Cercetași – Pagina 37 – Blogu' lu' Yeti

Marea îmbrățișare de la Alba Iulia

Vineri, Alba Iulia a intrat în Guiness Book of Records prin cea mai mare îmbrățișare. Adică s-o făcut un lanț mare de oameni în jurul cetății, și am fost așa de mulți că n-o mai fost niciodata nicicând de când este Guiness Book of Records așa mulți să-și înconjoare bucăți din oraș :). Au fost și cercetașii de la Alba acolo, și aș fi fost și eu dacă n-aș fi ocupat cu licența, au fost un pic peste 9500 de oameni.

Cu toate că sunt bucuros pentru Alba Iulia, și din punctul de vedere al albaiulianului seren și ignorant sau neștiutor față de lumea din jurul lui, există și lucruri care umbresc eventu ăsta. În decembrie Cristina Cândea de la RYMA îmi povestea despre propunerea ei către Primărie să se facă de 1 decembrie o horă pe exact aceelași traseu. I-au spus atunci că nu pot da bani pentru asta. Și acum, primăria are superba idee de a face o îmbrățișare (care nu seamănă în nici un fel cu o horă). Super.

Lucrul care mi s-a părut cel mai fishy la chestia asta (ca să nu spun că e înainte de alegeri, pentru că la Alba acum sunt zilele orașului)este că organizarea la chestia asta s-a început doar cu două săptămâni înainte, și mesajul s-a schimbat undeva pe la mijlocul acestor două săptămâni. Adica no, e nevoie de mai multă promovare să-ți asiguri participarea în numere suficient de mari. Dar așa e când ești pe cai mari, îți permiți să lași lucrurile pe ultima clipă și după aia să inviți școlile să se prezinte organizat la event :)

Anyway, toate peste toate, un lucru fain pentru albaiulieni și un lucru bun pentru Alba Iulia.

Poze de la Nico și site-ul evenimentului făcut de firma lu Furtun.

Eco E COol

Ovidiu Hațegan e un cercetaș mai vechi decât în Centrul Local „Axente Sever” Alba Iulia, și o persoană de la care am învățat multe de-a lungul vremii. Acum, lucreaza la ALEA și a organizat o campanie de colectare a hârtiei în școlile generale și primare din Alba Iulia. Ideea e ca campania s-a răspândit like wildfire, cum ar zice americanii, poate și pentru că pe fiecare ciclu de învățământ, clasa care a strâns cea mai mare cantitate de hârtie a primit o excursie în Retezat, și în final s-au implicat părinții, prietenii, toată lumea, și s-au strâns 93 de tone de hârtie și carton reciclabil.

Scriu aici din două motive, unul din ele este să-l felicit pe Ovidiu pentru idee și pentru punerea ideii în practică, cu rezultate, pentru mine cel puțin, incredibile. Mii de copii, profesorii și familile lor, implicați în super campania asta, în Alba Iulia. Sunt convins că pentru bucureșteni s-ar putea să nu pară mare șmen, dar pentru Alba Iulia e un big deal. Încă o dată felicitări lui Ovidiu și echipei de la ALEA!

Al doilea motiv pentru care scriu aici este că, deși noi ca cercetași nu ne-am implicat în parterea cu strângerea de hârtie, exploratorii de la Alba au dat o mână de ajutor la organizarea evenimentului final, și încercăm să trimitem câțiva lideri cu ei în Retezat să le arate chestii de cercetași la copii. O să încerc să pun aici și poze cu excursia :)

Știrea în ziar și la tv.
Poze pe site-ul ALEA și la Nico.

Camp pentru newbs, Roica

De vineri pana duminica am fost in camp, cu cercetasii, la Roica. Roica este o tabara scolara din judetul Alba (cam la 30 de km pe sosea de Alba Iulia) plasata strategic intre doua randuri de chei, intr-un super loc.

Am vrut sa facem doua campuri diferite, unul pentru explo si unul pentru temerari, dar pentru ca suntem destul de intinsi si asa cu resursele umane am hotarat intr-un final sa-l facem impreuna. Am avut 14 temerari si 12 exploratori, toti copii super tari, va povestesc mai jos. Sunt curios câți seniori o să fie la prima activitate pentru ei :P.

Am avut și un o poveste pentru camp, am fost Naufragiați la Roica, am avut băștinași și spirite ale pădurii, am făcut noduri, am făcut orientare (relativ criminală) pe noapte, am făcut multe focuri și am învățat despre diverse tehnici de prim ajutor. Vremea în prima zi a fost destul de nehotărâtă, când ploua când dădea cu soare, dar ne-am descurcat. Una din patrulele de explo a reușit să facă și trecerea râului cu un cadru în formă de A (pentru cine nu știe – vedeți în pozele de mai jos) – cealaltă a făcut același lucru duminică.

