15 ani de Axente Sever

Pe 5 octombrie 1994, Centrul Local Axente Sever Alba Iulia a primit din partea ONCR decizia de înființare. Anul acesta, în consecință, am împlinit 15 ani. Ne-am propus să marcăm cumva cifra asta rotundă (anul trecut ne-am făcut buletin :P), și am considerat că cea mai bună idee de a face asta este un BAL MASCAT :).

Ieri am avut balul mascat, și am avut în jur de 50 de cerce și ceva părinți acolo, muulte costume și unele foarte bune. Ne-am uitat la poze, vechi și noi, patrulele au pregătit prăjituri, toate foarte bune :). Îmi pare rău că cea mai mare parte din adulții mai … veterani din centrul local nu au reușit să vină, cred că s-ar fi simțit foarte bine. Eu m-am simțit foarte bine :)

Am avut țigănci (multee), mai multe japoneze (japonezele se îmbracă foarte cul, for that matter), l-am avut pe tarzan, un bucătar, o pirată (care a și câștigat marele premiu), o fost fetița cu chibrituri, the guy from scary movie, un motociclist și o motociclistă, o ingineră de șantier, un cavaler (Buclă) și o domniță, o elfă, un soldat din armata română, un highlander, o ștrumfettă, o hippioată, un avocat (bine, el nu era doar mascat, el chiar este avocat :P), doi munteni, o țărăncuță, o fermieră, pe Hermoine Granger, doi clowni, niște zombies din return of the living dead, două vrăjitoare, un mexican, o pisicuță, un camionagiu, două arăboaice, doi ninjalăi, and so on. Sunt sigur că am uitat câțiva mascați, aștept corecturile :)

A, da, și eu am fost un telefon mobil :P

Eu sunt în telefon :) Poza e de la Paul, cred :)
Eu sunt în telefon :) Poza e de la Paul, cred :)
Georgi (la mijloc) a câștigat votul publicului :)
Georgi (la mijloc) a câștigat votul publicului :) (de la Paul)
Exploratorii prezentându-și prăjiturile
Exploratorii prezentându-și prăjiturile (de la Paul)
Patrula Grohotiș și prăjitura lor, "asfalt"
Patrula Grohotiș și prăjitura lor, "asfalt" (de la Paul)
Bobocii, care au avut, din punctul meu de vedere, cea mai cul prăjitură ever
Bobocii, care au avut, din punctul meu de vedere, cea mai cul prăjitură ever (de la Paul)

Update: poze de la Andra.

Cercetașii de la Miercurea Ciuc în National Geographic

Eu nu prea cumpăr presa scrisă, pentru că de obicei ce am nevoie găsesc pe net și nu am avut niciodata o locuință suficient de stabilă să mă apuc să colecționez reviste and stuff (ca să nu mai spun că n-am bani de ele :P). Dar începând cu luni mi s-a tot spus că scrie de cercetași în National Geographic, apoi aflu că scrie de cei din Ciuc, apoi primesc mesaje and stuff despre aceeași chestie :).

Alaltăieri seară m-am întâlnit cu Iuli, cu Cristi din Cluj, cu Diana și cu Suri din Miercurea Ciuc și am discutat (printre altele) și de asta, dar și de reacțiile negative ale unor membrii ai listei de discuții a liderilor cercetași. Deși suntem cu toții obișnuiți cu păreri gen nuca în perete și / sau cercetașii trebuie prezentați ca niște îngerași, dar come on!

Ieri mi-am cumpărat și eu NG-ul de luna asta, și am citit reportajul pe nerăsuflate, pe drum spre facultate. Țin să spun aici că m-am regăsit și pe mine și pe activitățile în care cred în articolul ăla, prezentate exact cum trebuie, cu un pic de subînțeles, cu un pic de before and after. Oricum, frumos :). Felicitări celor din Miercurea Ciuc :) și felicitări autorului articolului, pentru că a avut puterea și priceperea de a pune în cuvinte lucruri pe care noi, ca cercetași, foarte greu le putem face înțelese restului lumii. Mulțumim :) Citiți pe blogul autorului, Cătălin Gruia, mai mult.

Citind articolul, și revenind la discuția de pe roleader (care în principiu zice ca un părinte normal dacă citește ce e acolo nu își mai lasă / trimite copii la cercetași), încerc să-mi imaginez ce lideri sunt ăia care consideră că activități pe care le desfășoară le pot strica la imagine dacă află părinții. Păi noi ne ascundem de părinți ca să ne putem face activitățile? Copii se ascund de părinți pentru că asta este natura copiilor, și da, poate uneori este valoros și util să considere că la cercetași scapă de gura părinților, dar consider că noi, ca lideri, avem datoria să îi avem o legătură cât mai strânsă cu părinții, ceea ce implică și cunoașterea de către părinți a tuturor activităților pe care le desfășoară copii lor. Nu?

