HaiHui prin Sibiu, ediția 2010

Vinerea din vacanța de Paști, după mai multe schimbări de planuri cauzate de vreme, dar și de chestiuni administrative, am plecat cu o gașcă de 13 exploratori la Sibiu, să reedităm o nebunie ce am tras-o în noiembrie 2008 : HaiHui prin Sibiu.

După succesul ambelor ediții, mă pregătesc să propun un program național pentru eXploratori care să se bazeze pe acțiuni de genul ăsta. Care e ideea, pe scurt: am pregătit un caiețel, care, pe lângă un set de provocări de tot soiul, conține și informații despre Sibiu. Cercetașii, împărțiți pe patrule, au bătut întreg centrul Sibiului căutând indicii, și cu ocazia asta au văzut și cele mai importante obiective turistice de pe-acolo.

Tura asta am fost lideri Andra și cu mine, și, ca și data trecută, nu am umblat cu patrulele, ci ne-am despărțit (fără știrea lor :P) de ei, și le-am dat indicii și provocări adiționale și prin SMS. Am luat de la Centrul de Informare Turistică din Piața Mare hărți pentru toată lumea (una din patrule a fost inspirată și și-a făcut rost singură ;)).

Ca să vă puteți face o imagine, printre provocări au fost să își facă poză făcând piruete pe Podul Minciunilor, să numere scările dintr-unul din turnurile cetății sibiului, să numere capacele alea noi de canal dintr-o anumită zonă și să scrie ghilotină cu șireturile papucilor în Piața Mare.

Andra și cu mine ne-am petrecut timpul spionându-i pe eXplo, dar am luat și câteva pauze în care am vizitat Biserica Evanghelică și Biserica Ortodoxă din centru, ambele impresionante în felul lor. La cea evanghelică erau deschise și catacombele, unde am stat aproape 45 de minute căutând semnificația emblemelor de pe locurile de veci ale multor oameni importanți din Sibiul din evul mediu.

Am avut noroc și de megavreme și am stat cam 3 – 4 ore în centru. Ultima provocare a fost să găsească cum ajungem, folosind mijloace de transport în comun, la Grădina Zoologică. Grădina Zoologică (unde intrarea pentru elevi și studenți este de 2 lei) s-a extins un pic de la ultima noastră vizită. Deși are doza aia de tristețe când vezi animale închise în cuști, are și latura practică că cercetașii pot vedea, fără a se pune în pericol, multe din animalele cu care se pot întâlni prin pădurile pe care le mai frecventăm :).

Dealtfel, asta a fost și provocarea lor pentru Zoo, să noteze toate animalele cu care este probabil să se întâlnească într-un eventual hike.

Pentru mine a fost great fun, deși am ajuns acasă cu toții rupți de oboseală. Din păcate încă n-am apucat să determin care este patrula câștigătoare, dar mi-am pus task să descopăr până la sfârșitul săptămânii.

Poze de la mine, de la Andra și de la Florina.

Andra cu bomboane (bomboanele erau moneda de schimb :P)
Sibiu is a great city
Poza asta este un remake al uneia din toamnă (vedeți pe Picassa :P)
Parcă am mai văzut poza asta undeva ... tot ce lipsește e o găleată de apă
The White Wolf

Grătar la Pianu de Sus

Am plecat de la Timișoara spre Alba, dar nu am ajuns direct acasă. De la Vințu de Jos m-au luat Iuli cu Neghi, cu Alex Cebuc și cu soră-mea și ne-am dus să ne întâlnim cu o gașcă mai mare de cerce la casa surorilor Muntean (Diana și Cristina).

Am ajuns pe finalul grătarului, și pe începutul ploii, dar cu toate astea am mai prins ceva de băgat la ghiozdan (surprinzător având în vedere că de la masă se ridicase Bogdănel înainte să ajungem noi :P). Nu am poze, dar casa familiei Muntean din Pianu de Sus este efectiv superbă, practică și organizată. Ah, da, și au o fântână în mijlocul sufrageriei (un loc minunat pentru a filma The Ring 3) :P

Încă un Mamut

Vineri seara am plecat la Alba, pentru că aveam stabilită o ieșire cu exploratorii pe Mamut pentru sâmbătă și pentru că aveam de vorbit despre proiectul campului nostru de vară, cu care vrem să aplicăm pentru o finanțare la TiA.

Am ajuns pe la 3, am răspuns la mailuri până pe la 5, și am căzut eroic. Noroc cu Pătrat, care s-a gândit bine și m-a sunat pe 9 jumate, că nu ajungeam eu pe nici un Mamut altfel :). Au fost cam 10 explo, noi 3 (Pătrat, Andra și subsemnatul) și Bogdănel cu Ionuț Toma.

Am urcat cum am urcat Mamutul. Sus, după un joc de cunoaștere (cu rime gen Miță cel Beat Criță, Ionuț am o capră și-un ieduț și Pătrat Cerc), explo au votat că nu vor să meargă să vadă cetatea Tăuțului. Bogdanel și Ionuț au plecat totuși încolo, ei fiind seniori și în consecință „liberi de contract”. Ne-am jucat un buldog, steaua, un joc de încredere, Pătrat ne-a învățat lucruri de bază despre citirea hărții și despre busolă, și Andra ne-a explicat cum se fac 2 noduri (cabestanul și un nod de ancorare).

