Mi-au supt sângele. Mai mult, i-am lasat să-mi sugă sângele :P.
De anul trecut sau de acum doi ani când am văzut pe podeaua buzii caminului în care locuiam un pliant cu donarea de sânge pe care scria ca trebuie să ai MAXIM 100 Kg ca să poţi dona, am fost sigur că eu n-am ce căuta acolo.
Dar, azi, mergând spre şcoala (care, btw, blowed cu totul, neserioşi de la primu la ultimu şoarece cu care avea mazi), m-am oprit la standul UNSR din Rectorat, unde băieţii (şi fetele – mai ales fetele :P) de la UNSR au organizat, din nou, o campanie de donat sânge. Şi, surpriză, tantiile alea mi-or zis că dacă nu am 150 de kile, it’s ok.
Soo, am băgat rapid un sandwich din BN-uri (tanti aia o renunţat la sandwichurile alea triunghi, care erau the best :|), şi m-am pus la coadă. Coada şi ea, surprinzător de mică şi de rapidă. Am primit fişă de donator, carnet de donator, mi-au făcut grupa, hemoglobina (şi cică o duc bine cu hemoglobina), mi-o luat tensiunea, şi dupa aia mi-au supt sângele :P. Nu tot, 400 de ml. And THEEEEEN am primit şi 600 de mii sa manc sa ma regenerez.