Categorie: Părerea mea

(anti)Cârcoscout

Sunt un idiot. Înafară de semnificația evidentă, la mine mai înseamnă și că am multe idei. De foarte multe ori ideile mele m-au băgat în fel de fel de belele, dar în mare din cauză că am încercat să le implementez eu, nu alții.

Cârcoscout este un blog de bârfă așa zisă cercetășească, care, din păcate, a pornit dintr-o idee ce-am avut-o, dar care a luat o cu totul altă cale decât mi-aș fi imaginat eu. Și eu oricum m-am gândit că ideea mea inițială n-ar fi foarte bună. Acum, cârcoscout este un subiect de discuție printre cercetași, este un motiv de stres pentru oamenii care apar acolo împotriva voinței lor și este inclusiv un subiect de neliniște pentru oamenii care conduc acum organizația, pentru că se spune că produce o imagine proastă cercetășiei.

Înainte să îmi exprim opinia mai în detaliu, aș vrea să clarific câteva lucruri. Eu nu sunt Cârcoscout. Știu cine se ocupă de site-ul acela, nu este datoria mea să dau mai departe această informație, nu sunt de acord cu ce se postează acolo, și atât Cârcoscout cât și cercetașii care au fost interesați au aflat asta. De ce nu fac nimic atunci împotriva Cârcoscout? Până acum am tolerat tacit prezența blog-ului, pentru că nu mi s-a părut că au jignit pe nimeni, sau oricum, nu într-un mod voit. De ce scriu asta acum? Pentru că sunt câteva lucruri care mă deranjează, atât la Cârcoscout cât și la restul lumii.

În primul rând, există multă lume acum (dintre cei care înțeleg ce înseamnă atât cercetășia cât și organizația care o reprezintă în România) care se simte lezată de existența Cârcoscout. Sunt de acord cu voi, până într-un punct, în ideea în care glumele care se fac acolo sunt scoase din context și pentru cine nu știe despre ce este vorba este foarte ușor să își facă o părere greșită, despre diferite persoane sau despre cercetășie în general.

Doar că, după mine, soluția nu e să-i găsim și să-i pedepsim (pentru ce să-i pedepsim, că distrug imaginea cercetășiei? come ON!) ci să reacționăm în mod la fel de public și la fel de hotărât în sensul opus. Și pentru că noi suntem mulți și ei sunt puțini, un blog de glume neinspirate s-ar pierde în mulțimea de informații utile și interesante despre cercetași. N-ar trebui ca existența și popularitatea Cârcoscout să ne facă să ne întrebăm de ce nu există mai multe exprimări de opinie din partea astalaltă. Când am spus sens opus, m-am referit la un set de opinii, semnate, cu fond și context, și constructive. Eu o să fac asta de acum înainte aici, o să scriu despre cercetași. Nu povești despre cum se fac noduri, ci opinia mea și despre acțiunile mele în cercetășie, proteste și felicitări. Și sper că cât mai mulți dintre voi să-mi urmați exemplul.

Referitor la imaginea cercetășiei și distrugerea ei de către Cârcoscout: dacă un colț de net cum e Cârcoscout ne poate distruge imaginea organizației și a mișcării în țara asta înseamnă că nu ne-am construit imaginea într-un mod corect. Imaginea cercetășiei nu este ce văd șoarecii la TV, ci ce cred oamenii cu care am interacționat despre noi. Aș vrea să stați o secundă să vă gândiți de ce Cârcoscout a devenit brusc o super atracție între cercetași (am văzut inclusiv un comentariu de la cineva cum că Cârcoscout e un loc unde află chestii despre ce se mai întâmplă cu cercetașii). Nu înseamnă oare asta că cercetașii din țară tânjesc după mai multe informații despre ceilalți cercetași din țară și n-au alt canal de informare mai bun? De ce Cârcoscout a devenit un canal de promovare a diferitelor proiecte naționale? Pentru că blogul de acolo se updatează mult mai repede decât orice altă sursă de informații.

