Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.
Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.
Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.
Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase.
Pentru că secțiunea obiectului ce încercam să-l produc era oarecum rotunjită și îmi era greu să o descriu în intersecții, reuniuni și diferențe de obiecte elementare, am desenat în Inkscape secțiunea căpăcelului (respectând proporțiile măsurate), și apoi folosind procedura descrisă și aici, am „extrudat-o” (am generat o formă 3D pornind de la profilul 2D) pe o axă verticală.
Apoi am mai prelucrat-o un pic, având grijă la dimensiuni și la proporții (OpenSCAD lucrează în mm implicit). Prelucrarea a constat în adăugarea fundului oblic al căpăcelului și în rotunjirea unor margini, dar și în adăugatul spațiului pentru șurub (pe care l-am adăugat pe fața greșită, lucru pe care l-am aflat abia mai târziu :P).
Pentru lucrurile simple pe care le fac eu, în principiu tot ce am de făcut este să translatez și să rotesc obiecte foarte simple (cel mai des cilindri și paralelipede), și să le combin între ele prin operații simple (reuniune, intersecție, diferență). Orice formă mai complicată (cum ar fi, spre exemplu o gogoașă sau forma asta rotunjită) se pot obține prin extrudare în jurul unei axe sau al unui cerc.
Nicu a printat piciorușul cu un filament care aduce a cauciuc, și l-am mai aranjat puțin cu letcon-ul pe una din fețe pentru că nu ieșise chiar bine – e important atunci când proiectați o piesă să fiți conștienți de limitările imprimantei pe care urmează să fie produs.
Rezultatul final s-a potrivit perfect (cu excepția spațiului pentru șurub, care a trebuit re-gândit cu subtilitatea unui swiss).
Codul complet pentru fisierul scad este mai jos; corp_picior(h) si envelope(h) sunt generate automat de extensia de Inkscape de mai sus.
Concluzia este că nu-i mai greu (dimpotrivă, pare mai ușor) să proiectezi ceva pentru printare 3D cu cod (cu OpenSCAD sau cu altceva). Unde mai pui că toate lucrurile pe care le-am folosit, de la software la imprimantă sunt opensourced și gratis! E drept ca ideea că ceva text se transformă în ceva 3D poate părea ciudată la început pentru ne-programatori, dar de-acolo încolo drumul e drept.
Spor la proiectat! :)