Autor: yeti

De ce mi-am dat demisia din Consiliul Director al ONCR

Aș vrea să scriu despre Adunarea Generală Extraordinară a ONCR, care a avut loc acum câteva zile, și o voi face, dar am înțeles din discuțiile purtate cu mai mulți din cei care au venit la Sinaia, că datorez liderilor din țară o explicație cu privire la demisia mea din Consiliul Director, demisie care, împreună cu cea a lui Cristi Moldovan (branding) și cea a lui Lucian Nedeluț (dezvoltare) au dus, conform constituției ONCR, la alegeri anticipate.

M-am gândit mult timp dacă acțiunea noastră de protest (a mea și a lui Cristi, Lucian și-a dat demisia din motive de altă natură) a fost înțeleasă de cercetașii din țară, de lideri sau măcar de șefii de Centre Locale. Mi-am dat seama mai târziu, vorbind cu mulți dintre acei prieteni din țară care pot să spună lucrurilor pe nume, că acțiunea noastră nu a fost înțeleasă. Postarea lui Radu Stinghe, un cercetaș pe care îl respect, atât ca și opinie cât și ca activitate, deși nu ne cunoaștem foarte bine (el fiind deja o „legendă a cercetășiei” în România când eu eram eXplorator), îmi spune că acțiunea noastră putea să fie mai clară. Îmi pare rău că am aflat târziu despre postarea asta și că a ajuns să fie folosită împotriva noastră (fiind trimisă către diferite persoane cheie, cu câteva zile înainte de AG), ca și cum am fi dorit nou răul ONCR sau al cercetașilor … Continuă să citești De ce mi-am dat demisia din Consiliul Director al ONCR

Invenții de camp, partea a doua

In gașca noastră de lideri este un grup aparte, grupul „inginerilor”. Cu sau fără diplomă, este un grup care produce tot felul de idei trăznite, și, profitând de faptul că atunci când mergem în camp suntem în propriul nostru oraș, pe propriile noastre reguli, câteodata reușește să le pună și în aplicare.

Acum câțiva ani, trăznaia maximă a fost să construim o roată de apă, care la rândul ei alimenta o pompă de apă artizanală care urca, încet dar sigur, apă într-un rezervor. Am scris despre asta cam pe-atunci, aici, și este un post foarte popular pe blog-ul ăsta :)

Anul ăsta ne-am propus ceva mai complicat – să avem apă caldă!

Update: am găsit și o poză cu sistemul de încălzire, vezi la sfârșitul post-ului.

Update 5 ani mai târziu: ne-am perfecționat și Nicu a confecționat o serpentină mai performantă și mai ușor de transportat, care e în uz acum de câțiva ani. Am adăugat o poză cu ea la sfârșitul articolului,

Continuă să citești Invenții de camp, partea a doua

Despre Căpâlna, de la cineva care știe

In general scriu aici  lucruri despre experiențele mele personale în lume, mai rar despre alte lucruri. Dar am o ocazie pe care n-aș fi putut să o irosesc, și care, deși atipică mie, am încredere că poate fi interesantă.

Căpâlna e un sat pe Valea Sebeșului. Cei mai mulți din cei care ajung aici, la mine pe blog, mă cunosc personal, și m-au auzit vorbind despre Căpâlna și despre rădăcinile familiei mele de acolo, și, desigur, au auzit povești de familie izvorâte din același loc. Singura legătură pe care o am eu cu Căpâlna este prin familie, mai ales prin tatăl meu, care este la rândul lui legat puternic sufletește de satul bunicilor lui. Continuă să citești Despre Căpâlna, de la cineva care știe

Plimbărică

De anul trecut le-am promis eXploratorilor de la Alba că încercăm să facem o ieșire la Vf. Omu. După ce am ieșit cu patrula la Râmeț, și ne-am mișcat bine și ne-am activat pentru o vară fantastică, am găsit ideal weekend-ul trecut pentru ieșirea asta.

Costurile ieșirii au fost însă prohibitive pentru mulți eXplo, care au preferat (pe bună dreptate) să strângă banii pentru Provocarea Zamolxe, care începe săpămâna asta. Într-un final, ne-am strâns 7 : Mike Cetean și Bogdan Florea, de la eXplo, Cătă Răzăilă, Ștefana, Niculaie, Mihaela și subsemnatul. Singura variantă care avea sens cu mijloacele de transport existente a fost una în care Mihaela și cu mine mergeam la Brașov, stăteam câteva ore acolo, și luam același tren cu care venea restul găștii dinspre Alba ca să ajungem în jur de 5AM la Bușteni. Continuă să citești Plimbărică

Un weekend „administrativ”

In sfârșit, ajung la evenimente mai recente :) După toată goana ultimelor săptămâni, am hotărât weekend-ul trecut să mă ocup de probleme administrative – să scriu pe-aici, să mai prind din urmă cu corespondența, mai programez ceva pentru cele enșpe mii de proiecte care sunt tot în stand-by de o grămadă de vreme …

Zis și făcut. Ca să lucrez mai eficient, am plecat la Alba Iulia, unde e mai răcoare. De la București la Simeria am dormit mai bine decât am dormit toată săptămâna – la cușetă este aer condiționat, la București erau 30 de grade noaptea, și asta s-a simțit și în mersul trenurilor – am ajuns cu aproape două ore întârziere la Simeria.

Continuă să citești Un weekend „administrativ”