Categorie: Grămadă

Getting shut out of my Windows / Opening up to a new World

Toată povestea asta începe cu ziua când, după ce am dat super examenul la IE, micvs și cu mine am decis să ne schimbăm sistemele de operare. El, din Ubuntu în Vista 64, eu din WinXP în Ubuntu 64. Bine, ideea era așa, un test, să vedem cum merge, dar dacă tot m-am regăsit în Ubuntu, am zis ce-ar fi să redimensionez eu partiția mea NTFS de Windows să o fac un pic mai mare, că și așa n-am nevoie de 40 de Giga pe Ubuntu. Allright, zis și făcut. 5 ore de redimensionat partiția de NTFS, restart, surpriza! Pentru că probabil s-or rescris descriptorii partiției în MBR după redimensionare, Windows acuma se credea instalat pe C:\, deși el era instalat pe F:\. Normal, no more boot, no more Windows.

Am încercat să-l lămuresc eu, am citit mult și bine despre cum se poate și ce se poate face, să repari chestia asta. Vă spun imediat ce am reușit, dar ce contează e că în timp ce foloseam Ubuntu ca să mă documentez și mai instalam câte o chestie, două în el, și am reușit să găsesc metode să trec peste problemele care îl făceau enervant pentru mine și, acum, după 3 zile (vă zic, nu-i așa simplu să găsești documentație pentru problema ce-am avut-o eu :P) sunt destul de hotărât să trec, într-un final, pe Ubuntu ca sistem de operare principal. Mai mult despre aventurile mele în ultimele 3 zile mai încolo. Postul ăsta este de fapt despre cât de prost îi Windows la chestii simple, și despre ce să faceți dacă pățiți ca mine :)zu

Situația pre-dezastru

Aveam un Ubuntu 7.04 (updatat între timp la 8.10), deci un ext3 și un swap. swapu era evident, standard, într-o partiție extinsă. Când am instalat XP-ul, am redimensionat partiția primară a linuxului și i-am făcut loc între linux și swap. Windows a văzut partița ca discul F: și așa a rămas (C, ext3u, D, swapu, și E, cdrom-ul – cred).

Problema

Am micșorat partiția ext3, în setup-ul pentru Ubuntu amd64, și am lăsat spațiu între ea și partiția ntfs a windows-ului, apoi, din proaspătul instalat Ubuntu, am rulat GParted (am încercat inițial cu Partition Magic din Windows, dar fiind partiția activa o refuzat să ruleze), și am redimensionat partiția ntfs la stânga (ceea ce implică și o deplasare). De menționat că îți trebe musai ntfsprogs ca să faci trăznăi pe ntfs din GParted.

Când am repornit windows-ul, partiția mea F: era acum C: și, Windows-ul nu mai știa să pornească (ajungea chiar înainte de login!). Am citit toate forumurile posibile, și am aflat o gramadă de sfaturi utile la tot felu de oameni în probleme asemănătoare cu a mea, dar nici unul util pentru mine. Totuși, niște chestii interesante.

  • Windows nu folosește la boot litere de partiții. La boot are un fișier special, boot.ini, unde partițiile sunt definite pretty much ca in linux, adica o adresare de tipul hard/partitie. Drive letter assignment este ținut în regiștrii (se înregistrează id-ul partiției la litera asociată). Dacă id-ul partiției se modifică sau ceva se schimbă și îi dă cu virgulă, Windows decide să facă o reasignare instant pornind de la C: (ceea ce am pățit și eu)
  • Practic, se pot edita regiștrii Windows, dacă reușești să te loghezi (se pare că sunt cazuri în care ajungi să te și loghezi), sau, poți să-i modifici chiar din Linux, dar tre să știi ce faci (și atenție copii, că regiștrii îs tot ce contează în windows, dacă cineva vine cu un livecd vă poate faulta. Sugestia mea, întotdeauna să aveți parolă pe boot :)
  • GParted se mișcă în direcția în care problema asta nu o să mai existe
  • Există un utilitar pe RecoveryConsole-ul de la WindowsXP, BOOTCFG cu care se poate modifica fișierul boot.ini, și regenera în cazul în care se strică sau devine corupt
  • Vista știe să repare cu DVDul de instalare default problema asta (nice)
  • WindowsXP are posibilitatea de a se reinstala (face un soi de Recovery, zice el) dacă bagi exact cdu ăla în unitate (adica acelasi produs, nu neaparat același CD fizic – contează dacă-i SP2, dacă-i varianta pentru MSDNAA, dacă ii Pro sau Home …) în care practic își șterge toate fișierele lui și le pune la loc și rescrie regiștrii. Eu am văzut în chestia asta scăparea mea (și cred ca era) doar că, dintr-un motiv bizar, când am ajuns să bag Keyul de la MSDNAA, Windows Setup nu îmi vedea tastatura, de loc. Am încercat de două ori, și am renunțat.

