O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

De multe ori în cele câteva poziții pe care le-am ocupat în ONCR m-am întrebat care ar fi cea mai bună formă de organizare a cercetașilor în România ca să creștem suficient de mult încât să nu mai fim o mulțime de puncte disparate pe hartă, ci o … rețea de rețele care să aibă relevanță reală la nivelul populației României, nu doar la nivelul comunităților locale în care locuim.

Cred că modelul pe care îl avem acum are lacune considerabile și nu răspunde la nevoile pe care le observăm în teritoriu, singurul argument în favoarea lui fiind nu avem ceva mai bun. Nu aș vrea să se înțeleagă că am o problemă personală cu vreunul din Grupurile de Inițiativă în formare sau cu cele care au fost înființate de curând. Am în schimb o problemă cu sistemul curent, care, în opinia mea, nu este sustenabil, ci este asemenea unui castel de cărți de joc, fiecare carte adăugată crescând riscul ca toate celălalte să se dărâme.

Ce-ar fi să devoltăm un sistem mai bun? :)

Modelul actual

Pentru că nu sunt convins că toți cercetașii (sau toți liderii) sunt familiarizați cu sistemul curent, îl rezum mai jos:

Modelul nostru curent de organizare și de formare de noi grupuri este unul monolitic: grupurile de inițiativă se formează de multe ori izolat, dintr-o inițiativă și un entuziasm nu neapărat informate ale unui grup de adulți, care își doresc să pornească ce înțeleg ei că este cercetășia (poate că s-au întâlnit cu un grup de cercetași pe undeva, sau au citit despre noi pe site, sau au văzut cercetași în străinătate și vor și ei). Următorul pas este că primesc, dacă se poate, un stagiu minimal de inițiere în cercetășie ca apoi să organizeze cel puțin 6 luni de activități cercetășești (!) pentru a ajunge propuse pentru înființare ca Centre Locale în Adunarea Generală a ONCR.

E drept că unele grupuri de acest fel primesc ghidaj de la Centre Locale existente, dar lucrul acesta nu se întâmplă în mod structurat, organizat sau măsurabil în timp sau calitate. E de asemenea corect că unele Centre Locale încurajează înființarea altor grupuri în proximitatea lor geografică, și consider că acesta este un aspect pozitiv, pe care ar trebui să-l ajutăm și să-l generalizăm.

Probleme cu modelul actual

• grupurile de inițiativă prind cercetășia din mers, în principiu din evenimente mari sau naționale, care nu sunt ideale pentru a învăța cercetășia la nivel mic sau local. Lucrurile cu care rămân sunt direct proporționale cu efortul pe care îl depun, dar acesta nu este evaluat undeva.
• grupurile de inițiativă sunt evaluate pe baza unui raport de autoevaluare, iar votul de înființare se face în general pe bază de popularitate, nu pe bază de rezultate (nu prea se obosesc delegații la Adunarea Generală să citească rapoartele), fără să avem un standard minimal de calitate – există unul cantitativ – care să fie urmărit măcar ca ghidaj (mai multe despre asta într-un post viitor)
• grupul de inițiativă și Centrul Local în care se transformă au de parcurs o curbă de învățare foarte abruptă, în care trebuie să se prindă care sunt procedurile, structurile și regulile ONCR și să se integreze în lucrurile care se întâmplă în ONCR și în WOSM fără foarte mult sprijin de la alții. De multe ori asta înseamnă că liderii noului grup se trezesc încărcați cu sarcini administrative chiar dacă așteptările lor inițiale nu includeau asta.
• experiența autentică de lideri cercetași a inițiatorilor grupului se formează foarte greu în izolare și face foarte dificilă păstrarea unei viziuni și a unei implementări unitare
• organizarea unui camp de unitate / Centru Local poate fi o problemă greu de abordat – nu avem un manual, nu avem – încă – un stagiu de formare pentru organizarea de campuri. Majoritatea Grupurilor de Inițiativă înființate în ultimii doi ani nu aveau organizată o ieșire de cel puțin două zile cu cercetașii la nivel local, la momentul înființării (!)
• pragul de intrare (20 de cercetași și 5 adulți) este mare pentru comunități mici, și poate încetini sau curma inițiative în care există o persoană care ar putea să pornească o patrulă de cercetași într-o locație nouă, fără a avea puterea (timpul, resursele) de a face mai mult de-atât
• nu este încurajată formarea de rețele de Centre Locale, aspect cheie în dezvoltarea ulterioară a grupurilor

