Acum aproape 10 ani, când am plecat să îmi fac studiile la București, nu m-am gândit niciodată că o să rămân acolo așa de mult – deși nu pot să spun că am avut un plan de unde altundeva o să fiu. Cred că la început am sperat cumva că lucrurile se vor dezvolta în așa fel încât să pot să mă întorc la Alba Iulia și să fac ce-mi place.
Bucureștiul este un oraș foarte mare și foarte ciudat, în care oamenii aleg ce să vadă din el și trăiesc fericiți sau mai puțin fericiți în funcție de lucrurile pe care le-au văzut și / sau trăit acolo. Pentru unii, Bucureștiul este the place to be. Pentru mine, a fost opusul – și cred că motivul pentru care nu am plecat mai repede că a fost că m-am entuziasmat și m-am implicat, cum fac de obicei, în fiecare proiect nou și la fiecare pas, fără să mă intereseze neapărat unde locuiesc – dar abordarea asta workaholică are și dezavantaje.
Așa că, for better or for worse, din ianuarie m-am mutat la Cluj să fac și lucruri pe care n-am fost în stare să le fac la București, unele din motive de București, altele din motive de yeti – să mai și trăiesc, să fac puțintică mișcare, să fiu mai aproape de cercetași, să încerc să-mi fac mai mult timp pentru vise și proiecte personale.
Să vedem ce-o ieși :)