Free food comes do CS.PUB

Ieri (luni) am ajuns la școală ceva mai târziu decât plănuiam, din cauză că în București nu se poate circula în prima parte a zilei sub nici o formă, alta decât eventual bicicleta. Aproape imediat după ce am ajuns, a început să apară un zgomot că noua cantină, cea dedicată staff-ului facultății se deschide azi, și că, mai multe, este mâncare gratis :O. Acuma, eu am încercat să mă pregătesc pentru viața de doctorand citind această colecție de întâmplări și sfaturi, și am înțeles de aici că asta cu mâncarea gratis e de bine :P

Mă bucur că facultatea a decis, în sfârșit, să găsească soluții pentru hrănirea oamenilor care își fac veacul pe acolo. Am înțeles că va fi și ceva pentru studenți, dar nu am reușit nicicum să înțeleg unde exact, doar că va fi deschis de dimineața de la 9.

Oricum, a fost de bine :P, check this:

The F.F.
The F.F.

Interesant

Am primit un link de la Sabu despre Google Lunar X Prize, care e o chestie interesantă on it’s own, dar am aflat de acolo că este o echipă românească înscrisă. Mai mult, am ajuns să citesc mai multe despre Dumitru Popescu, responsabilul echipei românești la competiție, care are un poveste interesantă și niște rezultate impresionante.

Făcând un DF pe net, am găsit și site-ul Asociației Române pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA), pe care a fondat-o nenea ăsta, și site-ul echipei înscrie la X Prize, unde poți să îți cumperi un loc în capsula lor a timpului pe care misiunea lor lunară va urma să o lase chiar pe Luna, banii mergând la sprijinirea proiectului.

Aici văd două lucruri fenomenale. Unul este că în România avem o echipa la Google Lunar X Prize, niște oameni care au deja rezultate, care au experiență și știu despre ce e vorba, și care chiar au de gând să încerce o aselenizare privată. Al doilea este că foarte puțină către extrem de puțină lume știe de chestia asta, și ăsta este unul din motivele postului ăstuia: spreading the word. De ce nu se dau chestii DE ASTEA la știri? (don’t answer that …)

Mă gândesc serios să-mi cumpăr spațiu în capsula timpului, nu atât că vreau eu ca numele meu să ajungă pe Lună, dar poate îi pot sprijini, chiar și daca cu o sumă modică.

Alt motiv al postului ăstuia este că am găsit o informație interesantă pe site-ul lui Dumitru Popescu, și anume că el are o competiție ongoing acum, pentru tineri sub 18 ani (exploratori, urechile ciulite :P) numită Competiția Zece. Ideea e următoarea: fiecare echipă formată din unul sau mai mulți tineri construiește un aeromodel (un avion) din hârtie, carton și lipici și atât, și avionul / aeromodelul care stă cel mai mult în aer câștigă 10.000 de euro :O. Eu, dacă aș avea sub 18 ani, m-aș băga instant la o asemenea provocare.

La podul gândit prost

Am fost cu Dan azi într-o scurtă pauză să vedem minunea: podul din Pipera, despre care a tot scris în ziare, că a fost proiectat atât de prost că nu încape locomotiva pe sub el :)

Well, am analizat situația și se pare că legendele urbane sunt un pic exagerate. Acuma, presa (cel puțin cea mai serioasă) n-a scris chiar că nu încape locomotiva, ci că podul a fost proiectat prost, și că au fost nevoie de adjustări de 4 milioane de euro ca să-l poată termina.

Ce am văzut noi: grinzile de susținere ale șoselei sunt cu 20 de cm mai sus decât cablurile și stâlpii au fost strecurați printre grinzi. Din ce am citit în presă, au trebuit dați stâlpii jos, pus podul și după aia puși stâlpii ușor mutați la loc. Se pare că bancurile cu greșelile din Caracal se aplică și aici. Am citit undeva că serifu responsabil cu podu ăsta e consultant și la pasajul Basarab. I wonder how that’s gonna turn out :)

De peste drum. Din păcate eram contre-jour și n-am reușit să facem ce știu eu ce poză
De peste drum. Din păcate eram contre-jour și n-am reușit să facem ce știu eu ce poză
L-or luat puțin la pilă :)
L-or luat puțin la pilă :)
La mustață
La mustață