Festivalul Luminii la Alba Iulia

Acum mai mulți ani, prietenul meu Cătălin a venit cu o mega-idee. A pus lumânări în niște cutii din hârtie împăturată și a împânzit un parc cu ele. Scopul? Să îi facă pe oameni sa uite de necazurile ce le au toata ziua și sa realizeze că lucruri mici pot să-ți îmbunătățească viața, daca nu uiți de ele. Sloganul de atunci, păstrat și acum, a fost „Redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte”.

Anul ăsta, Festivalul Luminii a fost inclus în proiectul 100 de idei de educație nonformală pe care ONCR îl desfășoară în parteneriat cu Creativ, și a avut loc în 11 locații simultan (Clujul, Bucureștiul, Timișoara și Miercurea Ciuc au amânat, din diverse motive). Pentru că nu s-a mai organizat în decembrie (când noi suntem prinși cu UP-ul), anul ăsta ne-am făcut și noi la Alba curaj să organizăm o primă ediție a festivalului.

Implicarea mea personală a fost minimă, eu fiind plecat aproape în întreaga perioadă de la luarea deciziei până la implementarea proiectului, dar am tras tare și am fost la Alba sâmbătă, pe 13 martie. A fost un pic friguț, dar au venit foarte mulți cercetași și ne-am mișcat destul de bine pe organizare. La 19 au început să vină oameni. Având în vedere frigul, am fost surprins să văd atâta lume venind să vadă despre ce e vorba, mai ales oameni în vârstă.

Am fost plăcut surprins să îl văd pe dl. Miron, proprietarul cabanei de la Poarta Raiului, că a venit să ne vadă :). Au venit și copii de la Așezământul Sf. Vasile, de lângă Schit, cu care am făcut o activitate de Paște anul trecut. Ne-am jucat, s-a cântat la chitară, trupa Skepsis a venit și a făcut câteva exerciții de actorie și de ceva ce aș numi teatru interactiv, am avut poi-poi-uri.

A venit și presa grămadă, a dat Cătălin al nostru declarații în fața camerei de s-a plictisit, dar evident că presa nu a prins ideea, pentru ca deh, sunt presa, ce să te aștepți de la ei.

Per total, o acțiune reușită, atât din punct de vedere extern (că am făcut viața un pic mai bună la cele câteva zeci de oameni care au fost în parcul din cetate în seara aia), dar și pe plan intern, pentru că s-au implicat mulți dintre oamenii noștri, inclusiv niște unii pe care nu i-am mai văzut demult tare la cercetași :)

Având în vedere condițiile slabe de iluminat și calitatea îndoilenică a aparatului meu în asemena situații, pozele mele (surprinse de Cristi) sunt destul de neclare:

Era frig, tremura mâna :D
Floarea de crin, simbol al cercetășiei

Poze mult mai bune puteți găsi la Ioji și la Paul.

Articolul de pe albascout.ro despre activitatea asta este aici.

google docs

Vorbeam azi cu Sabu despre GoogleDocs, cât de puternic este comparat, să zicem, cu OOo, și discutam cum în OOo te descurci mult mai ușor cu formatarea, mai ales pentru printare, dar cum GoogleDocs te sprijină enorm la partea de colaborare.

Acuma, eu sunt tipul de persoana care lucrează mult mai bine dacă uneltele pe care le folosește arată și bine, nu doar că merg, și Sabu m-a luminat asupra unei chestii în google docs care, cel puțin pentru mine, îl face mai atractiv : fixed page width. E drept, e chiar acolo, în meniul View, dar eu n-am studiat niciodată îndeaproape toate opțiunile, care oricum vin și cresc așa, peste noapte :)

Check this:

așa e cu fixed width page
așa e cu fixed width page

 

și așa e normalu.
și așa e normalu.

Nu îmi dau seama dacă se vede aici, pentru mine diferența de feel e monumentală :)

15 ani de Axente Sever

Pe 5 octombrie 1994, Centrul Local Axente Sever Alba Iulia a primit din partea ONCR decizia de înființare. Anul acesta, în consecință, am împlinit 15 ani. Ne-am propus să marcăm cumva cifra asta rotundă (anul trecut ne-am făcut buletin :P), și am considerat că cea mai bună idee de a face asta este un BAL MASCAT :).