Mentoratul Grupurilor de Initiativa

S-a vorbit mult în ultima vreme despre mentorat, adică un Centru Local existent să mentoreze pe altul (sau un grup de inițiativă), și cred că putem construi pe ideea asta pentru a ajunge la un sistem solid. Ce urmează sunt câteva idei generale pentru un astfel de sistem (am decis să nu merg mai în detaliu, deși aș putea, ca să țin dimensiunea articolului ăstuia în sfera digerabilului :)

În primul rând, cred că ar trebui să avem câțiva indicatori cheie și o formă de evaluare pentru Centrele Locale, în așa fel încât doar Centrele Locale care pot și vor – au resursa locală disponibilă și înclinație în acest sens – să poată deveni mentori pentru grupuri de cercetași, și în limita resurselor lor. Spre exemplu, un astfel de indicator ar putea fi că acel Centru Local are lideri care sunt traineri, că au o experiență consistentă în cercetășie (vechime, activități locale) sau / și că nu au avut probleme administrative într-o perioadă de timp (nu au fost suspendate, au fost prezente la Adunarea Generală, etc.). Sunt câteva exemple, evaluarea ar trebui să cuprindă toate aspectele vieții Centrului Local.

Apoi, trecerea grupurilor de inițiativă în Centre Locale după doar 6 luni, indifierent de cine le formează și ce experiență au pune presiune pe sistemul de formare, pe Adunarea Generală, pe zona executivă a ONCR, dar și pe Centrul Local nou format. Există argumente pe care grupurile acestea au interesul să se transforme în Centre Locale:

• participarea la evenimente naționale vine cu unele condiționări
• nu au voie să poarte însemnele ONCR (cămașă, însemne, eșarfă) – ceea ce constituie un factor demotivator (da, știu că unii o fac, dar este un simptom al lipsei de informare și de disciplină în acest proces)
• nu primesc un cont bancar și nu au sprijinul ONCR să colecteze 2% și să aplice pe proiecte

Și sunt de acord că limitările astea sunt cam aiurea și pot pune bețe-n roate unor strategii hotărâte de dezvoltare. Dar eu cred că există soluții la problemele de mai sus fără să grăbim grupurile de inițiativă în trecerea prematură în Centru Local.

O alternativa

O idee de alternativă, construită pe baza unui articol din regulament (vezi mai jos, la finalul post-ului), necesită doar schimbări – e drept, radicale – în perspectiva noastră, și poate fi implementată fără schimbarea statutului.

Ce propun este ca procesul curent de înființare a unui grup de cercetași să se schimbe în sensul că orice inițiativă cercetășească să devină o unitate externă a unui Centru Local cu capacitatea de a o mentora, chiar dacă nu sunt neapărat geografic apropiate. Mai mult, chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile minime pentru unitate (minim două patrule din aceeași ramură de vârstă), să se poată înființa administrativ o unitate care să lege mai multe patrule răzlețe sub mentoratul aceluiași Centru Local.

Grupul de Inițiativă s-ar forma apoi dacă (sau când) unitatea externă are resursele și stabilitatea necesare pentru a se desprinde de Centrul Local mentor, iar cele 6 luni de probă ar putea fi monitorizate și apoi girate de acel Centru Local, pentru un vot informat și bazat pe mai mult decât autoevaluare și popularitate în Adunarea Generală.

