Au trecut mai multe evenimente care mi-au umplut zilele și n-am mai reușit să scriu aici de aproape trei săptămâni. Acum, sper, am un scurt moment de respiro și de reflexie, așa că încerc să mai notez aici unele dintre experiențele ultimelor săptămâni.
În weekendul cu 6 – 7 mai am avut două evenimente importante la Alba Iulia, cel mai interesant pentru voi fiind mai mult ca sigur Festivalul Luminii. La a doua ediție la Alba, și la a patra ediție națională, festivalul încearcă să readucă în mintea și în gândul membrilor comunităților locale (în cazul nostru, a albaiulienilor) lucrurile mărunte care le fac viata mai frumoasă. Continuă să citești Festivalul Luminii 2011
Am dat o tură rapidă prin Cetate, pe traseul recent deschis, pe la Poarta III, pe drumul spre bisericuță, apoi prin șanțuri către catedrală. Plimbându-mă pe acolo mă gândeam cât de verde este totul și că, contrar la ce am auzit până acum, nu s-a exagerat cu betoanele.
Cetatea este într-adevăr verde, și, deși arată ciudat pentru noi care când eram în școala generală nu știam că spațiile alea există și când eram în liceu intrarea în locul ăsta se făcea tot prin gaura din gard, e realizată cu bun simț, și cu un oarecare simț practic. „Betonul” cel mai mult sunt de fapt aleile pietruite, care nu arată rău și care par a fi făcute să reziste. Continuă să citești Cetatea din Alba Iulia
Sâmbătă a avut loc inaugurarea Porții a treia a cetății Vauban de la Alba Iulia, care a fost în renovare mai bine de 8 ani. Împreună cu poarta au mai fost inaugurate și alte bucăți ale cetății, renovate și pregătite pentru turiști. Căutând un loc liniștit unde să stau să procesez una alta, duminică am dat și eu o tură de cetate, și am fost surprins.
E adevărat că se lucrează la infrastructură de ceva vreme, dar latura sudică a cetății a avut un look așa, abandonat de atâta timp că nu credeam că o să se întâmple ceva acolo. Totuși, primăria în colaborare cu firma aia care tot renovează la cetatea noastră și care ne-a adus Traseul celor trei fortificații au refăcut acolo un fel de garnizoană de cavalerie, și au adus cai, și calești, și au pus un pod de lemn care leagă locul ăsta de interiorul cetății. Ce-i drept, decorațiile locului și costumele oamenilor care îl pazesc dau mai mult, cum bine zicea un prieten, înspre războiul de independență al Statelor Unite decât înspre soldați austrieci.
Este de presupus că Primăria își dorește să facă din cetate un obiectiv turistic important al zonei, și mă aștept să se mai investească acolo, dar lucrul care deranjează este că, chiar ca și locuitor al orașului trebuie să plătești intrare. După cum îmi explica același prieten, toate spațiile sunt concesionate către firma asta care se ocupă de tot, și care taxează intrarea 3 lei. Eu sunt fericit că lucrurile se întâmplă, că cetatea prinde o formă, și că se construiește, dar dacă lucrurile se extind și nu o să mai am voie să mă plimb prin orașul meu fără să le dau la unii taxă, nu știu cât de cul o să fie.
Până atunci, așteptăm creșterea orașului ca importanță turistică, și poate încurajarea diferitelor tipuri de evenimente culturale care să umple cetatea de oameni, eventual și de alți oameni decât ăia care vin pentru mici și bere. Un început de tradiție se întâmplă în partea cealaltă de Cetate, partea mai puțin inclusă în dezvoltările recente, unde RYMA (ONG de tineret din Alba) are un festival demn de atenție peste 10 zile. Check it out here.
Poarta a III-a, cu pod de-ăla de se ridică (basculant :P)Alba Iulia, de pe CetatePodul de lemn dintre cele două nivele de apărareCatedrala Reîntregirii văzută din Poarta a IV-aPoarta a IV-a, deschisă publiculuiMecanismul de ridicat podul de la poarta a III-a
