În ultimele două săptămâni am fost tot pe drumuri, în principiu pentru că bunica mea de la Timișoara (de pe partea mamei) a avut o problemă de sănătate și a fost nevoie să fiu acolo să ajut la stabilizarea situației. Parte din ce am avut de făcut acolo a fost să sap și să fac curat în documente, foi, și acte rătăcite prin casă din cei 50 de ani de când bunicii mei stau acolo … Continuă să citești Treasure hunting
Categorie: Părerea mea
Un cercetaș în board-ul CTR
Consiliul Tineretului din România este o federație de asociații de tineret care are ca obiectiv reprezentarea intereselor tinerilor din România pe plan național și internațional. Principiul teoretic este evident, multe organizații mici se aud mai greu decât o singură organizație, o singură voce, a multor tineri.
Marți, pe 14 iunie, după ce m-am întors de la Cluj, am participat în calitate de observator la Adunarea Generală a CTR, unde Gabi Tamaș a asigurat continuitatea implicării cercetașilor în conducerea Consiliului, câștigând una din cele două poziții de vicepreședinte din Biroul Permanent al asociației. Continuă să citești Un cercetaș în board-ul CTR
Gala Societatii Civile 2011
Joi le-am insotit pe Mihaela si pe Tromppy la Gala Societatii Civile, un eveniment care premiaza diferite inițiative și activități ale, well, societății civile din România. Proiectele se înscriu pe site-ul lor și sunt evaluate, pe categorii, de un juriu compus în special din oameni de comunicare și PR, independenti sau afiliați / angajați pe la case mari de media sau pe la companii (lista cu juriul, aici), iar câștigătorii sunt premiați în cadrul acestei gale.
Pentru ca e facută de profesioniști, pentru că e facută bine și pentru ca a rezistat testului timpului (9 ediții nu-i lucru mic), a câștiga unul din premiile galei este o importantă recunoaștere publică pentru orice ONG. Continuă să citești Gala Societatii Civile 2011
Mogoșoaia revisited
Ieri după-masa, pentru că vremea deja exagera de cât de ok era, am fost cu Miha până la Mogoșoaia cu bicicleta. N-am mai ieșit cu bicicleta de anul trecut din toamnă, și a mea este în continuare pe butuci (sper că săptămâna viitoare o să o repar :P), și a fost un pic de mișcare foarte bine-venită.
Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia e un loc frumos și plin de poveste imediat lângă București, nu pompos sau strălucitor, ci un soi de gospodărie domnească, un pic retrasă. Cred că mi-ar fi plăcut să stau acolo pe vremea când era folosit drept reședință domnească, bucătăria (cuhnia) e cam jumate cât palatul … :P Continuă să citești Mogoșoaia revisited
Cetatea din Alba Iulia
Am dat o tură rapidă prin Cetate, pe traseul recent deschis, pe la Poarta III, pe drumul spre bisericuță, apoi prin șanțuri către catedrală. Plimbându-mă pe acolo mă gândeam cât de verde este totul și că, contrar la ce am auzit până acum, nu s-a exagerat cu betoanele.
Cetatea este într-adevăr verde, și, deși arată ciudat pentru noi care când eram în școala generală nu știam că spațiile alea există și când eram în liceu intrarea în locul ăsta se făcea tot prin gaura din gard, e realizată cu bun simț, și cu un oarecare simț practic. „Betonul” cel mai mult sunt de fapt aleile pietruite, care nu arată rău și care par a fi făcute să reziste. Continuă să citești Cetatea din Alba Iulia