Weekendul de după sărbătorirea a 18 ani de Centru Local a fost weekend-ul cu în care a avut loc Adunarea Generală Extraordinară de la Sinaia, o poveste pe care poate îmi voi face curajul să o spun aici cu altă ocazie.
Weekend-ul trecut am participat cu o gașcă de cercetași (temerari și eXploratori) la Deschiderea Anului Cercetășesc. Prescurtat de mai toată lumea după inițiale, DAC-ul este un eveniment care are loc după ce se liniștesc și elevii, și studenții, în noul an școlar, și este organizat pe bază de ștafetă, de Centre Locale din Ardeal. Cum Centrul nostru Local nu poate fi organizator pentru DAC având în vedere imediata proximitate a UP-ului, ne bucurăm întotdeauna de o ocazie de a ne reîntâlni prietenii și de a avea bucuria de a fi simpli participanți :)
Anul ăsta, DAC-ul a fost organizat (din nou) de Centrul Local Cluj Napoca. Pentru că la momentul deschiderii eu încă eram în laborator cu studenții, la București, nu am prins lucrurile chiar de la început, dar la ce fețe aveau exploratorii mei când ne-am întâlnit de dimineață, la înviorare, mi-a fost clar că traseul de noapte prin Cluj (numit după evenimentul – tradiție pentru seniorii din Cluj, insomnia) le-a priit :)
Sâmbătă de dimineață temerarii au plecat la grădina botanică, unde au dat o mână de ajutor la curățenia de toamnă și noi, eXploratorii, am încins un scoutball, respectiv câteva partide de gașcă cu copii și tinerii de la Școala Samus, unde am fost cazați. Chiar dacă au fost reticenție de a participa și la sporturi mai puțin convenționale decât erau obișnuiți, deschiderea (care face parte din dotarea standard a eXploratorilor) cercetașilor i-a convins și a fost greu să punem stop acțiunii când a venit vremea mesei.
O idee reușită a clujenilor – o masă caldă, pe stil catering, luată pe iarbă, în Parcul Mare din Cluj – ne-a scos direct din aerul aglomerat al Clujului într-o atmosferă de camp. După masă, pe patrule mixte (și ca Centre, li ca ramură de vârstă), temerarii și eXploratorii au avut de trecut printr-o serie de probe de iscusință, muncă în echipă, echilibru și inteligență, pe scurt, turnirul.
Pe drumul înapoi spre sala de sport n-am scăpat netranșat fără să ne oprim să luăm cina la McDonalds. Nu mi se pare deloc surprinzător, McD având exact același miraj asupra generației mele la vârsta lor (15 – 16 ani), tocmai din cauză că în Alba Iulia nu exista restaurante McD. Mi se pare însă interesant cum, din punctul ăsta de vedere, lucrurile nu s-au schimbat în 10 ani…
Ultima parte a zilei a fost un fel de târg cu lucruri vechi și noi, iarmarocul. Am mai avut puțin program după iarmaroc, o formă de teatru labirint, după care a fost program de noapte. Sau, după o altă taxonomie, făcutul de orice ca să nu dormi, în care eXploratorii, dar și temerarii, își găsesc orice formă de ocupație în ultima seară. chiar și după stingerea becurilor, să nu ia somn. Că îi pândește pasta sau că nu vor să rateze momente prețioase cu noii lor prieteni, puțini din ei au închis un ochi până la ora 3. După nu știu să vă zic, că eu m-am ocupat cu sforăitul :)
Duminică, pe strada Potaissa, în centrul vechi al Clujului, pe un colț de zid de cetate, a avut loc închiderea, și eliberarea celor patru prințese capturate vineri seară de către vrăjitoare. Conform obiceiului, s-au împărțit diplome și premii, aplauze cercetășești și îmbrățișări.
A fost un weekend reușit, plin cu soare și pe alocuri chiar relaxant :) Echipa evenimentului, parte din ea la prima provocare de felul ăsta, s-a descurcat admirabil.
Am încheiat weekend-ul cu o serie de discuții foarte pragmatice (la Consiliul Centrului Local de octombrie, pe care l-am ținut în Cluj), urmate apoi de un calup de discuții foarte filosofice despre cercetășie la toate nivelele (unde altundeva decât în Atelier :P).