Categorie: Grămadă

Paşti 2006

No, am ajuns iară la ziua aia din an. Paşti … Anu’ ăsta parcă o fost cu totu altfel decât ceilalţi ani. La 11 jumate mi-am dat seama că tre să plec, am lăsat ce am avut de făcut şi m-am întors la 2 şi am continuat.

Am mers la slujbă să ascult cuvântul pastoral, care nu o fost ce ştiu eu ce, dar care e singura parte a slujbei care se schimbă în fiecare an… în rest, construcţii din ceară…

Încă de anul trecut am ajuns la concluzia concretă ca oamenii merg la slujba de paşte mai mult pentru că este un eveniment monden, nu pentru că îi duce credinţa la biserică. Lângă noi, la catedrală, erau o grămada de pokemonii de ăia de generală sau poate de liceu, cu tot soiu de medalioane, făcuţi cu negru pe la ochi şi pe unghi, cu ţoale negre şi cu rucsacii de care nu se separă nicodată. Lângă ei, un rând de cartierişti cu fetiţe cu fuste scurte, se înjurau unu pe altu. Peste tot sunau telefoane mobile … i mean .. WTF?

Anyway, vremea e faină azi, mâncare e din greu, de lucru e din greu de asemenea … everything is cool. :)

Cioclovina 2006

Cioclovina 2006 a fost o Şcoală de Primăvară pentru eXploratori organizată în cadrul Parteneriatului ESR – ONCR.

No, lăsasem povestea la momentul în care la 23 am plecat acasă să facem bagaje pentru Cioclovina. Normal că am lungit-o şi mi-am terminat bagajul pe la 3 jumate, după care am făcut tema la ASDN pe care i-am trimis-o lui tzucre să o predea pentru mine (mersi tzucre!), şi pe la 4 am adormit.

Normal, la 5 jumate am fost în picioare, la 6 fără 10 la gară. Am luat bilete până în Călan, dar am aşteptat vreo 3 ore în Simeria, moment numa bun ca să ne punem în ordine cu bagajele, că erau multe lucruri care nu intraseră încă în bagaje, de gen pâine, scule …

No bun, din Călan până la baza dealului de la Cioclovina am fost cu domnul Adi Sopineanu, care ne-a dus şi în Retezat anul trecut, şi cu care am socializat mai mult în timpul campului. La 12 am fost sus, după un urcuş de jumătate de oră cu nişte SuperRucsaci :). În primele 10 minute am făcut cunoştinţă şi cu elementul nelipsit din peisajul „cioclovinean” : nămolul.

No, am ajuns sus la locul de camp, am avut o întâlnire cu echipa ABCdar să vedem de program, ne-am instalat cu corturile. Totul se întâmpla deja prea repede pentru mine, pentru că aveam mult prea puţine ore dormite şi prea puţină mâncare la bord.

Am stabilit programul pentru prima zi, am stabilit nişte reguli, a fost deschiderea, în Nămol, au fost ridicate steagurile de reprezentantul patrulei care a câştigat premiul I la şcoala de iarnă de anul trecut (adică Alba). Apoi au urmat jocuri de cunoaştere şi multe discuţii în staff despre programul zilelor ce urmează. În casa lui Gherman s-a modulat un cinematograf, pentru ca cei ce urmau să meargă la peştereală a doua zi să vadă cum arată peştera şi să îşi facă o idee despre ce e vorba.

După 23, trebuiau să urmeze discuţii în echipa ABCdar, dar s-au extins discuţiile despre hike şi despre alte detalii, şi eu, care eram DISTRUS, am plecat să mă culc. Am aflat mai târziu că Iuli a fost chemată să îmi ia locul :). No, când să mă culc am făcut cunoştinţă cu alt personaj cioclovinean: Panta. Atât de înclinată e grădina lui Gherman unde am putut să punem corturi, încât sacul alunecă pe izopren instant. Adică nu că te trezeşti dimineaţa mai jos. Nu apuci să adormi că eşti mai jos :)

No, după o noapte dormită şi nu prea în pantă, de dimineaţă am aflat ce pregătiseră ceilalţi ca şi program pentru ziua aceea şi apoi am plecat cu eXploratorii în hike. Am făcut o tură uşoară pe o vreme superbă, am văzut un pic din formaţiunile carstice din zonă, zidul dacic de apărare, şi în final, cetatea Piatra Roşie. Pe drum am mâncat leurdă, care e o plantă ale cărei frunze au gust de usturoi. Tot pe drum au fost şi 2 chestionare, pe care, surprinzător, mulţi dintre cercetaşi nu au reuşit să le completeze cum trebuia …

