La plimbare cu Bogdănel

Vineri seara, după întâlnirea cu eXploratorii și cu seniorii, Bogdan a propus să mergem la Râmeț, pe același traseu pe care am fost cu exploratorii acum o lună, și eu am fost de acord să merg cu el, eu cunoscând traseul.

Având în vedere ca am fost numai doi, ne-am deplasat mult mai repede, și am putut să ne oprim să admirăm cheile la Râmeț (apa era mică și foarte foarte curată), și să facem poze. Am mers mult mai bine decât acum o lună și am avut parte și de vreme bună, până când am ajuns la Hudă. De aici, ne-o plouat de vreo 5 ori pe cei 6 km până la Sălciua. Foarte trist :)

Preț: 6 (până la Râmeț) + 8.5 (Sălciua de Jos – Turda) + 2.5 (Turda – Câmpia Turzii) + 9.5 (Câmpia Turzii – Teiuș) + mix de smochine and stuff (Teiuș – Alba Iulia :P)

Timp: 6h 30 (Mănăstirea Râmeț – Primăria Sălciua de Jos) – 12h 30 (cu tot cu deplasări și așteptări prin gări / stații de autobuz)

Poze: aici (unele dintre ele îmi par mie chiar foarte reușite, dar e cum zice mama, ca nu fotograful o fost de calitate, ci natura :P)

Distanță: aproximativ 21 de km (viteză medie – 3.2 km/h)

Pregătiri pentru UP12

De obicei, primele discuții despre UP se întâmplă la întâlnirea de evaluare a campului de vară, de obicei la sfârșitul lui august, începutul lui septembrie. Apoi, spre 1 octombrie începe nebunia adevărată, cu invitații și așa mai departe.

Anul ăsta însă, treaba începe mai devreme. Când am venit acasă, imediat după licență, am participat la o întâlnire organizată de DJT Alba în care ne-a fost prezentată metodologia pentru Concursul Național de Proiecte al MTS din 2009. Am hotărât împreună să aplicăm pentru bani pentru UP12 la MTS, cu toate că era destul de din scurt, și mai ales pentru că trebuia să plecăm în Austria. Ca să nu mai spun că eram în vacanță :P

Săptămâna trecută a fost una de foc, în care am încheiat parteneriate cu HCC-ul, Agenția Locală pentru Energie Alba și Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, dar am mai aranjat și la cererea de finanțare. Până la urmă, am obținut aproape toate actele, a trebuit să-mi fac chiar și CV (thought this day would never come), și am plecat la București, să-l depun, urmând ca actele de la ONCR să le primesc de la Mihaela acolo.

Din păcate, Administrația Financiara din București s-a mișcat ca un melc și a insistat să nu ne dea Certificatul de Atestare Fiscală în mai puțin decât maximul timpului pe care îl au la dispozție, ceea ce a însemnat că a trebuit să punem în dosar doar dovada că l-am cerut, ceea ce s-ar putea să facă ca proiectul să fie ne-eligibil.

Vom primi un răspuns concret pe 3 august, până atunci rămâne să așteptăm :)

Un pic Offtopic, toate documentele de la MTS pentru Concurs sunt date pe site în format Word. Sunt curios câte organizații de tineret își permit să dea banii pe licențe de Office, mai ales când există și alternative, ce-i drept, mai puțin cool, dar gratis. Documentația ar trebui oferită în format PDF, care poate fi citit folosind un cititor gratuit, iar formularul (care eu cred ca ar trebui completat online), să fie oferit și în varianta ODF, că doar suntem în uniunea europeană. E adevărat, tura asta de finanțare, sumele maxime finațabile sunt într-adevar de ordinul zecilor de mii de lei, dar exact același formular se folosește și pentru concursurile locale, de unde cu greu poți scoate mai mult de 1000 de lei. Lipsa de sens pentru mine este că, dacă licența necesară pentru a completa un formular este egală sau mai mare cu suma maximă finanțabilă prin completarea formularului respectiv, degeaba te chinui! Sau oare statul încurajeaza pirateria? :P

