Am fost azi, cu Iuliana și cu Miha, cu bicicletele, pe Lacul Morii și în Parcul Tineretului.
Am plecat din Regie și am avut o vreme excepțională, pe dig la lac bătea vântul ca la mare, dar era soare :). Am fost până pe insulă, am făcut o pauză acolo, și apoi am decis să încercăm să facem ocolul întreg al lacului. La un moment dat, mai la capătul lacului, după ce se traversează Dâmboviță din nou, drumul asfaltat se termină, dar se poate lua pe o potecă, inclusiv cu bicicleta, până la capătul bulevardului Uverturii, la intrarea în comuna Chiajna.
De pe Lacul Morii am mers în Tineretului, unde era multă populație (Iuliana le zice la oameni popice, nu știu exact de ce :P), și apoi am luat prânzul pe bancă în fața la MegaImage lângă parc.
A fost foarte mișto, îs curios dacă mai sunt ture de-astea ne-urbane care se pot face (ușor) prin aproprierea Bucureștiului. Fetele zic Mogoșoaia weekendul viitor, does anybody have any other ideas?
Deja tradițională, noaptea albă a muzeelor s-a întâmplat anul ăsta pe 15 mai. După o ploaie de juma de zi, oamenii s-au mobilizat mai greu din casă, dar pe la 11 orașul era plin de tineri și nu numai care căutau să se culturalizeze pe la tot soiul de eventuri. Din păcate, anul ăsta, muzeele nu s-au ridicat la același nivel ca și participanții.Adică sigur, au fost o serie de muzee deschise, și câteva event-uri, printre care și un concert de toată noaptea la muzeul George Enescu.
Dar din muzeele care nu sunt de artă, și care, în opinia mea, merg vizitate la stilul la care vizitează cineva muzee după 12 noaptea cu prietenii, doar muzeul de Geologie a fost deschis. Am fost la Militar, și l-am găsit închis. Am fost și la Muzeul de Tehnică, la fel, din cauza unor defecțiuni tehnice, închis, Antipa e închis de multă vreme …
Ne-am cam plimbat de nebuni fără să reușim să vedem mare lucru, așa că am încheiat seara în Oktoberfest la o bere rapidă.
Am fost touși la Palatul Șuțu și la muzeul Enescu. La Șuțu am dezlegat ultimul mister de vizita de data trecută (de aici), și anume poza care nu știam de unde e. În a treia cameră, cum intri pe peretele din față este o poză panoramică care are în mijloc un lac, și pe partea stângă o clădire de-aia în stil victorian. Daca e cineva curios (pentru că nenea ăla de acolo nu știe nici el), poza este făcută unde este acum Parcul Carol. Se pare că se amenajase acolo chiar și un funicular, de une puteai să te arunci în lac. Se pare deasemenea că a fost dărâmată toată șandramaua din cauza unui accident.
La sfârșitul serii am ajuns acasă, ud și obosit, și nu pot să spun că a fost cea mai tare noapte albă a muzeelor ever. Mă bucur însă, că și acum, when money dried up, se mai întâmplă treburi de-astea.
Eu nu am poze de aseară, dar există și opinia celor cinci pe tema asta, aici.
Nu știu dacă mai trebuie să spun ce este Eurobot, cei mai mulți dintre voi care mă cunoașteți ați auzit povestea: e un concurs anual de robotică autonomă în care doi roboți concurează unul împotriva celuilalt pe o masă de 3 x 2 metri, fără să se încurce unul pe celălalt, și au 90 de secunde pentru a îndeplini o sarcină. Roboții sunt perfect autonomi (aka nu sunt telecomandați). Detalii aici.
Tema de anul ăsta se numește Feed the World, și pe scurt trebuie să găsești și să transporți roșii (bile roșii), portocale (bile … portocalii, mai grele decât roșiile), și știuleți de porbum (cilindri albi și negri – cei negri sunt stricați și nu pot fi culeși).
Am început lucrul pentru robot din timp anul ăsta, dar după primele întâlniri a devenit clar că aveam probleme. Micvs încărcat de ore, Dan, plecat în Germania să îi facă pe ăia mai deștepți, eu, printre altele, cu probleme cu banii … Acum câteva săptămâni am reluat treaba. Împreună cu Dan, Micvs, Adi, Matei, Mircea și Sergiu, am făcut de toate, mecanică, electronică, programare, grafică, măturat pe jos :). În ultimele săptămâni am pus toți osul la robotul pentru anul ăsta. Am avut tot felul de probleme, și în ultima săptămână aproape că nu am dormit deloc. Ca de obicei, în ultima seara înainte de concurs, toată lumea era în laborator.
Petronela, robotul nostru, era gândit să facă lucruri mărețe și precise. Pe măsură ce ultimele ore și minute până la concurs treceau, am renunțat pe rând la mai multe subsisteme (adica în termeni plastici i-am făcut o lobotomie :D). La ora 9:15 eram prezenți la concurs.
La etapa națională care a fost vineri, 14 mai, în corpul AN, au venit cam 10 echipe, din care 6 de la Sibiu, noi din UPB împreună cu colegii de la RobotiqueFF de la Fils, niște baieți e la Iași și o echipă de la Oradea.