Site-ul aventura a încercat să devină un canal de informare pentru cercetașii din țară, dar părerea mea este că au exagerat cu promovarea. Toată lumea l-a marginalizat pe Seba cu site-ul lui. Acum, toată lumea vrea să scape de Carcoscout. Fraților, da-ți-le la oameni informațiile de care au nevoie într-un mod constant, și pe care să se poată baza, și nu o să mai fie nevoie de Cârcoscout, sau de alte povești.

Am distrus (ca și comunitate) credibilitatea și importanța listelor de discuții cu mii de mesaje irelevante despre vrute și ne-vrute, cu fwd-uri de pe alte liste și cu o grămadă de alte nenorociri, și acum listele de discuții nu mai sunt un canal de informare pe care să ne putem baza (în lumea tehnică s-ar zice că raportul semnal / zgomot este mult prea mic). Am protestat împotriva acestui fenomen oricui m-a ascultat, și am sugerat ca toate mesajele care nu sunt relevante să fie filtrate sau mutate către alte liste de discuții.

Concluzia acestui post este: Cârcoscout nu este problema, noi suntem problema, pentru că am creeat o situație în care existența Cârcoscout este necesară. Este de datoria noastră să ne scoatem din această situație.

În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cârcoscout că m-a făcut să realizez lucrurile ce le-am scris mai sus, aș vrea să îmi manifest încă o dată obiecțiile în legătură cu conținutul de acolo și cu politica editoriala a blog-ului de care v-am tot zis, și aș vrea să le transmit, public, că este momentul fie să oprească Cârcoscout, fie să își modifice politica editorială (spre exemplu, să verifice cu proprietarii pozelor / protagoniștii „știrilor” dacă sunt de acord cu publicarea lor în Cârcoscout, și să le dea drept la replică).

Aștept replică.

Un aspect pozitiv

Nu am mai fost la Carrefour de câteva luni, dar ieri am ajuns din greșeală să-mi fac cumpărăturile acolo și am observat o schimbare în bine, și foarte binevenită dar care se putea întâmpla acum ani de zile. Până acum, Carrefour oferea tuturor cumpărătorilor pungi „de-un leu” pentru cumparaturi, gratis. Și, evident, toată lumea renunța să mai vină cu pungi de acasă și folosea pungile de la Carrefour, care după aia ajungeau în gunoi și care după aia împanzeau (și o să împânzească în continuare) gropile de gunoi de peste tot (pentru că la noi reciclarea este un concept care se reduce la câteva concerte și un logo frumos).

Nu știu să estimez cam câte pungi consumă (degeaba) un român pe an, sunt sigur că au făcut-o alții. Printr-o estimare grosolană, un magazin Carrefour (sau un alt supermarket) scotea în mediu câteva mii de pungi pe zi, pentru că la noi orice este gratis este bun fără să mai pui întrebări, și toată lumea lua pungi cât încape (inclusiv eu, când nu încăpeau lucrurile în rucsac!). Am văzut chiar oameni care-și luau acasă când nu se uita vânzătoarea, un „teanc” de pungi.

Conceptul ăsta de pungi gratis pentru cumpărături era (și este în continuare, doar că costă cu  20 de bani în plus) prezent, peste tot în București, și era considerat de mulți dintre oamenii de aici un indicator de civilizație. La Alba Iulia, spre exemplu, nu îți dă nimeni pungi degeaba, fie vii cu ea de acasă, fie îți cumperi o pungă cu 2 lei (și am auzit oameni care nu înțelegeau cum de e posibil ca un market să nu dea pungi gratis, că Alba Iulia îi un sat, ca nu suntem civilizați).

Guvernul a dat relativ recent ceva ordonanță că toate pungile care erau gratis acuma să fie 20 de bani. Ca să nu mai fie prăpăd. Taxă verde. Nu m-am gândit când am auzit de asta ce imact o să aibă asupra pungo-maniei din București, dar ieri am văzut, în sfârșit, o reacție suficient de hotărâtă în direcția asta: la Carrefour nu mai există pungi de-un leu, nici gratis nici pentru 20 de bani. Există în schimb 4 tipuri de sacoșe „verzi” (pungă de hârtie, ceva sacoșă Natura care nu se strică și dacă se strică ți-o schimbă ei gratis, o plasă mai serioasă făcută din ceva material care se descompune în mediu în 6 luni și încă una, nu mai știu exact cum era). Deși sunt fericit că în sfârșit oamenii au luat o oarecare inițiativă, îs curios dacă Carrefour ar fi făcut ceva dacă nu se dădea hotărârea asta cu 20 de bani).