La Piatra Roşie mi-am luat şi un ghid al cetăţilor dacice, dar după aia l-am pierdut :)… La cetate am făcut câteva activităţi pentru Daruri pentru Pace, care au avut rezultate …promiţătoare. No, la întoarcere, patrulelor li s-a cerut să se descurce singure, şi noi, liderii, am luat-o către casă ultimii… normal că la întoarcere a început o super super ploaie, grindină şi şiroaie de apă pe copaci included, aşa că atunci când am ajuns în camp … ne aştepta … supernoroiul.

După masă am mai avut discuţii pentru programul de a doua zi şi o evaluare a progresului atunci, apoi o întâlnire cu liderii şi după aia o întâlnire cu echipa ABCdar. De data asta nu mai eram AŞA obosit şi am stat şi eu până la capăt, care a fost la 02:00 AM.

No, încă o noapte, în noroi, în panta. Încă o noapte în care am făcut pe viermele încercând să obţin o poziţie acceptabilă. (normal că n-am reuşit).

De dimineaţă, normal, prin noroi, am plecat în tură către peştereală, în pantaloni scurţi, pelerina soră-mii, fără rucsăcel, că al meu era … obviously UD. Vremea: normal, ploaie. Terenul: normal, noroi. La peştereală am făcut iarăşi nişte activităţi de Daruri pentru Pace, şi după aia am intrat în peşteră şi am făcut rapel. Vremea: tot ploaie, … bleah.

După masa am ajuns înapoi acasă, am avut discuţii multe şi aprinse despre clasamentul patrulelor şi am pregătit un pic premiile. Fiesta a fost în şcoala din Cioclovina, patrulele au avut scenete, am avut festivitatea de premiere, şi apoi ne-am întors în camp, unde s-a cântat la foc.

No, încă o noapte în pantă şi noroi, deja ceva normal. De dimineaţă am strâns, am bagat totul în rucsaci, am mers pe jos, cu dnu Sopineanu, cu un autobuz şi apoi cu trenul până am ajuns în Alba.

În ziua cu peştereala, un câine MANIAC mi-o distrus cortul cu totul :)

Întâlnire cu nemţii

No, ca să îmi continui programul internaţional, weekend-ul trecut am avut la Alba o întâlnire cu reprezentanţii cercetaşilor nemţi care vor să facă un camp cu noi la vară.

Deşi iniţial înţelesul a fost că or să vină vineri la amiază, motiv pentru care am plecat din Bucureşti joi noaptea, oamenii au ajuns în alba doar vineri seara, aşa că vineri nu s-a mai pus problema de discuţii.

Sâmbătă, la 9 AM ne-am prezentat la Cipri să plecăm de acolo către Cheile Cibului, locul ales pentru camp. Am întârziat un pic, dar a fost bine, am prins numai vreme bună pe drum. Locul de camp are potenţial, chiar şi unele avantaje pe care Lunca Meteşului nu le prezenta. Rămâne să vedem cum putem profita de potenţialul locului să-l transformăm într-un supercamp.

După masa nu am mai avut discuţii pentru că era deja târziu când am ajuns acasă, aşa că seara s-a termina cu a night out in Pub13. Super distracţie, bere la metru gârlă :)

Duminică dimineaţa am avut discuţii generale despre reguli de camp, utilităţi, probleme de ordin general. Pe la 3 am ieşit la plimbare cu nemţii şi am fost să şi mâncăm ceva, pe la 7 ne-am întors la Cip şi am continuat discuţiile, de data asta pe două direcţii concrete, administrativ şi program. Rezultatele sunt concrete, dar este foarte mult de lucru de acum înainte…

Duminică seara am băut repede o bere şi pe la 23 ne-am luat la revedere şi am mers acasă că trebuia făcut bagajul pentru Cioclovna 2006 …

Meeting with Scouts et Guides de France

Weekendul asta am avut o întâlnire cu un cercetaş francez, membru al echipei internaţionale a SGdF, care a venit în România pentru a pune bazele unui nou parteneriat între ONCR şi SGdF/

Întâlnirea a avut loc la Sinaia, în apropierea castelului Peleş. Musafirul francez a stat în hotel, împreună cu participanţii la un seminar din framework-ul Hajde, iar noi am stat într-o vilă imediat în apropierea hotelului. Cazarea a fost ok, patul … imens, camerele destul de mari. Discuţiile le-am purtat în una din camere.