După ce am terminat activitățile astea semi-statice, am decis că, deși n-am mers la Tăuți, mai putem merge undeva, să nu mergem direct acasă, așa că s-a votat să mergem la pietre la Ampoița. Drumul e lejer și mi-a adus aminte de cât de mult îmi place să bat Apusenii. Am ajuns pe la 5 la Ampoița, am urcat până la pietre, am mâncat acolo o slană cu o ceapă (mulțumesc Manase!:P), și ne-am întors să prindem trenul de Alba.

Vremea a ținut cu noi și a fost o zi superbă pentru umblat, nici foarte cald nici foarte frig, soare câteodată, vânt ușor. Per total, o zi excelentă :)

Finally, sus pe Mamut
Pietrele de la Ampoița
Poza de grup

Mai multe poze aici.

Consiliul Centrului Local 2

Duminică, pe 14, la ora 10, am avut al doilea Consiliu al Centrului Local Axente Sever de anul ăsta. Ne-am propus să ne întâlnim regulat, pentru a putea organiza mai bine activitățile centrului local. Am făcut un pic de evaluare pentru Festivalul Luminii, care per total a ieșit destul de bine, după cum spuneam.

Ne-am pornit un Calendar al activităților centrului local, și lucrăm din greu la site-ul nostru, pe care sper să îl lansăm oficial undeva aproape de Paște. Am hotărât să fim mai riguroși în ceea ce privește cotizațiile și gestiunea membrilor activi / inactivi ai grupului nostru, și am încercat să stabilim niște reguli mai clare despre drepturile și obligațiile membrilor noștri (dreptul de a purta eșarfă, dreptul de a participa la activități).

Am discutat și participarea a doi seniori ai grupului nostru (Gopo și Teo) la AGORA, un eveniment cercetășesc pentru seniori care va avea loc, din câte înteleg, la Kandersteg, în Elveția (unde, btw, Bogdan Pater este membru al staff-ului), și azi am primit și confirmarea din partea comisarului internațional al ONCR că vor putea merge.

Sperăm ca până se termină Luna Pădurii să reușim să ne implicăm în cel puțin un proiect de mediu care să sprijine pădurea (plantare sau întreținere de pădure, lucru la pepiniera din Lunca Meteșului).

Deși îmi propun să ne prezentăm direct pe site-ul nostru, voi continua să scriu aici despre perspectiva mea asupra modului în care Centrul nostru Local funcționează și avansează :)

Întâlnirea de toamnă a liderilor 2009

Weekend-ul care numai ce s-a dus (5 – 8 noiembrie) am fost la munte, la Cabana Șureanu, să ne relaxăm și să ne povestim, să bem o gură de vin și să mâncăm o slană cu ceapă :). Am urcat în trei ture, 13 de joi, încă o gașcă de vineri și câțiva de sâmbătă.

Vremea nu a ținut cu noi, joi era ceva zăpadă, dar până duminică nici nu știai că a nins la munte. Joi am fost kaput, am dormit, eram terminat. Vineri am urcat Șureanu cu Pătrat și cu Vlăduț, ceilalți au fost pe Pătru. Vremea nu a fost foarte fericită, ceață și nor, și ud, am ajuns destul de murați la cabana. Am mai băgat o tură de somn, și o tură de cântat. Au venit și gașca de „bătrâni”, am mai cântat și cu ei.

Sâmbătă m-am trezit odihnit și înfometat, dar cam târziu și toată lumea era gata de plecare. Inițial am zis că stau cumine și nu mă deplasez niciunde, dar m-a apucat așa un chef de tură, am luat rucsacul și m-am fugărit după restul grupului până pe Șurean. Sus, erau mai mulți curajoși care voiau să încerce o Cârpa, și cum plecasem la drum, am zis că mă bag și eu. Era ceață și urât, și cum eu nu mai am echipament serios de ceva vreme, eram ud la picioare după prima jumătate de oră.

Am mers pe bâjbâite, n-am ajuns la Cârpa, am intersectat traseul de Sarmizegetuza, și pe o ceață lăptoasă și pe un vânt puternic am coborât în vale, exact pe unde, acum doi ani, Bogdan, Dani și Niculaie s-au rătăcit de n-au ajuns decât seara. Eram 9, am ajuns la o stână, apoi la un drum, apoi la un drum mai mare, lacul Canciu, kilometri buni. La intersecția unde drumul care vine de la Cugir se desparte, o parte pentru Poarta Raiului și o parte pentru stâna de pe Cârpa, s-a decis că ar fi bine să o luăm câțiva mai repede înainte, pentru că se făcea seară și poporul nu era echipat de noapte.

Am gonit cu Miță Varvara cei 7 km până la cabană, fără să deschidem lanterna decât la 3 km de Poarta Raiului. Am zburat până în Poartă, așa la vreo 6 km/h. Partea grea a fost la scurtătura aia de 15 minute prin pădure, unde și eu și Miță am rămas fără puteri, dar am ajuns până la ora 8 sus la cabană. Gașca a plecat la recuperarea grupului rămas în spate, dar nu i-au găsit. Lumea s-a agitat tare (de înțeles de altfel), au urmat mai multe discuții, mai multe căutări, până la urmă i-au găsit, pregătiți să înnopteze pe drumul ce urcă către Cabana Prislop (cum or ratat intersecția aia tot nu-mi dau seama :) ).

Vremea nu a fost favorabilă făcutului de poze, dar Nico a prins câteva, și Șușman, dar de la el nu am link :P, și de la Dora.

Vârful Șureanu de la Cabană