Am mai scris în trecut despre momentul în care Cercetașii României au hotărât să își asume, formal și explicit, angajamentul creării unui mediu sigur pentru toți cercetașii și pentru toți cei implicați în toate activitățile noastre, cu reguli clare și toleranță zero pentru abuzuri.
Pe măsură ce am crescut în vârstă și responsabilități la cercetași, am devenit un susținător tot mai activ al unor măsuri mai clare pe zona asta de protecție și siguranță în activități la cercetași. Am învățat din greșeli (atât din ale mele și din ale altora) că chiar și cele mai bune intenții pot face rău, dar și că comunitățile de oameni frumoși și buni care cred, din oficiu, că toți ceilalți sunt la fel de buni, sunt vulnerabile.
Pentru că cred că încă vorbim prea puțin despre asumarea la nivel local și la nivel individual a măsurilor Safe from Harm, și pentru că cred că până când nu le asimilăm și devin parte din viața noastră cercetășească cotidiană angajamentul nostru rămâne doar o formalitate, voi încerca să scriu aici și despre lucrurile care se întâmplă la nivel național cu privire la politica Safe from Harm și acțiunile conexe ei, cât și propriile mele gânduri sau cele ale Centrului nostru Local pe același subiect.
Be warned: postarea asta este densă și vorbește despre politici și proceduri.