Îmi pare rău că nu m-am uitat, la Carrefour mai era o practică foarte ne-verde: dacă aveai un bagaj, rucsac, poșetă, ele trebuiau trase într-un sac de plastic și sigilate, iar apoi, la ieșire, sacii de plastic se aruncau în gunoiul normal, și nu intrau la reciclat, deși în 99% din cazuri erau fie reutilizabili direct, fie reutilizabili prin topire / reciclare. Nu știu dacă se mai întâmplă practica asta la Carrefour acum, dar dacă mai trec pe-acolo chiar o să mă uit.

UPDATE: am aflat aseară de la Gia că nu mai este nici treaba cu trasul în plastic la Carrefour. Nice!

UPDATE: Ana mi-a spus că miercuri încă era treaba cu trasul în plastic la Carrefour (Orhideea). Something’s fishy, I shall investigate.

sampling teaching

Acum ceva mai bine de o săptămână m-a sunat unul dintre profesorii mei de la facultate, cu care am mai colaborat pe diferite chestii, să mă întrebe dacă nu sunt interesat să țin câteva laboratoare la o materie numită Programare Web. Nu m-am gândit prea mult atunci, dar am acceptat. În consecință, acum sunt asistent la Programare Web, o materie de anul 4, specializarea C5, la dl. prof. Florin Rădulescu și la Ciprian Dobre.

Am de ținut 3 laboratoare, celălalte 7 sunt susținute de colegul meu (mai experimentat), Matei Popovici. Pentru că nu am mai făcut niciodata așa ceva, să fiu sincer, am fost cam morcovit pentru prima „reprezentație”:), dar totul a decurs ok și toți cei  ~50 de studenți (! – deh, luni or tras chiulu de la tot oricum :P) de la primul laborator de marți au supraviețuit :P

Sunt câteva lucruri pe care le văd pozitive în treaba asta cu laboratoarele, și anume că ăsta fiind primul an în care se ține Programare Web, am oportunitatea să mă implic activ în dezvoltarea unor laboratoare interesante despre ceva cu care lucrez zilnic și despre care am strâns destul de multe informații utile și practice de-a lungul anilor. O să încerc să postez aici despre dificultățile care apar când lucrezi la o tematică (ce cuvânt de „lemn”!) de laborator de la 0, și despre reușitele noastre în domeniu :).

Îi invit, de asemenea, pe acei prieteni care citesc pe-aici și lucrează în bresle conexe aplicațiilor web, să vină cu idei și propuneri de ce cred ei că ar trebui ca tinerii absolvenți de facultate ar trebui să știe despre aplicații web. În principiu, ce ne-am propus până acum este să încercăm să încurajăm niște bune practici pentru dezvoltarea unor aplicații web scalabile, secure și robuste. Aplicațiile de laborator o să le facem în PHP (deja aud criticile :P), și ne-am propus să discutăm și despre interfețe, și despre funcționalitate javascript, și despre arhitectura aplicațiilor web în general. În plus, o să dedicăm două laboratoare securizării.

Ce mi se pare mie mișto este că oamenii au de făcut un soi de proiect, constituit din 4 teme care se construiesc una peste cealaltă, și la laborator învață chestii utile pentru temele respective. Pașii sunt aceeași, dar fiecare lucrează pe tema de proiect ce și-o ales-o, și la sfârșit ar trebui să aibă o aplicație web completă și funcțională.

Later edit: se pare că popularitatea mea e în scădere, vineri am avut doar doi studenți la laborator :P

yeti vs. mersultrenurilor.ro

Există site-ul ăsta, mersultrenurilor.ro, care este practic o interfață nouă, umană și bună (în comparație cu infofer.ro, care e urât, ne-prietenos și pe care nu te poți baza) pentru mersul trenurilor. Nu îmi este exact exact clar cum obțin informațiile (mersul trenurilor este o informație publică prin natura ei), dacă le obțin de la diverse agenții (mă îndoiesc) sau parsează conținuturi de pagini de la infofer și își fac o bază de date a lor, copie fidelă a bazei de date infofer.

