Pentru început, vreau să urez tuturor cercetașilor La mulți ani cu ocazia împlinirii a 152 de ani de la nașterea fondatorului mișcării noastre, BP. Am vrut să găsesc comunicatul oficial al Organizației Naționale Cercetașii României cu această ocazie la noi pe site, dar nu l-am găsit, în schimb l-am găsit pe site-ul de bârfă cercetășească, cârcoscout, împreună cu o urare sentimentală de bine pentru cercetași.
În weekend, am fost acasă. Nu neapărat să sărbătoresc 22 februarie, dar am avut un pic de vacanță și am zis că n-ar strica o gură de aer. Am avut planuri mari, de Șureanu, dar s-au destrămat, și, într-un final, am ajuns la o drumeție cu exploratorii pe dealul din spatele casei.
Vă ziceam de curând că exploratorii noştri vor cânta la biserică colinde pentru părinţi. Azi la 18 s-a întâmplat chestia asta, şi din ce am văzut, am auzit şi mi s-a povestit, a ieşit nemaipomenit. Au fost acolo şi explo, şi temerari şi lideri şi seniori. Evenimentul a avut loc la biserica din centru (a domnului preot Vanca). Vă las în compania cercetaşilor de la Alba Iulia :) :
Lumina păcii de la Bethleem este un proiect care pentru mine exprimă cum nu se poate mai bine latura spirituală a cercetăşiei. Ideea este că în fiecare an în grota din Bethleem unde se presupune că s-ar fi născut Iisus se aprinde o lumânare, de unde se ia şi se poartă lumina în toată lumea.
Cercetaşii din România participă de câţiva ani buni la treaba asta (lumina se ia la Viena, în cadrul unei ceremonii speciale, citiţi aici detaliile), dar în ultimii ani am văzut tot mai multe centre implicate în treaba asta. Vreau să-i felicit pe Adi Secal şi pe ceilalţi oameni care au susţinut şi susţin astfel de iniţiative. Eu … am propriile idei (evident :P) când vine vorba de religie în cercetăşie dar tipul ăsta de manifestare este unul pe care îl consider foarte foarte bine venit.
La Alba Iulia, exploratorii au preluat lumina de la delegaţia noastră de la Viena acum câteva zile, şi de atunci au păzit-o fiecare la ei acasă, pe rând, în fiecare zi, iar mâine o vor duce în liceele lor, unde şi alţi oameni vor putea lua lumină.
Tot în spirit de Crăciun o să încercăm să organizăm un concert de colinde (aici Cătă e cu ideea) la biserica din centru din Alba Iulia, sau poate chiar la Catedrală, dacă suntem suficient de meseriaşi la cântat. Seniorii pleacă cu Cătă în weekend la Viena, la o treabă cu cadouri (n-am chiar prins eu şpilu, weekendu cadourilor, spătămâna cadourilor, festivalul cadourilor, ceva de genul ăsta :) ).
Eu încă nu am reuşit să intru in the Christmas spirit, deşi Gia şi Micvs or împodobit deja un brad la noi în cameră şi stă aici lângă mine. Poate dacă ninge mă las şi eu convins :)
Eu, ca cercetaş, încerc să gândesc pro-mediu, dar încerc să păstrez un nivel de realism în chestiile pe care încerc să le fac pentru mediu (un exemplu, dacă eu reciclez acasă şi aia la groapa de gunoi le bagă toate în aceeaşi grămadă, e un motiv în plus de nelinişte pentru mine şi un efort inutil). De asemenea, nu văd încă utilitatea unora din metodele pe care le propune Vestul (vezi poza de la Iuli de pe blog), cum ar fi să nu faci mai mult de 2 copii, să mănânci mai puţină carne şi să scoţi chestiile din priză când nu le foloseşti, în timp ce în jurul meu circulă maşini produse în 1980 şi gunoaiele nu se strâng grămadă la groapa de gunoi, ci în mijlocul oraşului.
Sunt chestii pe care eu acum le văd ca irelevante, în ideea în care impactul pe care l-ar avea dacă toată România l-ar face nu ar ajuta planeta mai mult decât scoaterea din uz a câtorva zeci de maşini. Şi să nu uităm că România nu îşi propune să facă prea multe pentru mediu – Carrefour încă împarte gratis pungi de plastic şi înfoliază toate genţile / plasele / rucsacii ce intră din exterior într-o pungă care se strânge cu gunoiul general!
But i’m getting sidetracked, scriu postul ăsta pentru că Ioana Lucaciu mi-a trimis un film foarte mişto, care are sens chiar şi pentru mine, unde nu se fac afirmaţii extremiste despre reducerea consumului de energie şi nici alte cereri absurde. Clipul de mai jos (pe care e musai să-l vedeţi :) ne cere atât: hai să le cerem oamenilor care au rol decizional în chestia asta să FACA CEVA ODATA!