Ieri am avut balul mascat, și am avut în jur de 50 de cerce și ceva părinți acolo, muulte costume și unele foarte bune. Ne-am uitat la poze, vechi și noi, patrulele au pregătit prăjituri, toate foarte bune :). Îmi pare rău că cea mai mare parte din adulții mai … veterani din centrul local nu au reușit să vină, cred că s-ar fi simțit foarte bine. Eu m-am simțit foarte bine :)

Am avut țigănci (multee), mai multe japoneze (japonezele se îmbracă foarte cul, for that matter), l-am avut pe tarzan, un bucătar, o pirată (care a și câștigat marele premiu), o fost fetița cu chibrituri, the guy from scary movie, un motociclist și o motociclistă, o ingineră de șantier, un cavaler (Buclă) și o domniță, o elfă, un soldat din armata română, un highlander, o ștrumfettă, o hippioată, un avocat (bine, el nu era doar mascat, el chiar este avocat :P), doi munteni, o țărăncuță, o fermieră, pe Hermoine Granger, doi clowni, niște zombies din return of the living dead, două vrăjitoare, un mexican, o pisicuță, un camionagiu, două arăboaice, doi ninjalăi, and so on. Sunt sigur că am uitat câțiva mascați, aștept corecturile :)

A, da, și eu am fost un telefon mobil :P

Eu sunt în telefon :) Poza e de la Paul, cred :)
Eu sunt în telefon :) Poza e de la Paul, cred :)
Georgi (la mijloc) a câștigat votul publicului :)
Georgi (la mijloc) a câștigat votul publicului :) (de la Paul)
Exploratorii prezentându-și prăjiturile
Exploratorii prezentându-și prăjiturile (de la Paul)
Patrula Grohotiș și prăjitura lor, "asfalt"
Patrula Grohotiș și prăjitura lor, "asfalt" (de la Paul)
Bobocii, care au avut, din punctul meu de vedere, cea mai cul prăjitură ever
Bobocii, care au avut, din punctul meu de vedere, cea mai cul prăjitură ever (de la Paul)

Update: poze de la Andra.

Moving around a bit

Acum o săptămână am plecat la București, o zi (vineri), cu planul să-mi fac înscrierea la master. Am ajuns cu întârzierea obișnuită de o oră a trenului de noapte (în care am bagat direct 6 ore de somn cu capu pe masă), deci pe la 11. Am fugit aproape toată ziua, am plătit cei 105 RON pentru înscriere și dosar, am fost de mi-am făcut poze, am legalizat copie după certificatul de naștere, am fost la medic în Regie să-mi dea adeverință că-s apt (și chiar m-o consultat – tensiune, plămâni – a whole 10 minutes).

Când am ajuns la școală să iau dovada că am terminat facultatea, secretaru o zis ca să mă duc să-mi scot diploma, că ei nu dau adeverințe. Cum îl știu pe secretar de treaba, nu mi-ar fi zis asta numa ca să scape de mine, deci bummer, cu 10 minute rămase pe ceas până la închiderea înscrierilor din ziua aia, n-am reușit să mă înscriu (și bine că n-am reușit :P).

Am fost la o bere cu micvs și cu zucre, care zucre tocmai își terminase de prezentat lucrarea de diplomă (el o fost plecat prin Irlanda să o facă), după aia o bere cu gașca de la cercetași de la București, după aia înapoi la bere cu micvs și cu zucre :), și de acolo, direct la gară, spre Timișoara (alte 8h de somn cu capu pe masă la tren :P)

La Timișoara m-am văzut cu bunică-mea, maică-mea și soră-mea, am apucat să-i spunem la mulți ani la Cubu, care o făcut 21 de ani, am mai vorbit de niște planuri de afaceri cu maică-mea și duminică seara înapoi spre București.

Cetatea Meteșului 2009

Din 20 august am fost plecat în deplasare în Cetatea Meteșului, ca membru al Consiliului Cetății. Cetatea a fost forma de organizare a campului nostru de vară (nu exista nici o cetate acolo la Meteș, și, mai mult, campul nostru a fost la Lunca Meteșului, care este la kilometri buni de Meteș :P). Timp de 12 zile am construit, am avut activități, am inventat, ne-am simțit bine în familia noastră cercetășească.

Primele trei zile am construit, încă doua am fost în hike, înca două am lucrat pe diferite tehnici cercetășești, am avut o zi cu părinții, am avut Farfurii Deschise, am avut un Turnir, am a am avut o zi de lucru pentru comunitate / mediu în care am strâns gunoaiele de pe valea Ampoiței din zona campului, și ne-am petrecut în mai multe ocazii.

