Întâlnire cu nemţii

No, ca să îmi continui programul internaţional, weekend-ul trecut am avut la Alba o întâlnire cu reprezentanţii cercetaşilor nemţi care vor să facă un camp cu noi la vară.

Deşi iniţial înţelesul a fost că or să vină vineri la amiază, motiv pentru care am plecat din Bucureşti joi noaptea, oamenii au ajuns în alba doar vineri seara, aşa că vineri nu s-a mai pus problema de discuţii.

Sâmbătă, la 9 AM ne-am prezentat la Cipri să plecăm de acolo către Cheile Cibului, locul ales pentru camp. Am întârziat un pic, dar a fost bine, am prins numai vreme bună pe drum. Locul de camp are potenţial, chiar şi unele avantaje pe care Lunca Meteşului nu le prezenta. Rămâne să vedem cum putem profita de potenţialul locului să-l transformăm într-un supercamp.

După masa nu am mai avut discuţii pentru că era deja târziu când am ajuns acasă, aşa că seara s-a termina cu a night out in Pub13. Super distracţie, bere la metru gârlă :)

Duminică dimineaţa am avut discuţii generale despre reguli de camp, utilităţi, probleme de ordin general. Pe la 3 am ieşit la plimbare cu nemţii şi am fost să şi mâncăm ceva, pe la 7 ne-am întors la Cip şi am continuat discuţiile, de data asta pe două direcţii concrete, administrativ şi program. Rezultatele sunt concrete, dar este foarte mult de lucru de acum înainte…

Duminică seara am băut repede o bere şi pe la 23 ne-am luat la revedere şi am mers acasă că trebuia făcut bagajul pentru Cioclovna 2006 …

Meeting with Scouts et Guides de France

Weekendul asta am avut o întâlnire cu un cercetaş francez, membru al echipei internaţionale a SGdF, care a venit în România pentru a pune bazele unui nou parteneriat între ONCR şi SGdF/

Întâlnirea a avut loc la Sinaia, în apropierea castelului Peleş. Musafirul francez a stat în hotel, împreună cu participanţii la un seminar din framework-ul Hajde, iar noi am stat într-o vilă imediat în apropierea hotelului. Cazarea a fost ok, patul … imens, camerele destul de mari. Discuţiile le-am purtat în una din camere.

Discuţiile pentru a pune bazele parteneriatului ne-au luat cam toată ziua de sâmbătă şi ziua de duminică până la ora 12, când am fost „invitaţi” să părăsim camerele.

Ok, so, first cool thing that happend a fost că … am pierdut trenul din Bucureşti, aşa că am avut de aşteptat o ora pe acolo. După aia, drumul de la gară la hotel a fost lung şi anevoios … de fapt cred că ne-am învârtit un pic în cercuri până să găsim ceea ce căutam:)

Am mâncat o pizza în centrul staţiunii, şi după aia am fost buştean până a doua zi la ora … 8 :o… nu înţeleg de ce se consideră ora 8 o oră rezonabilă pentru micul dejun … stomacul meu nu se trezeşte niciodată înainte de 9, chiar dacă eu ma dau jos din pat sau nu.

Ok, după aia au fost discuţii multe care au loc în rapoartele întâlnirii nu aici, prânzul a fost ok din câte îmi amintesc, şi după prânz am vizitat Peleşul. Părerea mea este că au înghesuit o grămadă de lucruri într-un spaţiu nu aşa de generos, dar au făcut asta cu foarte mult stil. Sincer, mi-a plăcut castelul.

Seara am avut o cină mai … „criminală”, cu gratare de mistreţ şi ceva cartaboş de căprioară (sau invers .. ), tzuică, vin, tot „arsenalul” românesc, după care am mai avut o porţie de discuţii.

Nu am prea reuşit eu să mă trezesc a doua zi, am sărit peste micul dejun, dar mi l-au adus ceilalţi în cameră (mulţumesc mult!). Am încheiat discuţiile şi am discutat şi despre alte puncte pe care parteneriatul nu le cuprinde dar trebuiau discutate, am avut un prânz rapid (şi un chitarist s-a apucat să ne cânte, şi a nimerit la un moment dat şi imnul Franţei), apoi am participat la o întâlnire cu şefa centrului local Sinaia, care lucrează pentru Primăria Sinaia (sau Consiliul Local, nu ştiu sigur) şi apoi repede repede la gară.