Am făcut un formular în format ODF, identic (la printare) cu formularul lor oficial. Nu știu dacă am voie să-l uploadez aici, fiind formularul lor, dar dacă este cineva care are nevoie de așa ceva, știți unde să mă contactați :)

UPDATE: cu mult ajutor și bunăvoință, atât din partea ONCR cât și din partea MTS, într-un final toate documentele au fost depuse și acceptate. Acum așteptăm evaluarea calitativă :)

Întâlnire cu grupul de cercetași din Hoersching, Austria

Între 15 și 18 iulie am fost în vizită în campul de vară al grupului de cercetași din Hoersching, Austria (de lângă Linz). Prietenia noastră cu ei există de la începutul centrului local, ei oferindu-ne un sprijin considerabil la începerea grupului de aici, din Alba Iulia. Pentru a înnoi această prietenie, am mers la ei, cu o delegație reprezentând mai multe generații de adulți, o parte, veteranii, care îi știau pe liderii austrieci, și noi, „tinereii”, care continuăm tradiția.

Am mers cu mașini personale, și drumul a fost destul de obositor. Am prins în camp, două zile și trei nopți, undeva pe la mijlocul campului. Primul lucru care care l-am observat la ei, chiar înainte să intrăm în camp, numai când l-am văzut așa, de pe șosea, este că arată foarte bine. Dă bine la ochi, modul în care sunt aranjate corturile, faptul că sunt la fel, faptul că sunt puse în cerc, cortul mare din mijlocul acestui cerc. Anyways, nice :)

Campul
Campul

În cele două zile ne-am implicat în programul lor, una din zile a fost pregătirea unui program pentru lupișori (care la ei nu iau parte la camp, ci au un camp separat undeva, într-o clădire, și vin într-o singură zi în camp) și cealaltă au fost jocurile olimpice. Obișnuit fiind cu programul destul de încărcat al campului de la noi, am fost surprins sa aflu că programul în campul lor este același în fiecare an, la nivel de zi (spre exemplu joia care am prins-o noi e ziua când vin copii mici în camp, și. neoficial, ziua porților deschise), și este destul de lejer – mult timp liber, mai ales în a doua parte a zilei.

Ce am văzut și mi-a plăcut a fost că ideea de patrulă este extrem de importantă pentru ei, chiar mai importantă decât la prietenii noștrii din Germania. Patrulele locuiesc în același cort, își gătesc și trăiesc campul împreună. Fiecare patrulă are o masă, fiecare patrulă are focul ei, fiecare patrulă are bidonul ei de apă, oalele, sculele proprii. Mi se pare foarte foarte tare chestia asta, și o aș vrea să văd și în grupul nostru, și și în cercetășia din România o mișcare în direcția asta, a patrulei :). Alt lucru interesant a fost importanța pe care o dau impresiei artistice. Modul în care e aranjat campul, pregătirea detaliilor pentru fiecare activitate. Spre exemplu, pentru jocurile olimpice, fiecare patrulă și-a pregătit costume cu legătura la țara respectivă, și a fost construit un podium de la care au fost anunțate evenimentele olimpiadei.

Podiumul olimpic, și "zeița" care făcea anunțurile
Podiumul olimpic, și "zeița" care făcea anunțurile

Pentru olimpiadă, noi, românii, împreună cu liderul responsabil de noi, am fost jamaicani :P și, inspirați din filmul Cool Runnings (pe care eu nu l-am văzut :P) am făcut un „bob” cu care toată lumea s-a dat pe un traseu determinat.

Bobul nostru, "Bob" Marley
Bobul nostru, "Bob" Marley

Ce nu mi-a plăcut a fost că mișcarea seara a fost destul de subțire, din partea copiilor. E drept, adulții s-au strâns la o bere și-o cântare deoparte probabil din cauza noastră, dar după ora 8 seara copii se cam evaporau, probabil în corturi.

