Autor: yeti

Feeling kewl

Am avut vreo două zile meseriaşe. De fapt, dacă stau să mă gândesc toată săptamâna a fost destul de bună. Dar după nişte mixed feelings despre anumite faze la şcoală (de gen teme aglomerate & shit), s-au întamplat şi lucruri care să îmi dea satisfacţie :)

Spre exemplu, ieri am fost la examen la pedagogie (prostie de materie, dar şi mai prostie de „profesoară”), şi la întrebarea „Ce fel de oameni vrea sistemul pedagogic din România contemporană să formeze?” i-am scris că ştiu că e în carte altceva, dar ca eu consider ca nu se ştie ce fel de oameni se vor formaţi :)). Profa oricum mă îndoiesc că ar fi înţeles altceva, că de, ochelarii de cal nu şi i-a scos niciodată de la ochi de când o ştiu eu.

Şi azi, am fost la test la AA, mă rog, şi după aia, aşteptând pe coridoare să merg la CN, îl văd pe profu de PLAS (materie de asamblare, singura materie la care am luat 10 în toată facultatea până acum). ŞI spre surprinderea mea se uită la mine, se opreşte şi dă mâna cu mine, şi mă ia la poveşti despre cercetaşi and shit :o! He REMEMBERD! That is sooo kewl!

Neeext, eram foarte frustrat că nu mi-am făcut ultima temă de curs la CN, pentru că nu am înţeles care era treaba prin ea, pentru că nu am avut timp şi pentru că am refuzat în repetate rânduri (şi după multă gândeală despre what is the right thing to do) să o copiez pur şi simplu de la colegi, „că şi aşa nu se uită pe ele”.

No, m-am dus la profu de CN, şi i-am prezentat o temă cu care mă amânase (fază la care o fost foarte de gaşcă, eu nu cred ca m-aş fi primit să mai predau :P). Când să treaca nota finală la lab, se uită pe foaie şi vede că n-am predat tema de curs, şi mă întreabă că de ce, că eu sunt om serios (are un fix cu chestia asta :)). Şi i-am zis că aş fi putut să o copiez lejer şi să o predau copiată (fază cu care sunt convins că e obişnuit) dar că nu simt nevoia să excelez prin metode de-alea. Nu ştiu ce o înţeles el, da aşa bine m-am simţit că i-am spus aia! UAI!

No, de azi înainte, the dark period of every semester is begining. Pentru cunoscători, azi o venit dracu cu găleata de cuie şi cu ciocanu :))

Damn Computer!

Da, azi am luat decizia să îmi schimb calculatorul, urgent. Dacă până acum am tot tras de timp din lipsă de bani să-mi iau ceva superPerformant, azi am devenit conştient că sistemul pe care îl am (750 de MHz, 512SDRAM) pur şi simplu nu mai face faţă stilului meu de viaţă.

M-am gândit mult la chestia asta, şi cred sincer că un calculator lent face şi din cea mai binevoitoare persoana o persoană lentă. Mai ales în lumea noastră, a programatorilor.

SOOO, damn computer, îmi cumpăr o prostie de-aia de calculator, de ăla ce le recomand prietenilor de la ASE, că dacă făceam ce făceam pe sistemu ăsta, cu unu de ăla aş face chestii pe care nu le fac colegii mei cu Core Duo 2 sub carcasă :) Deci, adio vise de laptop, adio vise de sistem cu luminiţe şi cu capotă, realitatea este alta! :P

Long time no post

Iar trecut o grămadă de vreme de când n-am mai scris în blog. Nu ştiu dacă a fost lenea, dacă a fost lipsa de timp sau alte resurse sau doar lenea.

Sidenote: dacă nu aş ştii ca nu e aşa, aş putea pune mâna în foc că algoritmul de shuffle de la winamp-ul meu ştie exact ce ora e, aşa că pe la 4 – 5 AM îmi pune numa melodii plicticoase care să mă trimită direct la somn, ceea ce NU e bine.