Mie mi-a surâs foarte mult ideea, pentru că algoritmii pe care îi aplică site-ul oficial pentru calcularea rutelor sunt efectiv varză (adica dacă ai de schimbat, îți arată mii de legături, nu doar cele mai bune), și interfața lor lasă puternic de dorit. Mai mult, nu ai cum să integrezi informația de la infofer în altă aplicație. Așa că am crezut că, dacă oamenii ăștia au „eliberat” baza de date a CFR Călători or nu or să repete greșeala celor de la infofer de a obliga utilizatorii să folosească interfața lor. N-a fost așa :|.

M-am gândit să le scriu un mail, să le zic de posibilitatea asta extraordinară de a dezvolta ceva deosebit, dar nu aveau mail de contact pe site, doar formular de pus comentarii. Așa că am pus comentarii, mai ales liniștit că dacă nu vor să-l publice aveau moderare și cineva îl citea. Uite ce le-am scris:

Salut,

Avand in vedere ca oferiti aceeasi informatie ca si infofer, doar ca voi o faceti liber, aveti posibilitatea extraordinara sa implementati un SERVICIU WEB si sa deschideti baza asta de date (care oricum ar trebui sa fie publica, dar deh, nici nu vreau sa stiu ce calificare au oamenii lor pe tehnica / informatica) catre servicii terte.

Sunt sigur ca s-ar putea gasi o solutie pentru gazduire, dar ati putea pune baza unui serviciu mai mult decat util pentru foarte multe companii (agentii de turism, diverse site-uri). CFR nu prea are ce actiune sa ia impotriva unei treburi de genul asta, pentru ca in orice societate ne-inapoiata, EI ar trebui sa fie cei ce fac asta.

Am constatat cu placere ca nu aveti reclame pe site, deci nu o faceti pentru bani, si va felicit si va respect pentru asta. Sugestia mea ar fi : porniti un proiect OpenSource, lasati lumea sa vina sa va sprijine! ;)

Și uite ce răspuns mi-or tras:

[RASPUNS] : Multumim. Dar pana la urma e munca 8ore/zi a unor oameni si nu poate fi open source.

GRRRRRRR…. mi se pare incredibil, o dată să ai idei așa bune, să le duci la implementare și să nu înțelegi avantajul OpenSource, și după aia să mai faci și pe șmecheru ca ui la ei cât lucrează și cum adică să dea și la alții.

Concluzia e că m-am supărat pe atitudinea asta și m-am hotărât să fac eu produsul opensource care să fie integrabil în alte aplicații, cum ar fi deskbar applet-ul meu de gnome :P, un serviciu web și de ce nu o aplicație pentru agenții de turism din țară și nu numai. Dacă este cineva interesat să dea o mână de ajutor, poate dăm lovitura și ieșim la pensie la 25 de ani! O să postez aici diverse update-uri în legătură cu starea aplicației.

Cea mai buna șaorma de când mă știu

[Pentru puținii oameni care intră aici și nu mă cunosc, trebuie să menționez că sunt gurmand :)]

Am luat acum câteva zile (joi, dacă nu greșesc), în grabă, în drum de la CS.PUB la sediul ONCR, o șaorma de la APACA (nu de la colț de acolo de la Alex Calm, unde au și patiserie, ci de la turc, un pic mai spre facultate). La șaormărie îi zice Helin (sper să nu greșesc), dar toată lumea o știe drept „la turcu’ ăla la APACA”, și am mai mâncat acolo, dar nu mi s-o părut neapărat grozavă (mai bună ca în regie, dar nu grozavă).

Dar joi, am luat o șaorma direct de la turcu bătrân și o fost EXCEPȚIONALĂ. O fost și foarte glumeț când o făcut-o, am chiar simțit așa că pune omu suflet în șaorma aia. Și după aia, m-am apucat să o mănânc, pe drum spre 336, și efectiv m-o lovit cât de bună era și am stat aproape 2 minute la trecerea de pietoni să mă gândesc dacă să stau să o termin și să îmi mai iau una sau nu. (n-am mai stat, că era târziu, dar am regretat și am vrut să mă întorc după).

Recomand șaorma de la turcu de la APACA :P