La ședința Consiliului Director din luna februarie am fost desemnat ca persoană de contact pentru relația noastră cu Asociaţia Scoutiştilor Catolici din România, a cărei lungă poveste se leagă de cea a ONCR începând cu anii 2001, 2002, când mai multe grupuri ASCRO au decis să se înființeze ca Centre Locale în ONCR.
Pe lângă mandatul primit de la Consiliul Director, de mult îmi doream să am iau contact cu liderii cercetași de prin Moldova, cu care nu am avut foarte multe ocazii să interacționez, așa că am decis să dau curs invitației Centrului Local Sf. Dumitru, din Valea Lupului (de lângă Iași), de a participa la sărbătorirea a 20 de ani de la începuturile ASCRO, în cadrul evenimentului intitulat ScoutIS 2.0.
Plecând direct de la laborator, unde l-am lăsat pe Matei meștering la robot (revin la partea asta), și cu mici peripeții (că doar în România suntem) prin Gara de Nord, am ajuns sâmbătă la prima oră la Iași. Vremea era fost excepțională și, deși am ajuns la ora 6, am putut să vizitez partea centrală cu primăria, bisericile și Palatul Culturii înainte să înceapă să se anime străzile.
După un scurt popas la sora lui Adi, am fost la o liturghie specială pentru marcarea celor 20 de ani de cercetășie catolică, în Catedrala Romano-Catolică. N-am mai fost de mult la o slujbă, cu atât mai puțin cu cercetașii, dar evenimentul a fost pe măsura sărbătorii. Mai mulți membri ai ASCRO au primit diplome pentru meritele lor în construirea cercetășiei, printre care și Tromppy și Adi (felicitari! :))
Într-o pauză de program m-a dus Adi să dăm un ochi în noua clădire a Catedralei, care m-a surprins în primul rând prin formă: este perfect rotundă. Până atunci trăiam cu impresia că bisericile trebuie să respecte niște reguli destul de clare (îmi revin niște amintiri de pe la ore de religie din generală, orele de istoria artelor tot de pe-atunci …), dar am început să accept că sunt foarte puține lucruri pe care le accept în subiectul ăsta.
Am participat apoi și la o discuție între mai mulți lideri și alte persoane semnificative pentru cei 20 de ani de cercetășie catolică. Discuția a fost condusă de dl. preot Hîrja, a cărui poveste se leagă în mod direct cu întreaga poveste a ASCRO, și au participat la ea reprezentanți ai Diecezei de Iași, trei dintre cercetașii AGESCI (organizație cercetășească din Italia) care au sprijinit acum 20 de ani înființarea ASCRO, lideri prezenți și trecuți ai cercetășiei ASCRO, dar și alți invitați, cum ar fi un reprezentant al Acțiunii Catolice și o doamnă de la Asociația Comunitară a Cercetașilor din România.
Ne-am îndreptat apoi spre Valea Lupului, care este un sat imediat lângă Iași (și ca să ajungem la el a trebuit să urcam ditai dealul, nu știu de ce îi zice valea lupului …). Cazarea și restul activităților au avut loc la școala (și sala de sport) din Valea Lupului, care m-a impresionat prin atmosfera familială pe care o are, dar și prin faptul că n-ai fi zis că ești într-o școală din mediul rural. Toți pereții sunt plini de diplome ale reușitelor elevilor, sau de desene ale lor. Ce să mai spun, arată considerabil mai bine decât școala (de oraș) în care mi-am făcut eu prima parte a educației :)
Seara, am avut un foc de tabără, am văzut (și am râs la) scenetele patrulelor participante, am cântat un pic și apoi ne-am retras.
Duminică în prima parte a zilei am participat la slujba de duminică (da, știu, două slujbe în două zile la care am participat, nebunie!), care a avut loc în curtea școlii, atât pentru cercetași, cât și pentru ceilalți locuitori ai Văii Lupului (mi s-a părut foarte interesant că locuitorii satului au venit în curtea școlii la slujbă :) ), și apoi noi ne-am evaporat spre Iași, unde ne-am întâlnit cu mai mulți prieteni, am mâncat bine (mulțumim de masă mai multor surori Budău :P), și am văzut parcul Copou (inclusiv teiul lui Eminescu – uuuu).
Deși după ce i-am lăsat pe Tromppy și pe Adi la autogară mai aveam 3 ore de plimbat prin Iași, oboseala și căldura excesivă m-au învins și am preferat să stau puțin și să îmi adun gândurile la adăpostul unui aer condiționat :), înainte să pornesc spre următoarea destinația, Alba Iulia
În finalul acestui post aș vrea să le mulțumesc în primul rând Petronelei și d-lui Hîrja pentru invitația de a participa la ScoutIS 2.0, și apoi lui Tromppy și lui Adi pentru că m-au suportat pe mine și ale mele întrebări (care vă asigur, nu au fost puține :P) în cele două zile la Iași.
Un mic offtopic: am auzit multă lume care critică guvernanții că construiesc săli de sport, parcuri și stadioane UEFA în sate care nu au nici măcar canalizare sau asfalt. Deși nu îi bănuiesc pe guvernanți de sclipiri de competență, consider că construirea de săli de sport în mediul rural este benefică nu atât pentru copii (care oricum fac sport la câmp cu părinții de le iasă pe urechi), cât pentru apararea civilă împotriva diferitelor dezastre naturale (o sală de sport, cercetașii știu, poate fi folosită pentru găzduirea temporară a zeci și sute de persoane în condiții igienice și de siguranță – acoperiș, căldură, curent …).