Discuţiile pentru a pune bazele parteneriatului ne-au luat cam toată ziua de sâmbătă şi ziua de duminică până la ora 12, când am fost „invitaţi” să părăsim camerele.

Ok, so, first cool thing that happend a fost că … am pierdut trenul din Bucureşti, aşa că am avut de aşteptat o ora pe acolo. După aia, drumul de la gară la hotel a fost lung şi anevoios … de fapt cred că ne-am învârtit un pic în cercuri până să găsim ceea ce căutam:)

Am mâncat o pizza în centrul staţiunii, şi după aia am fost buştean până a doua zi la ora … 8 :o… nu înţeleg de ce se consideră ora 8 o oră rezonabilă pentru micul dejun … stomacul meu nu se trezeşte niciodată înainte de 9, chiar dacă eu ma dau jos din pat sau nu.

Ok, după aia au fost discuţii multe care au loc în rapoartele întâlnirii nu aici, prânzul a fost ok din câte îmi amintesc, şi după prânz am vizitat Peleşul. Părerea mea este că au înghesuit o grămadă de lucruri într-un spaţiu nu aşa de generos, dar au făcut asta cu foarte mult stil. Sincer, mi-a plăcut castelul.

Seara am avut o cină mai … „criminală”, cu gratare de mistreţ şi ceva cartaboş de căprioară (sau invers .. ), tzuică, vin, tot „arsenalul” românesc, după care am mai avut o porţie de discuţii.

Nu am prea reuşit eu să mă trezesc a doua zi, am sărit peste micul dejun, dar mi l-au adus ceilalţi în cameră (mulţumesc mult!). Am încheiat discuţiile şi am discutat şi despre alte puncte pe care parteneriatul nu le cuprinde dar trebuiau discutate, am avut un prânz rapid (şi un chitarist s-a apucat să ne cânte, şi a nimerit la un moment dat şi imnul Franţei), apoi am participat la o întâlnire cu şefa centrului local Sinaia, care lucrează pentru Primăria Sinaia (sau Consiliul Local, nu ştiu sigur) şi apoi repede repede la gară.

La gară ne-am despărţit, Bianca, Etiene şi eu am luat-o către Bucureşti. Pe tren am întâlnit şi o doamnă care fusese lideră într-o organizaţie de cercetaşi creştini cu mai mulţi ani în urmă.

And … that’s it ….

RoverNet 2 – Portugal 2006

De joi până luni (din 30.03 până în 3.04) am participat la RoverNet 2, Monte de Sobral, Portugalia, un eveniment organizat de ESO pentru responsabili naţionali pentru ultima ramură de vârstă. După multe dezbateri, am ajuns la concluzia că la noi exploratorii sunt ultima ramură reală de vârstă, aşa că m-am dus acolo reprezentând exploratorii, dar cu planul să învăţ mai multe despre Rover, sau, la noi seniori.

Plecarea
La dus am făcut escală la Roma. Laura mă rugase să-i iau un parfum din dutyfree, dar era extrem de scump. Impresia despre aeroportul din Roma: foarte multe magazine, mâncare scumpă. Am mâncat o felie de pizza şi am continuat să citesc din Rocoreki, documentul despre care a fost RN2. Am schimbat în Roma, am stat pe acolo câteva ore, am continuat cu Alitalia. Impresie despre Alitalia: verde şi mâncare … BLEAH!

Ok, so am ajuns în Aeroporto de Lisboa, aici m-am întâlnit cu Cătă, şi câţiva din participanţi (Hanna din Suedia, Edward din Malta, Enrico şi Annarita din Italia). N-am mai strâns mai mulţi, după o vreme a ajuns şi autobuzul, am trecut şi pe la gara din Lisabona de unde am mai cules nişte participanţi, şi într-un final am ajuns la locul unde urma să stam: Monte do Sobral. Impresia despre locul ăsta (prima, ultima, oricare): super tare!(site-ul merge numai cu IE :)

Pe acolo
Prima seară, cină copioasă, tradiţională, cu vin … genial. Lumea a aflat cât poate să intre în mine :P

Ok, vineri, sâmbătă şi duminică de dimineaţă au fost sesiuni interactive în care au fost luate în discuţie mai multe aspecte ale cercetăşiei şi aplicarea lor în creearea sau refacerea unui program pentru roveri. Tot weekendul a fost gândit ca un schimb intens de experienţă între responsabilii pentru roveri, şi practic asta s-a şi întâmplat. Prima seară a fost dedicată unui Program Exchange unde au fost prezentate programele pentru roveri din ţările care aveau, iar a doua a fost nelipsita International Night, care a fost .. seara internaţională.