La gară ne-am despărţit, Bianca, Etiene şi eu am luat-o către Bucureşti. Pe tren am întâlnit şi o doamnă care fusese lideră într-o organizaţie de cercetaşi creştini cu mai mulţi ani în urmă.

And … that’s it ….

RoverNet 2 – Portugal 2006


De joi până luni (din 30.03 până în 3.04) am participat la RoverNet 2, Monte de Sobral, Portugalia, un eveniment organizat de ESO pentru responsabili naţionali pentru ultima ramură de vârstă. După multe dezbateri, am ajuns la concluzia că la noi exploratorii sunt ultima ramură reală de vârstă, aşa că m-am dus acolo reprezentând exploratorii, dar cu planul să învăţ mai multe despre Rover, sau, la noi seniori.

Plecarea
La dus am făcut escală la Roma. Laura mă rugase să-i iau un parfum din dutyfree, dar era extrem de scump. Impresia despre aeroportul din Roma: foarte multe magazine, mâncare scumpă. Am mâncat o felie de pizza şi am continuat să citesc din Rocoreki, documentul despre care a fost RN2. Am schimbat în Roma, am stat pe acolo câteva ore, am continuat cu Alitalia. Impresie despre Alitalia: verde şi mâncare … BLEAH!

Ok, so am ajuns în Aeroporto de Lisboa, aici m-am întâlnit cu Cătă, şi câţiva din participanţi (Hanna din Suedia, Edward din Malta, Enrico şi Annarita din Italia). N-am mai strâns mai mulţi, după o vreme a ajuns şi autobuzul, am trecut şi pe la gara din Lisabona de unde am mai cules nişte participanţi, şi într-un final am ajuns la locul unde urma să stam: Monte do Sobral. Impresia despre locul ăsta (prima, ultima, oricare): super tare!(site-ul merge numai cu IE :)

Pe acolo
Prima seară, cină copioasă, tradiţională, cu vin … genial. Lumea a aflat cât poate să intre în mine :P

Ok, vineri, sâmbătă şi duminică de dimineaţă au fost sesiuni interactive în care au fost luate în discuţie mai multe aspecte ale cercetăşiei şi aplicarea lor în creearea sau refacerea unui program pentru roveri. Tot weekendul a fost gândit ca un schimb intens de experienţă între responsabilii pentru roveri, şi practic asta s-a şi întâmplat. Prima seară a fost dedicată unui Program Exchange unde au fost prezentate programele pentru roveri din ţările care aveau, iar a doua a fost nelipsita International Night, care a fost .. seara internaţională.

Notă: Din lipsă de resurse, dar poate şi din cauză că sunt nebun după slănină, eu am reprezentat tradiţia românească prin slană cu ceapă şi cu ţuică.

Ca părere generală despre RN, am ajuns la concluzia că am învăţat multe, atât de la sesiuni, cât şi de la (şi mai ales de la) ceilalţi responsabili şi programele lor. Multe dintre lucrurile ce le fac alţii ne pot ajuta şi pe noi ca organizaţie, după ce termin post-ul ăsta va trebui să scriu un raport care să le conţină :)

Am cunoscut foarte mulţi oameni excepţionali care mi-au devenit prieteni în weekendul ăsta, de prin toată Europa. Cu unii am apucat să vorbesc mai mult, cu unii mai puţin, cu unii am prins din urmă discuţiile în Lisabona.

Lisabona, Duminică

Pentru că RN s-a terminat duminică la amiazi, am mers cu autobuzul la Lisabona, unde aveam nişte camere rezervate de ESO (pe care le-am plătit noi :). Hotelul e în centrul Lisabonei, şi a fost OK. Normal, imediat ce ne-am cazat, am lăsat bagajele şi am fugit să vizităm Lisabona. Planul iniţal era să mergem la Castel, apoi la Rio Tejo, apoi acasă. Ne-am rătăcit un pic, am mers apoi la Rio Tejo şi am lenevit acolo pe malul lacului pe bordură vreo jumătate de oră. Oamenii din Lisabona trec strada exact ca oamenii din Bucureşti, şi Annarita ne-a asigurat ca şi italienii sunt la fel.

