Am revenit aici la Aula der Wissenschaften pentru a doua zi de RobotChallenge. Ieri, în grupa 2 la PuckCollect am jucat 7 meciuri, din care am facut 3 egaluri și am luat bătaie de 4 ori, terminând grupa pe locul 6 din 8.
O fi sunând a sore losing, dar erau doi roboți a aceleiași echipe la limita superioară a dimensiunii (care este simply huge: 50x50cm), care aveau o strategie care nu era tocmai fair-play, și care, în final, și-au disputat locul I între ei. Poate că suntem noi învățați de la Eurobot cu reguli de „domnișoare” – aici punctul maxim de atracție a competiției este robot-sumo, unde ciocnirile frontale nu sunt doar tolerate, ci sunt scopul jocului :)
Bogdan și Mircea cu Patrocle, înainte de a pleca la teste
Astăzi concurăm în competiția de Line Follower Enhanced, o variantă de line follower (robot care urmărește o linie pe podea) extinsă cu o secțiune lipsă în linia de urmărit și cu un obstacol (cărămida) undeva pe traseu. Ne punem speranțe mari în Patrocle, robotul nostru care miroase linia cu o cameră.
Sunt la RobotChallenge, „antrenor” pentru echipa laboratorului nostru, o gașcă foarte entuziastă de boboci de la noi de la Automatică și Calculatoare.
Am plecat ieri de la București, și cele 20 de ore pe tren ne-au cam terminat bateriile. La 9 și-un sfert am trimis avangarda direct la concurs, să ne înscrie, și noi ne-am dus la hostel – care e undeva lângă gară – să scăpăm de ceva bagaje (la hostel a fost și un episod mai trist, în timp ce completam formulare de cazare cineva mi-a șutit portmoneul – se pare că mă urmăresc ghinioanele de genul chiar și aici).
Acum suntem la concurs, pe strada Wollzeile, la o aruncătură de băț de Stephansplaz, unde a fost concursul și acum doi ani. Sunt aici mai multe echipe de la noi de la Politehnică, e Max cu echipa lui, este și o echipă de studenți de-ai mei de la Aplicații Web de anul trecut de care nu aveam nici cea mai vagă idee ca sunt robotiști, și l-am văzut chiar și pe Cornel Amariei, puștiul de la liceul ăla privat turcesc din București pe care l-am adus cu noi tot aici, acum doi ani.
Promit să revin cu poze și cu mai multe comentarii pe măsură ce se întâmplă lucruri interesante.
Update: La primul meci la Puck Collect am făcut remiză (cu ajutorul adversarului, care și-a cam dat autogol :P).
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu’ (sau mai repede, le-a scris profu’ împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet – Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii ’50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn’t that just cool?
Acvariul, etajul IJellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!La piață :)Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)Closing Glass of Wine Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
Le tot zic la prieteni ce nașpa e pista de biciclete din București, că e plină cu oameni și cu stații de autobuz și cu mașini parcate și cu oameni and so on. Și m-am mai gândit că dacă tot trebuie să îmi dezvolt aptitudinile de prelucrare video, asta ar fi un material bun pentru dedus un traseu (pentru că e între două benzi galbene :P).
So, vineri dimineața am legat un webcam de bicicleta mea Orbea și de netbooku de la robot, am băgat netbooku în rucsac și am zburat spre școală (întâmplarea face să fi avut o întâlnire la 8:15 la poli). Din păcate, pentru că mă grăbeam (și și pentru că îi complicat cu cablul și laptopu în spate și bicla între picioare și camera prinsă cu scai), nu am reușit să prind prea bine camera și era un pic cam în sus și totally nefocalizată.
Rezultatul este un total failure de 30 de minute și nu merită nici măcar să fie pe youtube.
Studiez metode mai fericite de înregistrare și revin cu o înregistrare beton, numa bună de procesat ;) Dacă are cineva experiență în chestii de-astea, drop me a line please :P
De data asta nu e ceva neapărat interesant, e doar o plăcuță de conexiune între un modul ZigBee de la Atmel și o magistrală I2C (pentru Lego Mindstorm-urile noastre). Deși nu e mare brânză, a durat destul de mult să creem drăcia, pentru că conectorii de la modulul ZigBee sunt SMD (adică sunt extrem extrem de micuți în comparație cu ce am făcut până acum).
Am făcut schema în gSchem, am făcut design-ul în PCB (și cu ocazia asta am învățat mai multe despre amplasarea precisă a elementelor în PCB și despre creearea unui footprint SMD nou). Am făcut transferul cu Press’n’Peel (foaie de aia albastră), și a ieșit ok, a doua oară (pentru că am uitat să le punem în oglindă :P).
Corodarea am făcut-o apoi în mașina de corodat de la laborator. Partea cu adevărat interesantă pentru mine este, cum am zis mai sus, că am reușit să lipesc niște conectori SMD, cu mult ajutor și îndrumare din partea lui Max.
Azi dimineață am primit și un mesaj de la Alex, and it appears that (citez): „it is alive!”.
Mai jos o poză să înțelegeți ce înseamnă SMD (și cred că conectorii ăștia sunt chiar mari comparat cu SMDuri existente):
Plăcuța și telefonul meu pentru comparație de mărime
