Joi le-am insotit pe Mihaela si pe Tromppy la Gala Societatii Civile, un eveniment care premiaza diferite inițiative și activități ale, well, societății civile din România. Proiectele se înscriu pe site-ul lor și sunt evaluate, pe categorii, de un juriu compus în special din oameni de comunicare și PR, independenti sau afiliați / angajați pe la case mari de media sau pe la companii (lista cu juriul, aici), iar câștigătorii sunt premiați în cadrul acestei gale.
Pentru ca e facută de profesioniști, pentru că e facută bine și pentru ca a rezistat testului timpului (9 ediții nu-i lucru mic), a câștiga unul din premiile galei este o importantă recunoaștere publică pentru orice ONG.
Cercetașii participă, cu pauze, la Gală, anul ăsta am participat cu proiectul 100 de idei de educație nonformală, dar nu am câștigat :) (revin asupra aspectului).
Personal, apreciez foarte mult existența Galei, și pe oamenii care o organizează, ea fiind tot o inițiativă privată, și, chiar dacă vine din partea unei agenții media, tot inițiativă a societății civile aș numi-o, pentru că nu cred că se organizează pentru profit. Poate vă amintiți unul din sloganele de acum câțiva ani, Binele o duce rău în România. Mie mi-a rămas în minte și il mai citez din când în când pentru că rezuma în doar câteva cuvinte trista situație în care simt că ne aflăm acum, și argumentează fabulos necesitatea existenței evenimentelor cum e acesta.
Proiectele care au fost premiate, fără excepție, meritau recompensate. Succesul Let’s do it Romania a fost recunoscut cu doua premii (și, trebuie să recunosc, deși am unele obiecții față de partea de organizare a event-ului, a scos din casă multe zeci de mii de oameni!). Lista completă cu câștigătorii este aici.
Totuși, ceva mă macină. Multe dintre proiectele premiate sunt inițiative care ajută oameni sau copii loviți de soartă. Nu spun că nu e nevoie, mai ales la noi, dar cred ca societatea civilă ar trebui să facă mai mult de atât, și cred că ar trebui să ne concentrăm mai mult pe construirea de comunități puternice, informate, educate și implicate în ce li se intamplă, care să știe cum, când și de ce să ia atitudine.
Spuneam înainte că voi reveni asupra faptului că cercetașii nu au câștigat la această Gală. Și, privind celălalte proiecte, pare oarecum natural. Nu că proiectul nostru nu ar fi fost bun, a fost. Totuși, cercetășia ca și concept nu are la bază proiecte, ci educație continuă, și cred că e greu să se estimeze acum efectele unui proiect sau a unei inițiative pe care o avem. Când lucrezi în educație, efectele se văd atunci când beneficiarii tăi ajung să își folosească educația pentru a îndeplini ceva, și asta va mai dura câțiva ani ;)