Soluția mea finală: move to Ubuntu, Windows can get screwed to fast, to unexpectedly. Totuși, dacă nu aveam problema cu tastatura (care presupun că a fost cauzată de ceva problema cu drivere gata instalate) puteam să îmi bootez windows-ul. De acord, îl butam în C: nu în F:, dar apoi puteam trece la șmecheriile cu regiștrii și eram home safe. Cred că unui user de desktop i-ar fi mers.

Pe drum spre casă

Am fost acum câteva zile în Maica Domnului (pentru cine nu ştie, MD este o stradă în Bucureşti unde sunt concetrate magazinele de piese electronice & accessories), să-mi iau prostii (aveam nevoie de un multimetru, de nişte mufe, prostii de-astea). Ce contează în postu ăsta este că m-am lovit peste un mini trepied (de-ăla de 30 de cm) la reducere (20 de lei) şi mi l-am luat instant. Azi am avut prima ocazie să-l testez pe el şi noua mea cameră pe care am primit-o de la mama de Crăciun, pe drum de la şcoală spre casă:

Nişte bănci de beton pe lângă Transporturi
Nişte bănci de beton pe lângă Transporturi
Locul unde acum aproape 5 ani îmi căutam numele pe listele cu admişi. Era acolo, cam la roata tomberonului. Ultimul.
Locul unde acum aproape 5 ani îmi căutam numele pe listele cu admişi. Era acolo, cam la roata tomberonului. Ultimul.
Pe unde o sa fug pe seară :P
Pe unde o sa fug pe seară :P

Proiect IE

Proiectul de semestru la IE a constat în realizarea, în echipă, a unui site web care să prezinte activitatea unei firme / unui grup fictiv care îşi desfăşoară activitate în domeniul interfeţelor web. Până aici, simplu. Partea interesantă a fost că proiectul urma să fie punctat nu doar în funcţie de cum arată / cum satisface cerinţele punctuale, dar şi în funcţie de ce trafic web atrage, şi pe ce poziţie se află pe Google la o căutare după „interfeţe web”.

Cred că e în spiritul general al tipului de oameni care merg la genul ăsta de facultăţi (şi NU sunt legume) să se bage în competiţii (ştiu, sunt multe legume). Şi cum competiţia s-a prezentat singură de data asta, concurenţii n-au stat pe gânduri. Cam în acelaşi timp în care ne era prezentată tema de proiect, interfeteweb.com a fost cumpărat de unul din colegi. În următoarele două săptămâni, cei care s-au chiar interesat de proiect au vânat rapid cele mai multe domenii ieftine de cumpărat cu cuvintele interfete şi web. Noi, deşi eram relativ conştienţi de bătălia ce se dă, ne-am mişcat un pic mai târziu, dar am avut decizia şi banii să cumpărăm interfete-web.eu cât timp mai era liber.

Din păcate, pentru că am ales (nu ştiu de ce) să trecem printr-o firmă din România în loc să plătim live pe net cu cardu la cineva, deşi făcusem rezervarea, cineva mai ager a şi plătit înainte să putem noi să confirmăm ceva, deci am rămas fără domeniu aşa, la mustaţă (până la urmă am aflat că echipa lui Bogdan Zaharia a fost cea care ne-a luat domeniul). Evident, asta a însemnat recurgerea la soluţii de criză, şi astfel s-a născut interfete-web-beton.eu.