Am asistat și la trecerea lupișorilor la temerari, și i-am vizitat pe lupișori la școala unde erau cazați.

În ultima seara a fost seara farfuriilor deschise, și sarmalele noastre și ciolanul din ele au fost extrem de binevenite, având în vedere că mâncarea la austrieci a fost cel puțin subțirică :)

I-am invitat pe austieci în România, la noi, să facem un camp împreună la anul. Au părut încântați de idee, așteptăm răspusul lor :)

Marea îmbrățișare de la Alba Iulia

Vineri, Alba Iulia a intrat în Guiness Book of Records prin cea mai mare îmbrățișare. Adică s-o făcut un lanț mare de oameni în jurul cetății, și am fost așa de mulți că n-o mai fost niciodata nicicând de când este Guiness Book of Records așa mulți să-și înconjoare bucăți din oraș :). Au fost și cercetașii de la Alba acolo, și aș fi fost și eu dacă n-aș fi ocupat cu licența, au fost un pic peste 9500 de oameni.

Cu toate că sunt bucuros pentru Alba Iulia, și din punctul de vedere al albaiulianului seren și ignorant sau neștiutor față de lumea din jurul lui, există și lucruri care umbresc eventu ăsta. În decembrie Cristina Cândea de la RYMA îmi povestea despre propunerea ei către Primărie să se facă de 1 decembrie o horă pe exact aceelași traseu. I-au spus atunci că nu pot da bani pentru asta. Și acum, primăria are superba idee de a face o îmbrățișare (care nu seamănă în nici un fel cu o horă). Super.

Lucrul care mi s-a părut cel mai fishy la chestia asta (ca să nu spun că e înainte de alegeri, pentru că la Alba acum sunt zilele orașului)este că organizarea la chestia asta s-a început doar cu două săptămâni înainte, și mesajul s-a schimbat undeva pe la mijlocul acestor două săptămâni. Adica no, e nevoie de mai multă promovare să-ți asiguri participarea în numere suficient de mari. Dar așa e când ești pe cai mari, îți permiți să lași lucrurile pe ultima clipă și după aia să inviți școlile să se prezinte organizat la event :)

Anyway, toate peste toate, un lucru fain pentru albaiulieni și un lucru bun pentru Alba Iulia.

Poze de la Nico și site-ul evenimentului făcut de firma lu Furtun.

Eco E COol

Ovidiu Hațegan e un cercetaș mai vechi decât în Centrul Local „Axente Sever” Alba Iulia, și o persoană de la care am învățat multe de-a lungul vremii. Acum, lucreaza la ALEA și a organizat o campanie de colectare a hârtiei în școlile generale și primare din Alba Iulia. Ideea e ca campania s-a răspândit like wildfire, cum ar zice americanii, poate și pentru că pe fiecare ciclu de învățământ, clasa care a strâns cea mai mare cantitate de hârtie a primit o excursie în Retezat, și în final s-au implicat părinții, prietenii, toată lumea, și s-au strâns 93 de tone de hârtie și carton reciclabil.

Scriu aici din două motive, unul din ele este să-l felicit pe Ovidiu pentru idee și pentru punerea ideii în practică, cu rezultate, pentru mine cel puțin, incredibile. Mii de copii, profesorii și familile lor, implicați în super campania asta, în Alba Iulia. Sunt convins că pentru bucureșteni s-ar putea să nu pară mare șmen, dar pentru Alba Iulia e un big deal. Încă o dată felicitări lui Ovidiu și echipei de la ALEA!

Al doilea motiv pentru care scriu aici este că, deși noi ca cercetași nu ne-am implicat în parterea cu strângerea de hârtie, exploratorii de la Alba au dat o mână de ajutor la organizarea evenimentului final, și încercăm să trimitem câțiva lideri cu ei în Retezat să le arate chestii de cercetași la copii. O să încerc să pun aici și poze cu excursia :)

Știrea în ziar și la tv.
Poze pe site-ul ALEA și la Nico.