Autor: yeti

Rețele Industriale Eterogene și Tolerante la Defecte

Semetrul ăsta, înafară de documentarea și punerea în temă pentru doctorat, am dat o mână de ajutor la o materie numită Rețele Industriale Eterogene și Tolerante la Defecte. Am pus acum ceva vreme niște prezentări aici pe blog, care au fost prezentări pe care le-am făcut la cursurile de RIETD cand au venit mai mulți studenți decât profesori (s-a întâmplat de vreo trei ori).

Înafară de cursuri, a fost o serie de teme de laborator, în care s-au implicat 8 studenți din cei aproximativ 20 de la modulul lor de master, și 6 au predat temele la sfârșitul semestrului. Când le-am propus, lui Alex și mie ni s-au părut temele mișto, dar se pare că lor nu :). Temele se ocupau cu roboței Mindstorms NXT, cu comunicație Bluetooth, cu comunicație ZigBee și cu alte trăznăi în aceeași gamă (lista completă cu temele și cu descrierea lor este aici).

Până la urmă, am avut niște rezultate interesante, spre exemplu toate cele 3 echipe au implementat comunicația Bluetooth între doi roboți, într-o formă sau alta. Una din echipe s-a evidențiat în mod deosebit, prin implementarea unui task condus prin Bluetooth între mai mulți roboți, dar și un sistem de pasare a mesajelor printr-un nod central și o interfața de conducere a robotului prin intermediul unui GUI cu un volan, de pe PC.

Băieților din echipa asta din urmă le-am propus să își mai rafineze proiectul și să încerce să scrie un articol pentru conferința Eurobot.

Înafară de studenții de mai sus, au mai fost trei studenți la doctorat care au ales materia asta ca una din cele 4 materii care trebuie făcute în pregătirea doctorală, care în principiu toți trei s-au ocupat de ZigBee.

Cu acordul lor, voi pune codul în SVN-ul de la robot, așa că dacă sunt pasionați Mindstorms NXT out there, să poată să refolosească ce au făcut ei :)

Testul final pentru materie a fost grilă și l-am pregătit eu. Am încercat să pun întrebări de bun simț, cu răspunsuri nu neapărat evidente dar deductibile și ușor de identificat chiar dacă dădeai numai un ochi pe prezentări, nu și pe documentația relativ serioasă pe care am pus-o pe site. Totuși, din 19 întrebări, doar 2 din cei 8 studenți a făcut mai mult de jumătate, ceea ce m-a cam întristat. Adică măcar pe prezentările care erau pe site puteau să dea un ochi…

New toy :D

Am tot zis că o să scriu despre ce fac pentru doctorat, dar tot n-am apucat. Dar o să scriu. Ideea e că astăzi a venit în sfărșit noul webcam (că webcamul vechi eram cam pușcat), un Canyon CNR-WCAM813 cu 50 de lei de la eMag, Acuma, ideea a fost să construim un dispozitiv experimental (adică cu care să putem face experimente) în care webcam-ul să vadă ce văd eu, inclusiv când îmi mișc capul. Ne-am gândit la un sistem stil frontală (pentru ne-munțomani, frontala îi lanterna aia ce ți-o pui pe cap :P), care probabil va fi și soluția finală, dar pentru prima tură de experimente am folosit o șapcă, primită sponsorizare de la cei cinci care au rămas patru (mulțumeeesc).

Un pic de bormașina, niște prinzătoare de plastic, și, taaa-daaaa:

Camera e prinsă cu șurubul original pe sub cozoroc

La primele teste, inclusiv unghiul camerei este bun, as in centrul imaginii este drept în fața mea :) One more picture:

Eh, e chiar stylish, nu? :P

Having fun @ CL Roșu

Sâmbăta trecută am mers, la inițiativa Mihaelei (care până la urma n-a mai ajuns :) ), la Centrul Local Roșu să ne jucăm cu copii de acolo. Am fost cu Iuliana Rada, cu Adi Secal (și cu a lui magică chitară) și cu Mircea Ciobanu, și, preț de 3 ore ne-am jucat jocuri „cercetășești”, dacă le pot spune așa (gen păsărică mută-ți cuibul și șoarecele și pisica și altele de gen :P) , am cântat și am învățat câteva cântece și ne-am luat bătaie maximă la șah :P

Noi ne-am simțit foarte bine (eu n-am mai ținut o întâlnire de temerari de foarte mult timp), și sunt convins că și copii s-au distrat, așa că ne-am propus să repetăm o dată la două săptămâni mișcarea asta. Sper să primesc curând niște poze să vă pot arăta :)

Update: Am primit poze de la dna Colgiu, via Mihaela, dar mi-am dat seama că nu le pot face publice fără acordul scris al copiilor (sau, mai bine zis al părinților lor). Totuși, este o poză în care apare doar fața mea și cum iau bătaie la șah de la un prichindel :P:

Eu, luând bateie de la Andi :)

Avatar

Am fost vineri seara cu foștii colegi de facultate să vedem Avatar. Am auzit foarte multe despre film, dar am fost cam sceptic. Ne-am propus să-l vedem cum se poate mai bine, de asta am și așteptat atât, și am reușit să prindem locuri la IMAX 3D (în primul rând, dar eh, acuma și sărac și cu pretenții nu se poate :P).