Omologările (pentru că roboții trebuie să demonstreze că corespund regulilor înainte să intre în concurs) s-au terminat la ora 14, noi am fost a 4-a echipă omologată din cele 5 care au rămas în total. Chiar înainte de omologarea oficială am dat de câteva probleme destul de serioase (one of them caused by me :|), totuși, le-am depășit.
Au urmat apoi meciurile, fiecare cu fiecare, deci 4 meciuri. În primul nu am reușit să marcăm, dar am plecat din zona de start, deci am luat 50 de puncte. În al doilea am reușit și am marcat două bile roșii, și am câștigat meciul, deci am strâns ceva puncte. Echipele de la Sibiu erau foarte bine pregătite, și ne depășeau lejer. Al treilea meci l-am ratat cu totul, ne-am blocat într-o margine. A fost un moment destul de trist și ne cam pierdusem speranța, dar, în al patrulea meci, Petronela a fost în formă și s-a dat cumva peste cap și a împins două bile și un porumb alb în zona de marcare, ceea ce ne-a clasat direct minim pe locul III, la o distanță (infimă dar existentă) de celălalte două echipe mai „mici”. Apoi, una din echipele de la Sibiu nu a reușit să marcheze „cu poarta goală” și ne-am dus direct pe II. Iuhuuu :)
O să încerc să povestesc despre robot altă dată, ce are prin el și de ce e deștept. Ce e important acum este că Petronela și echipa OVP participă la finalele Eurobot 2010, care vor avea loc la 30 de km de Zurich, în Elveția, peste două săptămâni! :D
Sper să revin cu filmulețe de la meciuri, și cu poze de la Ioana, care a fost și ea în vizită.
Înainte să se încheie Luna Pădurii ne-am dorit să avem, în Centrul Local, o acțiune pentru pădure. Am încercat o colaborare cu Romsilva, și am găsit acolo oameni receptivi, dar nu s-au legat lucrurile. Mai aveam deschisă o opțiune să sprijinim composesoratul de la Lunca Meteșului, să facem ceva muncă voluntară prin pepiniera care e în subordinea lor. Am propus o dată, dar a venit din scurt și nu am strâns oameni, așa că mișcarea s-a mutat înafara lunii pădurii, pe 8 mai.
Am încercat noi să strângem oamenii, să ne facem gașca, și am crezut că am și reușit. Eu, în febra pregătirilor pentru faza de calificări de la Eurobot, printre ele, pe mail, restul prin Alba, Cluj, … Iar nu se nimerea, copii toți dădeau din colț în colț că au teze, că aia, că ailaltă. Am plecat vineri direct de la laborator, cu hainele de pe mine și cu laptopul în spate, la Gară să plec la Alba. Am pierdut și ultimul tren direct, dar am folosit timpul până la trenul de Simeria pentru a mai „recurta” câțiva cercetași pentru acțiune.
Am făcut multe multe ore până în Simeria pe la Petroșani (noroc cu linia aia ruptă pe la Drobeta), de acolo am prins un microbuz până la Alba (mulțumesc la Nico care m-a ajutat să găsesc soluții de transport), și de acolo, cu trupa veselă (înjumătățită – încă o dată – de renunțări în ultima clipă), am pornit spre Lunca Meteșului. I-am cules pe pădurar și pe ajutorul lui, și uneltele ce erau pregătite pentru noi, și am ajuns la pepinieră pe la 10 jumate.
Andra, Ioana, Alin și Cristi au plecat cu saci să strângă gunoiul mare din zona clasică de campare de la Lunca Meteșului, că doar porcus turisticus numai ce trecuse pe acolo pe la 1 mai. Am rămas cu Xenia, Florina, Liviu și Adi, și apoi cu Pătrat și Vio, care au ajuns un pic mai târziu, să săpăm toate rândurile din pepinieră, pentru a face pământul numai bun pentru plantări în primăvara care vine.
A fost mult de muncă, dar au fost și faze foarte fun, spre exemplu când wannabe păduraru a tăiat copacul în partea greșită și indiferent ce i-am mai făcut noi, copacul tot peste gard, peste loc, peste tot pe unde nu trebuia a căzut :), sau când Vio a scos o plasă de cârnați numa buni de fript într-o scurt răgaz de la săpat.
Am plecat de acolo fericit că am îndeplinit ce ne-am propus. Am ajuns acasă și am căzut lat 10 ore, cu o febră musculară ce m-o urmărit o săptămână ;)
Taci și sapă!Încă o jumateGașca veselă (vedere parțială)
Am decis acum vreo două săptămâni (după ce am făcut una din pozele de mai jos) să încerc în fiecare zi să găsesc „muniție” pentru a descreți frunțile prietenilor care au nevoie. De atunci caut in fiecare zi câte un lucru funny sau fain, și câteodată chiar găsesc. Nu vreau să le pun aici în fiecare zi, dar am câteva exemple:
Într-o zi, urcând dealul de la Cotroceni cu bicicleta, am dat în trafic de următoarea dubă:
The Mistery Machine
Și, vineri, după Eurobot (de care urmează să scriu curând), am dat o tură cu bicicleta pe la Lacul Morii, de care foarte puțină lume știe / se folosește
Lacul Morii (în București, 20 minute de bicicletă din Regie)