Am dus lipsă mare de trubaduri, Pătrat nefiind trainuit în ale noastre cântece de munte, și oriucm traseul de orientare pe noapte s-a întins până la 2, deci n-a fost foarte mare mișcare. A doua zi o dedicasem încă de acasă pentru hike. După o trezire la 8 (hate those!), și un pic de mic dejun, explo au hotărât că mergem pe Piatra Cetii. Am plecat pe la 10 și după câteva ore de urcat prin spatele cheilor am ajuns deasupra lor, pe platou, cu o privire superbă către Piatră. Ne-am luat mai mult decât ne-am propus, așa că am făcut pauza de prânz pe la 3, am mâncat și ne-am odihnit (se pare că eu am și sforăit 10 minute :P), și pe la 4 am pornit spre piatră.

Lângă ea, explo au avut de ales între a se întoarce acasă cu coada-ntre picioare pentru că era prea târziu și a urca pe piatră no matter what. Deși o parte din adulți ar fi fost foarte fericiți cu o decizie de întors acasa ( :P ), spre surprinderea mea exploratorii au votat 9 la 2 (Anca rămăsese în camp) să urcăm – foarte tari explo ăștia. A durat cam 2 ore, dar am ajuns sus pe Piatra Cetii, de unde se vedea tot în jur, absolut exceptional (again, check photos).

Am făcut o delegație de explo care să exploreze zona pentru coborâre, și, cu avizul lor, am dat o coborâre pe grohotiș ca la carte (nici nu speram să mai fac grohot-riding vreodată). Pe întuneric, înfometați și însetați, am ajuns într-un final fericit la drum, la mai puțin de 1 km sub cabană. Deși mulți dintre ei nu mai prea aveau chef de vorbă, cred că a fost un superhike, un pic mai criminal decât plănuisem inițial, dar foarte tare per total.

Duminică a fost mai mult fun and games, am strâns, am dat un bulldog și am luat-o spre casă. Per total, un weekend util, fain și primul camp după muuuultă vreme.

Avem online poze de la Nico, Simo, Teo și de la mine. Pun câteva mai jos pentru făcut poftă:

De la Simo: în sfârșit un câine civilizat

Simo face niște poze absolut superbe. Check them out.

Iezerul Șureanu – RIP?

Imediat sub vârful Șureanu există un lac glaciar numit Iezerul Șureanu, care este un punct de atracție pentru toată lumea care merge în Munții Șureanu și care este înconjurat de tot soiul de legende (cum ar fi cea că este fără fund).

Am primit de curând vestea că super lacul de la Șureanu nu mai există. Niște prieteni au fost acolo weekend-ul trecut, și se pare că o avalanșă a adus o parte din munte în lac. Cu toate că îmi vine greu să înțeleg cum un pic de avalanșă poate să ”omoare” un lac, și mai mult, îmi vine greu să înțeleg de unde a venit tot pământul ăla, poza de mai jos pare să fie destul de clară:

Are cineva mai multe informații despre asta?

Alba Iulia și acțiune de Paște

Nu prea am avut ce să scriu în ultimele zile. Am mai lucrat la robot la una alta, am scris și am ținut un laborator de securitate în PHP (despre care poate o să scriu mai încolo). Partea cu Paștele a fost la fel de boring ca și anul trecut, cu mențiunea că de data asta nici n-am mai procesat prea mult până să decid că n-am ce căuta la slujba de Înviere.

Așa, un pic offtopic, am dat o tură prin oraș seara și mi s-o părut că lucrurile merg înspre bine, orașul arată excepțional în perioada asta a anului, dar din păcate n-am prins încă poze să argumentez ce zic aici.

Și acum, total ontopic, exploratorii din Alba au organizat o activitate de paște pentru copii dintr-un Centru de Plasament (din câte am dedus eu, unul privat). Acțiunea a constat în scoaterea copiilor la iarbă verde, marți, a .. treia zi de Paști cum se zice. Planul era să mergem cu ei până sus pe Mamut, dar din varii motive (concentrate în special în zona însoțitoarelor de la centru) am hotărât să ne oprim jos la un loc cunoscut în Alba Iulia ca ”a doua poieniță”.

Am făcut jocuri, am făcut clătite, o orientare cu busola, o pânză de paianjen. În mare, copii s-au implicat activ în jocurile noastre, și din câte am înțeles eu s-au chiar distrat. Pe la 5 am strâns tabăra și i-am condus până la sediul lor, iar pe drum una din însoțitoare ne-a invitat să mai mergem, să îi mai scoatem pe copii la aer, pentru că se pare că de față cu noi or fost chiar cuminți. Eu am fost foarte mândru (și le-am explicat asta și doamnelor care au venit cu copii) că acțiunea a fost gândită și plănuită de exploatori, cu sprijin minim din partea adulților. Mai multe poze la Teo și la Simo.

Gabi rulz — Gabi power - Gabi a intermediat toată treaba cu centrul de plasament

Pentru că era doar 5 când am ajuns la centrul de plasament, și pentru că eu pornisem de acasa cu gândul că facem Mamutul, am lansat propunerea de a ne întoarce și de a urca până sus pe Mamut, așa, ca plimbare. Spre plăcuta mea surprinderea am avut 3 voluntari, Paul, Florina și Laura, cu care am făcut Mamutul într-o ora și-un pic.

Per total, o zi de vacanță bine cheltuită :)

Da mai departe

Da mai departe

Da mai departe

Da mai departe

Da mai departe