Ce a fost foarte ok pentru noi, care suntem crescuţi în proasta mentalitate de „totul se face în ultima clipă posibilă în care se poate face, sau chiar şi mai târziu” a fost că proiectul a impus nişte etape, ceea ce a însemnat că a trebuit să fim mai organizaţi. Pe lângă site, trebuia să întreţinem şi un blog, şi să postăm şi acolo, dar să scriem şi articole pe site, ca să generăm trafic. Soluţia pe care am găsit-o a fost să folosim Google Data API şi sa punem pe site dinamic toate chestiile ce le-am postat pe blog (şi cu ocazia asta am observat şi eu una alta despre Google Data API).

Ne-am promovat site-ul prin statusuri de messenger, şi se pare că avem muuulţi prieteni pentru că am avut foarte multe vizite. O vreme, chiar şi Google ne-a plăcut, chiar şi cu concurenţa puternică a unor colegi mai „strong”, eram undeva pe pagina 2, dar chiar înainte de prezentare am ajuns undeva pe poziţia 168 (nici noi nu ştim de ce).

Mai multe informaţii despre rezultatele proiectului sunt în prezentarea pe care am susţinut-o (cu mai mult succes ca cea de la CI), şi, evident, pe site.

hm2

Back from one leg land

Vacanţa de iarnă e de obicei pentru mine un moment deosebit de destindere, de reîntâlnire cu prieteni, de mers la munte, la ski … Anul ăsta nu s-a apropiat de nimic de genul ăsta. Aveam o problemă mai veche la piciorul drept (pentru prieteni, „Creierul”) şi îmi propusesem să o repar în 2008 (asta e o problema pe care o am de minim 8 ani), ceea ce s-a şi întâmplat. Faptul că am fost şchiop două săptămâni după operaţie efectiv m-o scos din uz, pentru că parte din procesul de gândire la mine înseamnă plimbatu din stânga-n dreapta cu pixu-n gură.

Singurul lucru care l-am făcut cu adevărat vacanţa asta a fost să dorm. Mult. Prea mult. Atât de mult încât creierul meu a devenit o murătură.

Mi-a fost foarte greu să îmi revin la timp să trimit tema 3 la LPD, şi nici după săptămâna asta de presesiune nu mă simt complet în formă. Dar am făcut şi am văzut lucruri interesante, şi pentru mine asta e întotdeauna un lucru care mă entuziasmează. O să scriu în posturi viitoare despre aventurile programatice cu webservices, cu freakin’ java, cu o interfaţă pentru o aplicaţie scrisă cu php şi js în quick & dirty mode, cu un motor de căutare de ştiri scris de pe la un 0 în java, cu un pic de yPHP, cu noi experiente prin C# …

The Big Ask

Eu, ca cercetaş, încerc să gândesc pro-mediu, dar încerc să păstrez un nivel de realism în chestiile pe care încerc să le fac pentru mediu (un exemplu, dacă eu reciclez acasă şi aia la groapa de gunoi le bagă toate în aceeaşi grămadă, e un motiv în plus de nelinişte pentru mine şi un efort inutil). De asemenea, nu văd încă utilitatea unora din metodele pe care le propune Vestul (vezi poza de la Iuli de pe blog), cum ar fi să nu faci mai mult de 2 copii, să mănânci mai puţină carne şi să scoţi chestiile din priză când nu le foloseşti, în timp ce în jurul meu circulă maşini produse în 1980 şi gunoaiele nu se strâng grămadă la groapa de gunoi, ci în mijlocul oraşului.

Sunt chestii pe care eu acum le văd ca irelevante, în ideea în care impactul pe care l-ar avea dacă toată România l-ar face nu ar ajuta planeta mai mult decât scoaterea din uz a câtorva zeci de maşini. Şi să nu uităm că România nu îşi propune să facă prea multe pentru mediu – Carrefour încă împarte gratis pungi de plastic şi înfoliază toate genţile / plasele / rucsacii ce intră din exterior într-o pungă care se strânge cu gunoiul general!

But i’m getting sidetracked, scriu postul ăsta pentru că Ioana Lucaciu mi-a trimis un film foarte mişto, care are sens chiar şi pentru mine, unde nu se fac afirmaţii extremiste despre reducerea consumului  de energie şi nici alte cereri absurde. Clipul de mai jos (pe care e musai să-l vedeţi :) ne cere atât: hai să le cerem oamenilor care au rol decizional în chestia asta să FACA CEVA ODATA!