Revenind, s-au întâmplat multe de când nu am mai scris aici. Ca un rezumat al celor mai importante lucruri care s-au întâmplat:

Şureanu 2006 – un camp de iarnă cu cercetaşii din Alba şi din Cluj. Am prins o tură pe înntunecate către Vârful Şureanu (cu toate că eu personal n-am mai ajuns pe vârf, era târziu şi se întunecase), multe jocuri şi cântări cu exploratorii de la Alba, şi o tură către Vârful lui Pătru pe o vreme îngrozitoare (nici pe Pătru n-am ajuns). Înafară de bucuria de a vedea o nouă generaţie de cercetaşi care şi-a depus promisiunea, campul din Şuri m-a ajutat să înţeleg multe lucruri despre viaţa (mea) cercetăşească.

Revelion 2007 – anul nou m-a prins pe valea Râului Mare, la câţiva kilometri de Cugir, cu colegii de clasă din liceu şi alţi prieteni din generaţia mea. O parte din pozele de la Revelion sunt pe albumul picasa al lui sabu. De revelion aş putea spune că am mâncat, am dormit, şi am beut atât cât am avut eu nevoie. A, da, şi pe 31 decembrie am adormit la un moment dat după masa şi cred că o fost prima dată în tot 2006 când am dormit fără să am nici un fel de grijă pentru ce aş avea de făcut mai încolo.

Operaţiunea Planta – cu toate că aveam una alta de lucru pentru şcoală, nu am avut calculator cu mine, aşa că am considerat că cel mai bun mod de a-mi petrece săptămâna rămasă de vacanţă este să ma relaxez. Am avut 2 întâlniri importante, una cu Benni şi o parte din liderii din Alba să luăm decizii pentru campul de la vară, şi alta cu liderii activi din Alba, inclusiv Cipri (care nu se întorsese încă de la revelion în timp pentru prima întâlnire) despre activităţile ce vrem să le facem în 2007. În rest, Pub13 a fost casa mea aproape în fiecare după masă / seară / noapte. A da, şi am plănuit cu tata lucrări pentru reşedinţa Avram.

UP9 – cel mai tare festival

Cand ajung acasa, sau ma rog, la camin, sau … in alta parte decat in gasca care stie ce inseamna UP9 pentru mine, prima intrebare pe care mi-o pune lumea este … „cum a fost?”. Jur ca nu stiu cum sa raspund la intrebarea asta. N-am stiut niciodata.

Din punct de vedere al programului? Nu stiu, am avut incredere deplina in Catalin, el s-a ocupat, eu nu am vazut nimic din program si tot ce am sunt niste numere prin care s-au evaluat atelierele. Deci, … nu stiu.

Din punct de vedere al momentelor? Deosebit! Deschidere, momentul imagine, scenetele, premierea, inchiderea … totul a fost asa cum trebuia sa fie pentru un festival de calitate: surprinzatoare, inovatoare, soul – touching, greu de realizat.

Din punct de vedere al echipei de organizare? Cel putin pe partea administrativa raspunsul este … incredibil. Nu cred ca ma crede vreun participant ca tot festivalul a fost sustinut administrativ cu o mana de exploratori dedicati, un grup de coordonatori ai carei componenta o numeri pe o mana si doua masini la dispozitie.

Din punct de vedere personal? Incitant, dificil, obositor, deosebit, distractiv, enervant, interesant. De toate. Am trecut prin multe in 6 zile. Si tot ce s-a intamplat a meritat. O sa mai treaca ceva vreme pana intra evaluarile, dar pentru mine, personal, asta a fost cel mai tare festival din toate timpurile.

(Re)incepe nebunia

După multe amânări cauzate de varii motive, de probleme în comunicare şi aşezarea la cămin, ieri am lansat invitaţia pentru festivalul nostru anual, Unitate şi Prietenie, ediţia a 9-a. Sunt fericit ca am reuşi într-un final să trimitem invitaţia, dar pe partea cealaltă abia acum începe „show”-ul.

In weekendul asta trebuie sa lucrez masiv la site-ul evenimentului, să punem acolo toate informaţiile necesare pentru oamenii care vor să se înscrie. Şi după aia, pe între 30 noiembrie şi 3 decembrie, agitaţie, nebunie …

Într-un fel abia aştept :). Dar printre altele a început şi şcoala, cu bune, cu rele, cum e ea, şi pe atunci prin perioada festivalului o sa fie şi parţiale.