 

Primul beneficiu major al unui astfel de model este că noua unitate este direct parte dintr-un Centru Local așezat, care îi poate integra în unele activități, intră direct în programul cercetășesc, pot depune promisiuni, pot purta cămașă și eșarfă, pot participa la evenimente naționale (în funcție de vechime, desigur), pot aplica la proiecte și obține fonduri – au toate beneficiile pe care le ai ca Centru Local. De asemenea, participă la Adunarea Generală a Centrului Local și iau parte la procesul democratic, o experiență foarte utilă în vederea înființării unui nou grup.

Un alt beneficiu este că nu trebuie să se confrunte pentru început cu toate problemele administrative, ci o pot face treptat, și cu sprijinul unor persoane cu experiență – Centrul Local din care fac parte are deja un trezorier, un secretar, responsabili pe zonele esențiale (și poate chiar un responsabil cu unitățile externe).

Ce se întâmplă când nu mai sunt Centre Locale mentor care să aibă posibilitatea să ia unități externe? Înseamnă ca am atins limita capacității de dezvoltare a organizației și trebuie fie să încurajăm alte Centre Locale să se dezvolte până ajung eligibile să mentoreze grupuri noi, fie să încurajăm unități externe să devină Grupuri de Inițiativă (prin programe de formare sau alt tip de acțiuni). Acestă limitare intrinsecă este și o măsură naturală prin care ne putem proteja de problema creșterii peste capacitatea noastră de integrare, măsură pe care nu o avem în sistemul curent.

Privind în perspectivă, un astfel de sistem poate facilita trecerea la o descentralizare treptată a unora din serviciile pe care nivelul național al ONCR trebuie sau încearcă acum să le ofere tuturor grupurilor (contabilitate și asistență în probleme fiscale și juridice, formarea de bază).

Un scenariu care poate fi ușor imaginat este cel al unui oraș mai mare, care are un Centru Local funcțional, care înființează / susține inițiativele celor care doresc să devină cercetași din localitățile limitrofe – satele / comunele din zona metropolitană, să-i zicem așa. Nevoie și dorință există, și nu trebuie să ne uităm mai departe de Iași sau Bacău pentru exemple de grupuri de cercetași înființate în medii rurale lângă orașe mai mari.

Putem extinde scenariile mult mai mult – cel în care un grup dintr-un județ din sudul țării care să fie susținut de un Centru Local din Transilvania nu ar trebui să fie înafara sferei posibilului, dacă există disponibilitatea necesară, tentative și inițiative în acest sens existând și în prezent, cu diferite nivele de reușită.

Ce ziceti?

Îmi propun să rămân implicat, într-o formă sau în alta, în dezvoltarea cercetășiei, și prin articolul ăsta, împreună cu cele alte câteva care sper să-i urmeze, creionez abordarea mea personală față de nevoile și viitorul cercetășiei, în speranța că voi găsi și alți cercetași care să îmi împărtășească convingerile și împreună să le ducem la îndeplinire.

Folosesc frecvent blogul meu să promovez idei și acțiuni personale pe care le consider demne de atenția celor care mai dau pe-aici, în marea lor majoritate persoane care au tangențe cu cercetășia. Îmi doresc, ca prin exprimarea unor idei și propuneri aici, și nu pe lista de discuții internă care conține doar oamenii grei ai cercetășiei românești, să îi încurajez și pe alții – lideri, seniori, chiar și eXploratori – să își manifeste propriile idei, și să întrețin un dialog în care propuneri ca cea de mai sus să fie dezbătute, combătute, îmbunătățite și aplicate. 

De aceea, ma interesează foarte mult ce credeți despre propunerea de mai sus? Poate fi relevantă pentru ONCR, așa cum îl vedeți voi? Ce ați adăuga, ce ați scoate? Ce alte propuneri aveți pentru mai buna organizare a formării Centrelor Locale?

–

Pentru cei ce sunt interesați de astfel de lucruri, punctul de start pentru propunerea de mai sus este Articolul 82 din Regulamentul ONCR, care spune:

Art. 82. Dacă într-o localitate nu sunt întrunite condițiile de înființare a unui Centru Local, cercetașii se organizează într-o unitate care va funcționa în cadrul celui mai apropiat Centru Local, având aceleași drepturi și obligații ca și celălalte unități din acel centru.