Bradul Spyhce – „conectat” la cartier

Spyhce, compania pentru care lucrez la Cluj, organizează de obicei de Crăciun un concurs care să lege cumva ideea de software și acel Christmas feeling. Anul ăsta am fost prea înghesuiți de evenimente ca să organizăm un concurs, dar am aplicat ideea pentru concurs la un proiect intern cu care să marcăm cumva sărbătorile.

Toată treaba a început din cauza bradului din curte, dacă e să căutam vinovați. A fost primul Crăciun pe care l-am prins în casa asta (ne-am mutat pe sfârșitul verii), și întâmplarea a făcut să avem un brăduț arginitiu în curte. Așa că discutând cu Andrei Candale, colegul cu care ne-am ambalat să facem proiectul ăsta, am zis că musai trebuie să facem ceva cu brăduțul nostru de Crăciun.

Discutând, din idee în idee, am hotărât să îmbrăcam bradul în LED-uri programabile și să îi punem un microfon undeva ca bradul să beculească în diferite feluri și culori în funcție de ce se întâmplă în jurul lui, în cartier.

Sună destul de simplu, nu? Oh well … Continuă să citești Bradul Spyhce – „conectat” la cartier

Harta taberei de baza din Roadtrip în Africa, sau cum nu toate locurile de camp sunt născute egale

Acum un an scriam despre cum am așezat campul nostru în Amazonia (la Lunca Meteșului) – unul din locurile pe care le consider ideale pentru campuri :) M-am distrat de minune făcând harta campului de anul trecut, așa că am decis să fac o hartă și pentru anul ăsta.

În fiecare an căutam locuri noi și interesante pentru Campul Centrului Local, dar numarul locațiilor care bifează toate criteriile pentru un camp ca al nostru se împuținează pe măsură ce pretențiile noastre (de spațiu, de acces, de obiective, de utilități) cresc, în mod natural.

Astfel, după mai multe luni de căutari, anul acesta ne-am întors la Gârda Seacă, după ce am mai făcut campuri aici în 2010 și în 2012.  Continuă să citești Harta taberei de baza din Roadtrip în Africa, sau cum nu toate locurile de camp sunt născute egale

Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Dacă anul trecut am ajuns la Cioclovina după două zile prin Munții Șureanu / Orăștiei, acum câteva luni plecam alături de Paula, Mihaela și Florina într-un alt fel de aventură: un traseu pe jos din Piața Unirii din Cluj-Napoca până în Piața Cetății din Alba Iulia. Pe jos, prin Apuseni, timp de 4 nopți.

Deși nu am ajuns chiar la Alba Iulia în timpul alocat (ni s-a terminat timpul înainte să ni se termine poteca), Aventura noastră-n Apuseni a fost o experiență tare faină, despre care îmi propun să vă povestesc pe larg de îndată ce reușesc să traduc cele 10 pagini de notițe în ceva descifrabil și de altcineva decât mine!

A fost, așa cum era de așteptat, și o ocazie bună de învățat lucruri noi nu doar despre mine dar și despre despre cum e mai bine să abordăm aventuri în natură, în locuri noi, pe mai multe zile.

Așa că într-o zi, după ce m-am întors, mi-am găsit check-list-ul de dinainte de plecare și m-am gândit și că poate-ar fi util să o împărtășesc cu voi, poate plecați și voi hai-hui pentru mai multe zile, fără să știți precis unde o să dormiți sau cum și pe unde sunt drumurile, și poate vă ajută să nu uitați ceva!

Continuă să citești Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Postasi in Africa – un wide-game

Campul de vară al Centrului Local de anul ăsta a avut ca temă „Roadtrip through Africa” – la drum prin Africa – am pus roți pe corturi, pe catarg, pe spălător – pe fiecare construcție de camp și în fiecare seară corturile ne conduceau către următoarea destinație africană.

Am ajuns în Africa de Sud în ziua când aveam pregătit wide-game-ul, un joc care implică pe toată lumea din camp. Am mai scris despre wide-game-uri și altă dată, așa că nu mai intru în mai multe explicații, dar mi-am propus să descriu jocul în sine – poate poate fi folosit de cineva ca sursă de inspirație pentru propriile wide-game-uri :)

Asftel, anul acesta întâmplarea a făcut că exact în ziua când am ajuns noi acolo, guvernul sud-african a organizat o competiție pentru cel mai bun echipaj de poștă, și noi ne-am nimerit acolo chiar cu această ocazie, cu chef de dezmorțit picioarele după o călătorie peste noapte din Kinsasha, Congo. Continuă să citești Postasi in Africa – un wide-game

Suport de rucsac pentru betele de tura

Mi-am făcut o treabă pentru prindere și eliberare rapidă pentru bețele de tură de pe mai orice rucsac, și m-am gândit să împărtășesc ideea asta și cu alții în speranța că poate fi de folos cuiva cumva :)

Acum doi ani, fiind în sandale pe ceva grohotiș, în Cheile Râmețului, am decis că trebuie să trec o pereche de bețe de tură în planul personal de investiții. De atunci m-am învățat să merg cu ele, le iau cu mine oriunde merg la munte, le folosesc nu doar pentru mers ci și pentru montat prelata pentru hamac sau pentru dormit sub cerul liber. Unde mai pui că, în timpul lor liber, bețele sunt bune și pe post de selfie-stick pentru GoPro :)

Ce-i limpede e că acum bețele de tură fac parte din echipamentul permanent de munte, și deci trebuie cărate peste tot. Chiar dacă cei mai mulți rucsaci de munte vin dotați cu un sistem de prindere a bețelor pe exteriorul rucsacului, acum câteva luni Luiza mi-a arătat rusacul ei de tură de la Osprey, care are un sistem fain pentru prins bețele pe bretea, „din mers”, astfel că nu trebuie să-ți dai jos rucsacul ca să le pui bine / să le iei în mână.

Continuă să citești Suport de rucsac pentru betele de tura