Am ajuns, pe la 2 să fi fost, într-o piaţă centrală, şi am dat să trecem pe sub o arcadă imensă să ne îndreptăm spre castel. Imediat sub arcadă, pe trotuarul pavat cu marmură, era un grup de oameni, care iniţial nu am înţeles eu foarte bine ce fac, dar am aflat până la urmă că se pregăteau să danseze Capoeira. Am stat vreo oră să ne uităm la ei, se adunaseră mulţi, de la mai multe şcoli de dans, unii care ştiau mai mult, unii mai puţin, oricum, a fost ceva care merita văzut mai mult decât Castelul.

La Castel am ajuns pe la 6 jumătate, şi Cătă trebuia să fie la hotel la 7. Cum biletul costa 3 EUR am hotărât să ne întoarcem acasă. A urmat o cină la un restaurant drăguţ de pe o străduţă îngustă şi apoi ne-am întors la hotel.

Cei mai mulţi dintre noi au hotărât să nu se ducă direct la culcare aşa ca am mai stat la un pahar de vorbă la un restaurant din apropiere şi ne-am întors la hotel doar mai târziu.

Lisabona, luni

M-am înţeles cu cei care au mai rămas de dimineaţă în Lisabona, parte din noii mei prieteni nordici: Tim, Karin, Sari, Hanna. Am colindat un pic magazinele de pe acolo să-şi ea ei una alta, apoi am eliberat camerele şi am mers la Aeroport.

Finlandezii au plecat primii, am luat un prânz rapid cu Hanna la McDonalds şi după aia m-am dus şi eu la avionul meu. Am dormit dus până la Milano, de aici am schimbat foarte repede şi am ajuns în Bucureşti la 00:10, marţi.

The long way home

Planul iniţial a fost să iau un taxi împreună cu cineva, să le dau la băieţi cei 200 de mii pe care îi aveam la mine. Nu s-a găsit nimeni să facă taxiul pe din două cu mine, aşa că planul s-a schimbat repede în hike până în Bucureşti. Am mers eu ceva vreme, cam vreo oră, cam aşa, şi am ajuns în Bucureşti. Începusem deja să fac semne la maşini să mă ia şi pe mine până în oraş. La un moment dat a oprit un taxi gol, care nu era Fly Taxi şi care mi-a zis că ma ia pentru 200 de mii până în Regie. Cred ca nenea era băut destul de bine, dar … it was a ride home :)

Done

Hola!

Azi mi-am luat biletul de avion pentru Lisabona, dupa multe lupte cu agentia :) Glumesc, ei au fost chiar de treaba, mie nu imi convenea prima data cursa ce mi-au gasit-o si i-am rugat sa imi gaseasca altceva, si dupa aia azi dimineata le era stricata imprimanta de bilete de avion :).

Aseara am bagat o super plimbare din Regie prin Cismigiu si dupa aia pana la sora-mea acasa sa o conducem … si dupa aia pe jos pana in Regie .. uh .. long little hike :P

În rest, toate bune, skul is still boring and my robot is not even a plan yet :P

ole! aseara am ajuns de la munte, am fost pe Valea Prahovei la ski cu Laura şi o gaşcă de pe la facultate. Am stat la Sinaia, într-o cabanuţă găsită cu mult noroc după ce planul nostru iniţial de cazare a căzut.

De skiat, am skiat la Preadeal pentru că la Sinaia, pârtia de la 2000 la 1400 era închisă din cauza pericolului de avalanşa, cealaltă pârtie de la Sinaia era dificilă, şi Laura şi colegii mei erau începători (şi sunt şi acum:)

De pârtiile de la Predeal pot să spun că sunt dezamăgit. Auzisem multă lume să le laude, dar nu e nimic de capul lor. Clăbucet e un pic de pârtie, dar costă 80k să ajungi în vârful ei. Subteleferic (care e trecută la nivelul „Dificil”) părea ceva mai interesantă, nu am încercat-o încă, dar oricum, nu interesantă de 80k

Plus că e plin ochi pe pârtii, oriunde ai merge trebuie să te aştepţi să te execute careva din spate, nu poţi skia liniştit, plin de sănii, celofane, păşunişti şi paltonari pe pârtie care nu au altceva de făcut decât să încurce lumea şi sa facă mişto.

Mi-am închiriat şi skiuri şi placă, skiuri în prima zi, placă în a doua, am mai învăţat ceva pe placă, dar am dat vreo 5 pârtii cu totul în cele 2 zile, am preferat să stau cu Laura şi cu gaşca decât să dau bani degeaba pe pârtii mici şi supraaglomerate.