Caut echipă cu care să facem următorul pas pentru cercetășie

Nu-mi vine să cred că au trecut deja aproape trei ani de când mi-am încheiat mandatul de președinte al ONCR. Ajuns la limita de două mandate consecutive definită de regulile democrației noastre, am predat atunci proiectele și luuuuunga listă de idei noului Consiliu și am continuat să servesc cercetășia din alte roluri locale și naționale. Dar, oricât am încercat să mă conving de contrariu, n-am simțit că mi-am încheiat misiunea în cercetășia națională.

În două luni, pe 20 aprilie, cercetașii vor fi chemați să voteze o nouă Viziune pentru cercetășia din România și un nou Consiliu Director care să ne coordoneze pe toți în direcția ei.

Pentru că cred că cercetășia continuă să aibă un potențial fantastic în România, îmi propun ca în aprilie, la Adunarea Generală, să cer susținerea cercetașilor pentru a conduce această nouă echipă.

Am decis să scriu articolul ăsta cu dorința de a porni o discuție despre alegeri, candidaturi și viitorul cercetășiei și pentru a-i încuraja pe cei care se gândesc să candideze să facă și ei un pas în față!

Am o grămadă de proiecte, de idei și de moduri de lucru pe care vreau să le (re-)aduc la nivel național, dar mesajul ăsta nu este despre asta. Nici despre experiența mea în cercetășie sau despre motivele pentru care aș fi potrivit pentru poziția asta.

Azi vreau să vă propun cinci principii cheie pentru cercetășie în baza cărora aș vrea să invit toți cercetașii la o discuție deschisă despre soluții concrete, în cadrul Viziunii 2029 și a Planului Trienal pe care Consiliul Director curent ni-l va propune în aprilie:

• Mișcarea cercetășească este a tinerilor, vibe-ul, implicarea și entuziasmul lor sunt motorul cercetășiei. Tinerii trebuie susținuți și încurajați și e musai să aibă loc de noi, cei care suntem mai puțin tineri, și de ideile noastre, la toate nivelurile organizației, în toate etapele de inițiativă și decizie. Organizația nu pare acum pregătită cu un sistem care să permită asta într-un mod sigur și constructiv pentru tineri, așa că rolul nostru va fi unul de ghidare, în timp ce în paralel și alături de tineri să construim un sistem care să le permită să fie cu adevărat implicați la toate nivelurile. Misiunea noastră, a celorlalți, este să le creăm tinerilor spațiul în care să se desfășoare.
• Cercetășia are potențialul să facă o schimbare semnificativă în bine în societatea românească. Fără să minimizăm impactul pozitiv pe care îl avem acum în societate, există nu doar potențialul, ci și nevoia unei creșteri reale de 10x în următorii 10 ani, și e datoria noastră să accelerăm procesul ăsta.
• Creșterea nu poate fi produsă decât printr-un program cercetășesc coerent, național, accesibil și care poate fi aplicat cu resursele pe care le putem atrage la nivel local, regional și național, program pe care să îl înțelegem și în slujba căruia să ne punem. Existența și implementarea generalizată a unui program cercetășesc este aspectul cheie, central, al potențialei noastre dezvoltări. Este acel lucru care ne dă direcția, motivația, reziliența, unitatea și relevanța pe care le căutăm, și în lipsa lui dezvoltarea reală pur și simplu nu este posibilă.
• Fiecare oră de voluntariat e valoroasă și trebuie valorificată – sunt recunoscător pentru fiecare voluntar care investește suflet și timp în cercetășie și ne trebuie un sistem eficient prin care să ne asigurăm că fiecare voluntar contribuie la lucrurile la care se pricepe, doar atât cât se simte confortabil să o facă, dar și că contribuția pe care o aduce are impact real, duce la rezultate și ajută concret, în așa fel încât voluntarii să fie motivați să continue să contribuie – la orice nivel.
• Avem nevoie de o structură organizațională mai flexibilă și de un nivel local mai implicat, în care Centrele Locale / nivelul local să fie sprijinite pentru a fi un actor principal nu doar în propria dezvoltare, ci și în dezvoltarea cercetășiei la nivel regional și la nivel local. O organizație națională de la care toți așteptăm câte ceva, dar care supraviețuiește doar din încăpățânarea câtorva oameni răzleți nu poate fi calea către succes. Trebuie să găsim o formă în care noi, ca nivel local să investim și să fim investiți constructiv, consecvent și structural în organizația noastră.

Este posibil ca unele din lucrurile astea să rezoneze cu unii dintre voi și unele, dimpotrivă, să vă stârnească emoții negative. Este la fel de posibil să considerați că ideile / proiectele voastre nu sunt reprezentate aici – de-astea le-am scris – pentru a genera o discuție deschisă.

Nu există democrație fără dialog, informare, negociere și asumare.

Așa că îmi caut parteneri! în primul rând, pentru dialog – ca să dezbatem ce-i mai bine pentru viitorul cercetășiei, din toate Centrele Locale, indiferent dacă sunteți sau nu de acord cu mine!

Apoi, caut colegi pentru Consiliul Director în sine cu care să lucrăm în următorii 3 ani – dacă vă gândiți să candidați, sau vă gândiți la cineva care v-ar putea reprezenta în Consiliu care are nevoie de o vorbă bună și un pic de convingere – ăsta poate fi un moment oportun să faceți ceva în sensul ăsta.

Mai mult, caut parteneri care, chiar dacă nu vor să-și asume o responsabilitate la nivel decizional, vor să aibă un impact durabil, real, în dezvoltarea a zeci de mii de copiii și tineri prin proiectele pe care le putem desfășura la nivel național.

Și nu în ultimul rând, caut coechipieri, cu precădere tineri, interesați de democrația din cercetășie, care să mă ajute în următoarele două luni ca mesajul nostru să ajungă la tineri, și apoi, să ne ajute să respectăm primul principiu de mai sus – că mișcarea asta este a tinerilor.

Who’s in? Facem următorul pas împreună?