreme de intrat (iar) în apă, așa ca am plecat ușurel spre Sălciua.
Am ajuns în obiectiv la Sălciua, la 7 și 20, la fix 12 ore după plecarea din Alba. Din păcate, am aflat la prima cârciumă, ultimul autobuz de Turda plecase la 3 și ceva. Am luat o înghețată, și am aflat că fata de la crâșmă e colegă de clasa cu Dori, așa că am rugat-o să ne sprijine în a găsi o soluție. Așa am ajuns la viceprimarul din Sălciua, care e responsabil de microbuzul de transport elevi. Ne-a zis că nu poate să ne ducă cu ăla, dar că există un domn cu firmă de construcții și poate au ăia un microbuz. Nah, fata de la barul omului cu firma de construcții îl sună pe șef, după aia pe șofer, șoferu vine, îl sună pe șef și ne zice (e drept, contrariat de discuția cu șeful lui) că vrea 2 milioane până-n Turda (45 de km x 2). Evident, nimeni nu a vrut să plătească atat, so am trecut la ultima soluție: autostopul :)
Am reușit să plecăm cu toții, în 3 ture (fiecare adult cu câte-o tură), chiar înainte de o ploaie de-aia zdravănă, și ne-am reîntrunit la Turda. Aici, după un pic de discuție, am hotărât să luam un autobuz de Alba Iulia direct, și la 12 am fost acasă, după o zi luuuuungă.
Mi-a căzut foarte bine ieșirea asta, mi-am mai întins și eu picioarele, am văzut locuri de care mi-era dor și am reușit să povestesc mai multe cu unii din exploratori :).
Iarași am fost singurul care a cărat aparatul foto, și am pus pozele pe picasa, aici. Pentru comparație și pentru nostalgici, aici, pozele de acum 4 ani :)
