Un cercetaș în board-ul CTR

Consiliul Tineretului din România este o federație de asociații de tineret care are ca obiectiv reprezentarea intereselor tinerilor din România pe plan național și internațional. Principiul teoretic este evident, multe organizații mici se aud mai greu decât o singură organizație,  o singură voce, a multor tineri.

Marți, pe 14 iunie, după ce m-am întors de la Cluj, am participat în calitate de observator la Adunarea Generală a CTR, unde Gabi Tamaș a asigurat continuitatea implicării cercetașilor în conducerea Consiliului, câștigând una din cele două poziții de vicepreședinte din Biroul Permanent al asociației.

De la teorie la practică însă calea e lungă și anevoioasă, și este nevoie de multă muncă pentru a aduce lucrurile la o oarecare normalitate. Consiliul Tineretului din România este încă mic, suferă de o lipsă acută de voluntari care să facă treaba, iar organizațiile membre sunt concentrate pe treaba lor internă – și mai puțin hotărâte să investească într-o organizație umbrelă care să le reprezinte interesele. Poate că consideră că se descurcă să își reprezinte singure interesele, dar sunt puține organizațiile care reușesc sa facă asta bine. Poate că consideră că degeaba le reprezintă cineva interesele dacă și așa ăia de sus, parlamentarii, guvernanții, cine-or fi ei și așa sunt impasibili la problemele tinerilor, și atunci îi așteaptă pe alții să vină să facă primul pas.

Cert este că ducem lipsă de unitate, și ducem lipsă de o viziune clară asupra ce ne dorim să avem, ca tineri în România.

În contextul ăsta cred că noi, ca cercetași, nu doar putem, ci și trebuie să jucăm un rol important în ceea ce înseamnă politici de tineret aici la noi în țărișoară. Pentru asta, primul lucru de care avem nevoie este ca mai mulți tineri să se trezească și să descopere că sunt puternici (ca enții lui Gandalf :P ), și să se implice în luarea deciziilor care, până la urmă, le influențează viața. De aceea, îl felicit pe Gabi pentru implicare, și îl asigur (și aici) de susținerea mea în activitatea lui, că munca de-abia de aici începe!