Acum mai mulți ani, prietenul meu Cătălin a venit cu o mega-idee. A pus lumânări în niște cutii din hârtie împăturată și a împânzit un parc cu ele. Scopul? Să îi facă pe oameni sa uite de necazurile ce le au toata ziua și sa realizeze că lucruri mici pot să-ți îmbunătățească viața, daca nu uiți de ele. Sloganul de atunci, păstrat și acum, a fost „Redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte”.
Anul ăsta, Festivalul Luminii a fost inclus în proiectul 100 de idei de educație nonformală pe care ONCR îl desfășoară în parteneriat cu Creativ, și a avut loc în 11 locații simultan (Clujul, Bucureștiul, Timișoara și Miercurea Ciuc au amânat, din diverse motive). Pentru că nu s-a mai organizat în decembrie (când noi suntem prinși cu UP-ul), anul ăsta ne-am făcut și noi la Alba curaj să organizăm o primă ediție a festivalului.
Implicarea mea personală a fost minimă, eu fiind plecat aproape în întreaga perioadă de la luarea deciziei până la implementarea proiectului, dar am tras tare și am fost la Alba sâmbătă, pe 13 martie. A fost un pic friguț, dar au venit foarte mulți cercetași și ne-am mișcat destul de bine pe organizare. La 19 au început să vină oameni. Având în vedere frigul, am fost surprins să văd atâta lume venind să vadă despre ce e vorba, mai ales oameni în vârstă.
Am fost plăcut surprins să îl văd pe dl. Miron, proprietarul cabanei de la Poarta Raiului, că a venit să ne vadă :). Au venit și copii de la Așezământul Sf. Vasile, de lângă Schit, cu care am făcut o activitate de Paște anul trecut. Ne-am jucat, s-a cântat la chitară, trupa Skepsis a venit și a făcut câteva exerciții de actorie și de ceva ce aș numi teatru interactiv, am avut poi-poi-uri.
A venit și presa grămadă, a dat Cătălin al nostru declarații în fața camerei de s-a plictisit, dar evident că presa nu a prins ideea, pentru ca deh, sunt presa, ce să te aștepți de la ei.
Per total, o acțiune reușită, atât din punct de vedere extern (că am făcut viața un pic mai bună la cele câteva zeci de oameni care au fost în parcul din cetate în seara aia), dar și pe plan intern, pentru că s-au implicat mulți dintre oamenii noștri, inclusiv niște unii pe care nu i-am mai văzut demult tare la cercetași :)
Având în vedere condițiile slabe de iluminat și calitatea îndoilenică a aparatului meu în asemena situații, pozele mele (surprinse de Cristi) sunt destul de neclare:
Era frig, tremura mâna :DFloarea de crin, simbol al cercetășiei
Poze mult mai bune puteți găsi la Ioji și la Paul.
Articolul de pe albascout.ro despre activitatea asta este aici.
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu’ (sau mai repede, le-a scris profu’ împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet – Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii ’50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn’t that just cool?
Acvariul, etajul IJellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!La piață :)Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)Closing Glass of Wine Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
Pe 6 martie am pus traista în spate, și mi-am luat la revedere de la Limerick. Am luat un J.J.Kavanaugh (autobuz) 4 ore până la Dublin Airport, după câteva ore am luat o cursă Aer Lingus către aeroportul Alicante din Spania. În avion, mulți irlandezi plecați în vacanță, dornici să scape de frigu ce a lovit Irlanda anul ăsta. Le-o picat fața instant când căpitanul a anunțat că am aterizat la Alicante și că temperatura de afara este 7 grade și plouă :) Era mai frumos în Irlanda :P
Cu mult noroc și cu puțină spaniolă, am prins foarte repede autobuzul către centrul orașului Alicante (EUR 2.60) (se pare că nu toată lumea are norocul ăsta …) și șoferul mi-a explicat unde e autogara. În autogară am găsit o ultimă casă de bilete deschisă și pe la 22:30 am plecat cu autobuzul spre Valencia. Eu credeam că Alicante e oarecum aproape, dar autobuzul a zburat pe autostrăzi cu o medie de 100 la oră, și tot a durat trei ore :) Nebunie de autostrăzi au oamenii ăia în Spania.
Nu am vrut să iau taxiul, așa că odată ajuns în autogară în Valencia am luat-o pe jos, pe lângă ceea ce urma să aflu că a fost râul Turia, încă o oră, până la hotelul la care am stat. Am făcut eforturi să găsesc, la 2AM ceva de mâncare în zonă, dar după ore de colindat pe străzi m-am lăsat păgubaș.
Am avut parte de vreme bună, și plec din Limerick cu părere de rău că nu am stat mai mult și că nu mi-am propus mai multe. Pe partea cealaltă, aia pozitivă, sunt multe lucruri pentru care scurta mea vizită aici a fost o reușită: am reușit să petrec câteva zile cu mama, am pus la punct detaliile pentru următorul proiect (that may be big :P), m-am bucurat din nou de orașul ăsta vechi, și am primit ceva îndrumare de la colegii mamei mele pentru teza mea de doctorat.
Mâine dimineață plec spre Dublin cu autobuzul, apoi la Valencia (via Alicante), ca să particip la INTED2010, o conferință internațională de tehnologie și educație (my first).
Azi a fost o zi plină, și plină de lucruri bune :). De dimineață a ajuns cartea Researching Information Systems and Computers, o carte care sper să îmi ghideze desfășurarea cercetării pentru teza de doctorat. Împreună cu ceva articole mai importante, este acum prioritară pe lista de lecturi, și o să scriu aici când termin de citit.
Am fost în vizită la UL (din nou :) și am mâncat chilli con carne (vezi poza :P), apoi am bântuit magazinele căutând niște haine ca să nu fiu fiul ploii la conferință (și am aflat cât de complicat e să-ți găsesti un sacou :P).
Seara, am fost la Alice in Wonderland, filmul lui Tim Burton. Eu nu mai știu exact cum e povestea cu Alice, dar filmul mi s-a părut ok, chiar interesant. Nu e o nouă scenarizare a cărții originale, ci e mai mult o altă poveste, un fel de Alice Returns to Wonderland. The Mad Hatter vorbește de multe ori în dodii, și a fost prima oară când am simțit că m-aș fi putut folosi de subtitrări la cinema (și prima oară când nu le-am avut …). Umorul din film mi s-a părut un pic cam ascuns pe alocuri, dar sunt multe scene hazlii. Anyway, experiența 3D ok, poveste frumoasă, you should go down the rabbit hole :)
, Chilli con carneThe Living Bridge - cel mai nou pod al UL peste ShannonMore UL grounds & Buildings
Alaltăieri am terminat de citit (din nou) a șaptea și ultima carte din seria Harry Potter: The Deathly Hallows. E o carte fenomenală, plină de aventură, de dramă, de suspans, și este total diferită de celălalte cărți cu Harry Potter. După ce am terminat-o de citit, am fost foarte trist că e ultima, și că nu mai urmează nimic.
Mă îndoiesc că filmul va putea să transpună pe peliculă nebunia din cartea asta, dar cu toate astea sunt nerăbdător să îl văd :)
Harry Potter culnes
Dacă tot am zis de citit, azi am fost la un secondhand bookshop și mi-am procurat, cu 22 de euro trilogia Lord of The Rings (J.R. Tolkien) și The Da Vinci Code și Angels & Deamons (Dan Brown).