Notă: Din lipsă de resurse, dar poate şi din cauză că sunt nebun după slănină, eu am reprezentat tradiţia românească prin slană cu ceapă şi cu ţuică.

Ca părere generală despre RN, am ajuns la concluzia că am învăţat multe, atât de la sesiuni, cât şi de la (şi mai ales de la) ceilalţi responsabili şi programele lor. Multe dintre lucrurile ce le fac alţii ne pot ajuta şi pe noi ca organizaţie, după ce termin post-ul ăsta va trebui să scriu un raport care să le conţină :)

Am cunoscut foarte mulţi oameni excepţionali care mi-au devenit prieteni în weekendul ăsta, de prin toată Europa. Cu unii am apucat să vorbesc mai mult, cu unii mai puţin, cu unii am prins din urmă discuţiile în Lisabona.

Lisabona, Duminică

Pentru că RN s-a terminat duminică la amiazi, am mers cu autobuzul la Lisabona, unde aveam nişte camere rezervate de ESO (pe care le-am plătit noi :). Hotelul e în centrul Lisabonei, şi a fost OK. Normal, imediat ce ne-am cazat, am lăsat bagajele şi am fugit să vizităm Lisabona. Planul iniţal era să mergem la Castel, apoi la Rio Tejo, apoi acasă. Ne-am rătăcit un pic, am mers apoi la Rio Tejo şi am lenevit acolo pe malul lacului pe bordură vreo jumătate de oră. Oamenii din Lisabona trec strada exact ca oamenii din Bucureşti, şi Annarita ne-a asigurat ca şi italienii sunt la fel.

Am ajuns, pe la 2 să fi fost, într-o piaţă centrală, şi am dat să trecem pe sub o arcadă imensă să ne îndreptăm spre castel. Imediat sub arcadă, pe trotuarul pavat cu marmură, era un grup de oameni, care iniţial nu am înţeles eu foarte bine ce fac, dar am aflat până la urmă că se pregăteau să danseze Capoeira. Am stat vreo oră să ne uităm la ei, se adunaseră mulţi, de la mai multe şcoli de dans, unii care ştiau mai mult, unii mai puţin, oricum, a fost ceva care merita văzut mai mult decât Castelul.

La Castel am ajuns pe la 6 jumătate, şi Cătă trebuia să fie la hotel la 7. Cum biletul costa 3 EUR am hotărât să ne întoarcem acasă. A urmat o cină la un restaurant drăguţ de pe o străduţă îngustă şi apoi ne-am întors la hotel.

Cei mai mulţi dintre noi au hotărât să nu se ducă direct la culcare aşa ca am mai stat la un pahar de vorbă la un restaurant din apropiere şi ne-am întors la hotel doar mai târziu.

Lisabona, luni

M-am înţeles cu cei care au mai rămas de dimineaţă în Lisabona, parte din noii mei prieteni nordici: Tim, Karin, Sari, Hanna. Am colindat un pic magazinele de pe acolo să-şi ea ei una alta, apoi am eliberat camerele şi am mers la Aeroport.

Finlandezii au plecat primii, am luat un prânz rapid cu Hanna la McDonalds şi după aia m-am dus şi eu la avionul meu. Am dormit dus până la Milano, de aici am schimbat foarte repede şi am ajuns în Bucureşti la 00:10, marţi.

The long way home

Planul iniţial a fost să iau un taxi împreună cu cineva, să le dau la băieţi cei 200 de mii pe care îi aveam la mine. Nu s-a găsit nimeni să facă taxiul pe din două cu mine, aşa că planul s-a schimbat repede în hike până în Bucureşti. Am mers eu ceva vreme, cam vreo oră, cam aşa, şi am ajuns în Bucureşti. Începusem deja să fac semne la maşini să mă ia şi pe mine până în oraş. La un moment dat a oprit un taxi gol, care nu era Fly Taxi şi care mi-a zis că ma ia pentru 200 de mii până în Regie. Cred ca nenea era băut destul de bine, dar … it was a ride home :)

Done