Autor: yeti

Întâlnire Standarde de activităţi, Cluj.

I kept busy this month. între 20 şi 22 aprilie am fost la Cluj, la întâlnirea pentru standarde de activităţi organizată de Dani 10. La întâlnire au participat Nicu Romaniuc, şeful de la Cluj, Irina de la Braşov, Cipri din Târgu Jiu, Dani 10 şi eu. Au existat desigur mai mulţi invitaţi, dar nu au onorat cu prezenţa.

Întâlnirea s-a axat pe definiţii şi pe stabilirea unui nivel minim fix, care să respecte legile existente, şi a încercat să determine care sunt paşii pentru implementarea acestui nivel minim fix.

Sâmbătă / Duminica am dormit la Rareş şi la Sabu, şi, normal, am fost cu ei la Casa Vikingilor. Daca sunteţi gurmanzi, şi ajungeţi prin Cluj, vă recomand să daţi o tură pe acolo. Porţii imense :).

M-am întâlnit la Cluj şi cu Nona, Alexandra, Călin, Popicu, all friends of old. M-am simţit bine, şi am văzut Clujul dintr-o lumină foarte pozitivă de data asta. Mai mai că mi-a părut rău ca am ales să merg in the big village.

9h dus / 9h intors – astea-s 18 ore si 1000 de kilometri în plus la colecţie.

Întâlnire precamp, Laufen, Germania

Intre 11 şi 14 aprilie am fost în vizită la bunii noştrii prieteni din Laufen, Germania, pentru a pune la cale campul de vară pentru anul acesta.

Am stat toţi 4 (Cipri, Ovidiu, Nico şi eu) la Benni acasă, în Laufen. Ne-am întâlnit cu o parte din liderii lor, cel mai notabil cu cercetaşul care a fondat grupul local de acolo din Laufen, un bătrânel care aducea foarte mult ca şi comportament şi mod de a vorbi / gândi cu ce am auzit până acum despre BP.

Laufen e un orăşel superb, vechi, pe râul Salza, la graniţa dintre Austria şi Germania, la 20 de km de Salzburg.

În una din zile am vizitat locul de camp, proprietate a unui fermier şi foarte aproape de un râu superb. O parte din terenul pentru locul de camp este considerat rezervaţie naturală, şi este absolut superb.

În altă zi am discutat despre program, şi am vizitat Salzburg-ul, oraş de baştina a lui Mozart, am mancat la all-you-can-eat la chinezi şi am văzut Salzburg by night.

La întors, după cele 12 ore de maşina, am aterizat direct la mai mulţi mici cu grasanii, şi de acolo direct la majorat la Georgi. PARTY!

Hm, stau acum si ma uit inapoi, ce planta am fost eu in decembrie, ianuarie, februarie (nu se pune, sesiune). De la UP9, n-am mai fost in stare sa ma motivez prea tare sa fac ceva. Am tot tras de timp, am lucrat numa la lucruri urgente si la lucruri marunte…

Din martie, i’m back, and feeling good about it. Programul meu e full din nou mai toata ziua, cu scoala, cercetasi, robotul la care lucram, I am myself again. Cool.

Mă sună mătuşa-mea acum vreo săptămână: „vezi că m-o sunat prietenul meu, prof. cutărescu, care îî prof acolo la voi, că îşi caută studenţi pentru un proiect, şi să-l suni”. Vineri era o zi complicată, multe de făcut, pentru că plecam la Vâlcea, dar mi-am propus totuşi să-l sun, să mă întâlnesc cu el, să văd despre ce e vorba.

Acum, gândindu-mă în perspectivă, îmi pare bine că am făcut asta. Profu mi-a prezentat un concurs de robotică, în care fiecare echipă construieşte un robot capabil să acţioneze singur în îndeplinirea unui task. Anul acesta, robotul trebuie să culeagă de pe o suprafaţă doze, sticle de plastic şi baterii şi să le pună în containerele destinate fiecăruia dintre obiectele astea. Citiţi la ei pe site mai multe.

Pe drumul spre Vâlcea am avut o discuţie constructivă cu Ştefan pe tema robotului, şi, deşi timp mult la Vâlcea n-am avut, am hotărât să go 4 it, deci de luni sunt robot builder. Tare, huh?

Hm. I got bitten by a dog în weekend. Nu tare, destul cât să îmi distrugă pantalonii :), şi să îmi aducă categorisirea de „om rău sau ţigan” (pe care nici acum n-am înţeles-o :).

Povestea asta cu câinele n-are avea nici un sens on it’s own, dacă nu ar fi generat o altă poveste. Marţi mi-am propus să mă duc la doctor, să îmi fac un vaccin antirabic, să fiu sigur că nu păţesc ceva de la muşcătura aia.

N-am mai fost la spital de pe clasa I-a, habar n-aveam de cum se umblă pe la spitale and stuff, da eram convins că nu vreau să bat tot drumu până în Colentina, la spitalul de infecţioase, degeaba. So, cum m-am trezit am mers direct la cabinetul din regie. Intru, îmi spun povestea, asistenta o cheamă pe doamna doctor, doamna doctor vine, se uită, îmi face un antitetanos şi îmi zice că n-am de ce să mă îngrijorez pe tema asta.

Eu fericit, dau să plec acasă, când tanti doctor îmi ia tensiunea, şi în cuvintele astea, îmi zice: „esti GRAS”. :o. Adică no, ştiam şi eu că îs chubby, că s-o depus după sesiune, da chiar aşa? După care îmi ţine 10 minute prelegere despre faptul că sunt gras şi ca am, citez, „curu’ mare” and stuff like that, şi ca am tensiunea mică mare and so on.

So, it is official. Sunt gras cu recomandare de la medic :). Doamna doctor mi-o propus regim alimentar. Ce-i ăla? :P