Filmul mi s-a părut fenomenal. Lucrat în toate aspectele, te prinde și te introduce în lumea Pandorei aproape imediat. E primul film 3D la care am mers în care senzația de volum e folosită cu cap, chiar artistic aș putea spune. Lumea Pandorei pare foarte foarte gândită, foarte completă. Se chiar simte așa că s-a muncit mult la detalii. Și în primul rând la IMAX a trebuit de multe ori să învârt capul să vad și în alta parte decât drept înainte. E o poveste frumoasă, e un fel de upgrade la Pocahontas, cu happy ending. Nativii de pe Pandora, Na’vi, aduc așa a amerindieni, în sensul că cultura lor este strâns legată de mediul natural în care trăiesc. Diferența este că Na’vi pot comunica efectiv cu tot ce este viu în jurul lor. Și cam tot este viu!

Pentru mine, faptul că filmul este maxim previzibil nu îi ia nici un pic din farmec. Adică știi că urmeaza X chestie, dar abia aștepți să vezi cum se traduce X chestie în creaturi / plante / povești (legende) Na’vi.

Părerea mea personală: Filmul merită văzut, musai în 3D, și dacă găsiți IMAX cu atât mai bine. E mai mult decât un film, e o experiență. La București cu reducere de student la AFI e 23 de lei.

Este un articol de pe CNN în care zice că îs mulți oameni care s-au deprimat după ce au văzut Avatar, fie pentru că nu pot locui pe Pandora, fie că li se pare planeta noastră gri, și așa mai departe. Acuma, nu e prima oară când ze stupid americans fac de-astea, parafrazând din Mircea Badea, dacă oamenii vor să se sinucidă după ce văd un film nu e tocmai vina filmului …

Totuși, cred că dacă filmul ar fi fost plătit cu totul de Al Gore sau de grupuri care militează pentru mediu, eu cred că investiția lor nu ar fi fost în van. Pe mine (as I am not a stupid american) filmul mi-a readus în actualitate inutilitatea majorității obiectivelor noastre, goana după îmbogățire și după profit, faptul că suntem niște termite și consumăm fără nici un fel de discernământ tot ce găsim. Da, am avansat tehnologic și științific și am demonstrat că avem puterea asupra naturii. Dar, nu am pierdut ceva? Poate că nu avem în păr firișoare care se conectează cu natura din jurul nostru, dar eu întotdeauna am simțit o legătură cu natura.

Este de citit și un răspuns interesant la articolul de pe CNN, referitor la faptul că lumea noastră nu este tocmai gri, doar pentru că noi ne trezim deștepți în orașe de beton în fiecare zi nu înseamnă că în jurul nostru natura a dispărut. Sunt de acord cu el, bine, eventual cu excepția că noi nu avem munți plututori :D

Ca să închei și ca să îi conving pe cei care n-au văzut încă filmul, pun mai jos o imagine de aici. Nu știu dacă am voie sau n-am voie să o pun la mine pe blog, ideea e că nu am făcut-o eu, am luat-o de pe site-ul lor oficial. Știe cineva legislația cui se aplică în cazul ăsta? A deținătorilor IP-ului sau cele din România? Și dacă legislația din România, atunci care este politica noastră de fair use?

Nice Pandora

Grafice rapide pe Linux

Deși nu ne-am calificat la FRC2010, am învățat mai multe lucruri utile și pentru multe alte feluri de proiecte. Spre exemplu, primeam date de la accelerometrul ala, și le salvam pe un card în microSD. Pentru mine, pe Linux, a fost destul de nasol să fac graficul acceleratie(x) în OOo Calc, pentru că erau foarte multe puncte, și efectiv nu se descurca, și graficul rezultat era greu de aranjat.

Așa că am început să folosim Octave, care este un soft de genul Matlab (evident, opensource și mai puțin dezvoltat ca Matlab), și interfața grafică QtOctave. Am luat datele de la accelerometru, dar și punctele unde am înregistrat noi curbele, și valorile de prag pe care le calculam la fiecare tură. Ce mi-a s-a părut foarte tare a fost că în 20 de minute am făcut un script python cu niște expresii regulate, care spărgea fișierul provenit de la mașină în mai multe seturi de date, și o funcție Octave care să tragă niște grafice după care să ne estimăm noi algoritmul. Practic, din trei clickuri, era gata tot, și și foarte repede.

Octave-ul e doar este o soluție la îndemână pentru învârtit datele, pentru aranjat în matrici. De acolo, de fapt octave-ul folosește gnuplot, care se poate folosi și standalone, și care și el este o super sculă :D

Anyway, toate sculele astea sunt gratis, și, even better, opensource.

Tadaaaaa