La Seara Farfuriilor Deschise (deși mai redusă cantitativ și calitativ ca anul trecut, când m-am dus în 4 labe la somn), am mâncat salată de ton, budincă, pui cu susan… mda, și anu ăsta m-am dus în 4 labe la somn :)). Eu am fost în hike cu explo din patrula Grohotiș, am fost pe Platoul Ciumerna, la peștera Bisericuța, la peștera Curu Calului ( :P ), la Iezerul Ighel, și după aia înapoi spre camp, cu somn sub stele undeva deasupra Iezerului.

Am făcut cu exploratorii Cartare și Focuri, am avut un treasure hunting făcut de Pătrat și de Cristinuța, și pe o parte am reușit să-i ducem și la o peșteră mai ascunsă de aproape de camp (scary moments, intrarea în peșteră e foarte strâmtă, eu nu, și mai îs și claustrofob :P). Teme or făcut și ei o tură de treasure hunting, dar au avut și prim ajutor, și comunicare, și au mai lucrat și pe alte abilități personale.

La Turnir am avut o grămadă de probe, dar și premii. Am avut Traseu de Viteză, câștigat de Marius Bocan și de Ioana Popa (popi), am avut Scos de mere din ceaun (ceea ce e mai greu decât pare), sărit în saci, aruncatul bocancului, cafteală cu saci de frunze, târât viteză prin tunel, turnir (călare pe cal, cu sulița la țintă) – vezi pozele . :))

Seniorii au făcut în plus și cățărare, când s-or prins gașcă și or avut echipament :). Și explo, și teme au avut trasee de orientare de noapte prin pădure.

Am făcut și un waterslide, dintr-un linoleu de 10m, întins la vale, dat cu săpun, și cu apă pe el (din nou, check pics, a fost extrem de entertaining pentru mine :) ), însă una din cele mai mari realizări din punct de vedere al proiectelor în camp, pentru mine, a fost o pompă de apă acționată de o roată de apă. Proiectul a fost al lui Gopo, Nicu, Pătrat, Vlăduț și al meu, realizarea a fost a mai multor participanți :). Roata a ieșit un pic strâmbă din cauza lemnelor nu tocmai drepte, dar a funcționat și mai putea funcționa și mai departe, daca nu trebuia să recuperăm jgheabul din care am făcut canalizarea râului. Mai tricky a fost cu pompa, până am găsit piese și am reușit să le cumpărăm, până am reușit să inventăm o garnitură la piston (cu superlipiciu lu Gopo), și, mai ales până am reușit să instalăm sistemul bielă-manivelă făcut din ochi :). Oricum, sistemul a funcționat foarte ok și a asigurat apă pentru dușurile din camp până în penultima zi, când a cedat.

Atât explo cât și seniorii au avut tentative la cuptoare de pizza, dar nici una nu a fost încununată cu succes :) În schimb, am avut mese acoperite în fiecare subcamp, și temerarii și-au făcut chiar și un turn în care au și dormit într-o seara :). La inițiativa lui Gopo am făcut și sculptură în BCA, care a fost un atelier foarte OK, și a rezultat în mai multe sculpturi beton (menționez aici, cu modestie, și porcul meu :)) ).

Am prins doua weekend-uri în camp, și în amândouă ne-am bucurat să-i avem în camp pe seniori mai puțini implicați în viața centrului local, care au reușit să urce în Cetatea Meteșului și cu care am reușit să petrecem câteva seri foate mișto la foc. Și dacă tot zic de invitați, am avut mai multi invitați, pe Adi, Cubu și Bogdan de la Timișoara, pe Simina și pe Miha de la București.

Ovidiu s-a ocupat și am apărut și în ziar, în Adevărul de Seară de Alba, chiar pe prima pagină, cu o poză de la Andra.

Ar fi foarte multe chestii de spus despre camp, 12 zile e timp lung și se întâmplă multe. Mi-am propus pentru la anu’ să îmi țin așa un mic jurnal de camp, să nu uit chestiile :). Pentru mine a fost o experiență utilă, mi-am facut câțiva prieteni noi, am avut și momente mai bune. și momente mai puțin bune, dar per total a fost o aventură interesantă și plăcută.

Sunt pe net poze de la mai mulți dintre pozaci, nu într-o anumită ordine: