Ovidiu Hațegan e un cercetaș mai vechi decât în Centrul Local „Axente Sever” Alba Iulia, și o persoană de la care am învățat multe de-a lungul vremii. Acum, lucreaza la ALEA și a organizat o campanie de colectare a hârtiei în școlile generale și primare din Alba Iulia. Ideea e ca campania s-a răspândit like wildfire, cum ar zice americanii, poate și pentru că pe fiecare ciclu de învățământ, clasa care a strâns cea mai mare cantitate de hârtie a primit o excursie în Retezat, și în final s-au implicat părinții, prietenii, toată lumea, și s-au strâns 93 de tone de hârtie și carton reciclabil.
Scriu aici din două motive, unul din ele este să-l felicit pe Ovidiu pentru idee și pentru punerea ideii în practică, cu rezultate, pentru mine cel puțin, incredibile. Mii de copii, profesorii și familile lor, implicați în super campania asta, în Alba Iulia. Sunt convins că pentru bucureșteni s-ar putea să nu pară mare șmen, dar pentru Alba Iulia e un big deal. Încă o dată felicitări lui Ovidiu și echipei de la ALEA!
Al doilea motiv pentru care scriu aici este că, deși noi ca cercetași nu ne-am implicat în parterea cu strângerea de hârtie, exploratorii de la Alba au dat o mână de ajutor la organizarea evenimentului final, și încercăm să trimitem câțiva lideri cu ei în Retezat să le arate chestii de cercetași la copii. O să încerc să pun aici și poze cu excursia :)
Știrea în ziar și la tv.
Poze pe site-ul ALEA și la Nico.
Pe măsură ce termin an după an de facultate, convingerile mele se cristalizează și devin tot mai clare, mai ales pentru mine ;).
Una din aceste convingeri este că atitudinea generală, dar mai ales românească față de încălcarea drepturilor de autor, în special în software și filme / muzică este rezultatul unei ignoranțe tâmpite și idioate.
Sunt de acord, există companii (mari, imense) care profită nesimțit pe baza drepturilor de autor. Eu susțin cauza TPB până într-un punct, dar consider că societatea românească exagerează într-un mod deosebit când vine vorba de download conținut distribuit ilegal.
Spre exemplu, aș fi de acord cu un sistem în care poți să asculți muzica / să vezi filmul care te interesează, și în cazul în care te mulțumește, să ai posibilitatea să îl cumperi. Este un sistem care funcționează prin alte părți, și este unul din motivele pentru care marile case de producție n-or comentat prea mult până acum. Dar când se ajunge ca nici fanii sa nu mai cumpere albumele artiștilor preferați, sistemul cedează iremediabil. Câți dintre voi aveți acasă albume ale formaților / artiștilor a căror fani (înfocați) sunteți?
Mă gândesc în special la artiștii / programatorii din România, sau chiar la nivel local. Lăsăm la oparte toți țumpalacii ăia care zic că fac ”muzică”, mă refer la muzică cu personalitate, muzică cu mesaj (adică îl sărim pe Moga și pe cei ca el) – spre exemplu Luna Amară, sau oamenii ăștia de care vă mai ziceam. Cum o să reușească o formație / o firmă de programare să pună un produs original pe piață dacă din ziua lansării albumul se găsește pe tarabă la Universitate (și la 5 minute după aia pe torrente și pe DC)? Singurul mod prin care formațile se pot face cunoscute e să-și publice albumele free pe Internet (ceea ce și fac), și atunci se întorc la problema banilor. Ce mănâncă oamenii ăștia daca noi furăm tot?
Până la urmă, la asta se reduce toată problema. Dacă eu vreau o bluză Nike (eu nu mă știu la mărci și n-am vrut niciodată haine scumpe, da când eram mic chestiile Nike erau scumpe și greu de găsit, just go with me on this one), pe care am văzut-o în magazin, dar eu n-am bani decât de o bluză noname, ce fac? Intru în magazin și fur bluza Nike sau îmi iau bluza noname și mă mulțumesc cu ea? Dacă pun problema așa, majoritatea românilor pe care (vreau să) îi cunosc aleg, evident, a doua variantă. Dar pusă în termeni de muzică sau filme, problema se schimbă (în mod efectiv misterios pentru mine). De ce?
Repet, sunt de acord ca industria filmelor, a muzicii și chiar și software supraevaluează produsele pe care le vând dar asta se întâmplă pentru că există oameni care le chiar cumpără la prețurile alea! Repet din nou, sistemul ăsta nu e ok, ar trebui schimbat, dar până se schimbă, dacă e să ne gândim long-term, nu pe noi ne furăm, omorând inițiativele (locale) independente?
În ideea asta, mi-am șters toată muzica de pe calculator, și intenționez să cumpăr, piescu cu piesă chestiile care mă interesează. Am până acum un album de la Phoenix și două de la Mafia care le-am cumpărat. Dacă mă strădui, mai pot avea albumele Phoenix ale părinților mei. Restul, o să cumpăr, pe măsură ce îmi permit.
Până atunci, am hotărât, folosind ideea lui Micvs, să ascult muzică prin last.fm. Necazul e că serviciul last.fm pentru orice altceva decât State nu mai este gratis, dar taxa pentru utilizarea lui este de 10 RON / lună, ceea ce mie mi se pare chiar puțin. (Dacă mă caută cineva pe last.fm, id-ul meu este yetibalauru)
Am decis sâmbătă că e cazul să fac ceva mișcare, mi-era dor tare de munte, și cum terminasem cu concursul (RobotX, revin cu detalii) era momentul de un pic de relaxare. Am propus un Vf. Omu pentru duminică lui Adi și lui Micvs, dar sâmbătă a fost ziua lui Ka (La Mulți Ani!), și am amânat pe luni.
Azi dimineață la 6:30, nedormit și nemâncat, am plecat cu meseriașii menționați de mai sus la gară. Am luat acceleratul de 7:30 (13,5 lei cu reducere de student!!!) până la Bușteni (și am dormit duși până acolo). Aprovizionați cu slană, ceapă și ciocolată, am pornit pe Jepii Mici spre Babele, cu planul să facem de acolo dreapta spre Vf. Omu.
Salvamontul din Bușteni nu ne-a recomandat foarte călduros traseul pe Jepii Mici, dar nici nu ne-a interzis să plecăm pe el (Jepii Mici sunt închiși până pe 30 aprilie, în fiecare an). A durat ceva până ne-am intrat în ritm, dar după ce am traversat râul eram deja destul de în formă. Am ajuns și apoi am întrecut un grup de … turiști mai slab pregătiți și echipați (ca să nu le zic pantofari, că erau de treabă).
Nu am mâncat nimic toată ziua, și am tras cât am putut de tare până la Cabana Caraiman, unde am înfulecat o tură de slana cu ceapă, după care am decis că nu se mai poate și ne-am culcat juma de oră pe iarba uscată. Abia ne-am trezit când o sunat telefonu lu Micvs :)
De acolo, am pornit la pas către Babele, dar abia am reușit să facem 10 pași că o început să vină vremea rea dinspre Babele, cu vânt, nor și ploaie. Ne-am grăbit și am reușit să ajungem la Babele fără să ne ude prea tare. Micvs obosise tare, vremea devenise rea de tot, ora era târzie, Vf. Omu nu mai putea fi un obiectiv. Am cerut un sfat la tanti de la cabană, ne-am hotărât să așteptăm până trece norul și apoi să plecăm spre Piatra Arsă, să coborâm de acolo la cota 2000 și înapoi la Sinaia.
Totuși, norul nu mai pleca. Am dat niște telefoane, am încercat să găsim o rută bună, pe ploaie Jepii Mici erau inaccesibili. Am decis să începem să o luăm spre Piatra Arsă, dar nu se vedea nimic în față. Ne-am oprit la cabana telecabinei ca să ne adăpostim de ploaie, și eventual să le folosim buda, știind că telecabina nu funcționează (era în teste, văzusem o cabină care urcase înainte).
Și atunci s-a întâmplat bulanul maxim: operatorul de la telecabină ne-o întrebat dacă coborâm cu ei, în tura de probă. Nici nu ne-am mai gândit la altceva, am fost în telecabină instant, și în 10 minute eram jos în Bușteni, la loc uscat și luminat. Mi-o părut rău de grupul din Pitești, care poate aveau nevoie de telecabina aia mai mult decât noi, dar care or ajuns acolo imediat după ce telecabina plecase din stație :| Sper că or găsit o soluție, erau destul de hopeless.
Câtă vreme am mâncat noi la Casa Ancuței, o ajuns muma de furtună care ne prinsese pe noi sus și în Bușteni, și o rupt tot. Din fericire, până când am plecat noi către tren, era deja liniște și pace :) Pe tren înapoi am dormit mai valiză decât pe tren spre Bușteni, și acum sunt surprins că nu dorm cu nasul pe tastatură :)
Sper ca tura asta să fie începutul unui obicei fericit de a merge mai des la munte. Următoarea tură sper că o să fie în Retezat, și deja doritorii sunt mai mulți :)
Mai multe poze din tura asta la mine pe Picasa și așteptăm și de la Micvs.
Micvs și Adi căutau o caprăAproape de CaraimanLa răscruce la cabană la Caraiman, cu brândușe în față și cu Sfinxul în depăratareCâinele care ne-a însoțit pe o parte de drumCu bestia
