(anti)Cârcoscout

Sunt un idiot. Înafară de semnificația evidentă, la mine mai înseamnă și că am multe idei. De foarte multe ori ideile mele m-au băgat în fel de fel de belele, dar în mare din cauză că am încercat să le implementez eu, nu alții.

Cârcoscout este un blog de bârfă așa zisă cercetășească, care, din păcate, a pornit dintr-o idee ce-am avut-o, dar care a luat o cu totul altă cale decât mi-aș fi imaginat eu. Și eu oricum m-am gândit că ideea mea inițială n-ar fi foarte bună. Acum, cârcoscout este un subiect de discuție printre cercetași, este un motiv de stres pentru oamenii care apar acolo împotriva voinței lor și este inclusiv un subiect de neliniște pentru oamenii care conduc acum organizația, pentru că se spune că produce o imagine proastă cercetășiei.

Înainte să îmi exprim opinia mai în detaliu, aș vrea să clarific câteva lucruri. Eu nu sunt Cârcoscout. Știu cine se ocupă de site-ul acela, nu este datoria mea să dau mai departe această informație, nu sunt de acord cu ce se postează acolo, și atât Cârcoscout cât și cercetașii care au fost interesați au aflat asta. De ce nu fac nimic atunci împotriva Cârcoscout? Până acum am tolerat tacit prezența blog-ului, pentru că nu mi s-a părut că au jignit pe nimeni, sau oricum, nu într-un mod voit. De ce scriu asta acum? Pentru că sunt câteva lucruri care mă deranjează, atât la Cârcoscout cât și la restul lumii.

În primul rând, există multă lume acum (dintre cei care înțeleg ce înseamnă atât cercetășia cât și organizația care o reprezintă în România) care se simte lezată de existența Cârcoscout. Sunt de acord cu voi, până într-un punct, în ideea în care glumele care se fac acolo sunt scoase din context și pentru cine nu știe despre ce este vorba este foarte ușor să își facă o părere greșită, despre diferite persoane sau despre cercetășie în general.

Doar că, după mine, soluția nu e să-i găsim și să-i pedepsim (pentru ce să-i pedepsim, că distrug imaginea cercetășiei? come ON!) ci să reacționăm în mod la fel de public și la fel de hotărât în sensul opus. Și pentru că noi suntem mulți și ei sunt puțini, un blog de glume neinspirate s-ar pierde în mulțimea de informații utile și interesante despre cercetași. N-ar trebui ca existența și popularitatea Cârcoscout să ne facă să ne întrebăm de ce nu există mai multe exprimări de opinie din partea astalaltă. Când am spus sens opus, m-am referit la un set de opinii, semnate, cu fond și context, și constructive. Eu o să fac asta de acum înainte aici, o să scriu despre cercetași. Nu povești despre cum se fac noduri, ci opinia mea și despre acțiunile mele în cercetășie, proteste și felicitări. Și sper că cât mai mulți dintre voi să-mi urmați exemplul.

Referitor la imaginea cercetășiei și distrugerea ei de către Cârcoscout: dacă un colț de net cum e Cârcoscout ne poate distruge imaginea organizației și a mișcării în țara asta înseamnă că nu ne-am construit imaginea într-un mod corect. Imaginea cercetășiei nu este ce văd șoarecii la TV, ci ce cred oamenii cu care am interacționat despre noi. Aș vrea să stați o secundă să vă gândiți de ce Cârcoscout a devenit brusc o super atracție între cercetași (am văzut inclusiv un comentariu de la cineva cum că Cârcoscout e un loc unde află chestii despre ce se mai întâmplă cu cercetașii). Nu înseamnă oare asta că cercetașii din țară tânjesc după mai multe informații despre ceilalți cercetași din țară și n-au alt canal de informare mai bun? De ce Cârcoscout a devenit un canal de promovare a diferitelor proiecte naționale? Pentru că blogul de acolo se updatează mult mai repede decât orice altă sursă de informații.

Site-ul aventura a încercat să devină un canal de informare pentru cercetașii din țară, dar părerea mea este că au exagerat cu promovarea. Toată lumea l-a marginalizat pe Seba cu site-ul lui. Acum, toată lumea vrea să scape de Carcoscout. Fraților, da-ți-le la oameni informațiile de care au nevoie într-un mod constant, și pe care să se poată baza, și nu o să mai fie nevoie de Cârcoscout, sau de alte povești.

Am distrus (ca și comunitate) credibilitatea și importanța listelor de discuții cu mii de mesaje irelevante despre vrute și ne-vrute, cu fwd-uri de pe alte liste și cu o grămadă de alte nenorociri, și acum listele de discuții nu mai sunt un canal de informare pe care să ne putem baza (în lumea tehnică s-ar zice că raportul semnal / zgomot este mult prea mic). Am protestat împotriva acestui fenomen oricui m-a ascultat, și am sugerat ca toate mesajele care nu sunt relevante să fie filtrate sau mutate către alte liste de discuții.

Concluzia acestui post este: Cârcoscout nu este problema, noi suntem problema, pentru că am creeat o situație în care existența Cârcoscout este necesară. Este de datoria noastră să ne scoatem din această situație.

În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cârcoscout că m-a făcut să realizez lucrurile ce le-am scris mai sus, aș vrea să îmi manifest încă o dată obiecțiile în legătură cu conținutul de acolo și cu politica editoriala a blog-ului de care v-am tot zis, și aș vrea să le transmit, public, că este momentul fie să oprească Cârcoscout, fie să își modifice politica editorială (spre exemplu, să verifice cu proprietarii pozelor / protagoniștii „știrilor” dacă sunt de acord cu publicarea lor în Cârcoscout, și să le dea drept la replică).

Aștept replică.

22 Februarie la Alba Iulia

Pentru început, vreau să urez tuturor cercetașilor La mulți ani cu ocazia împlinirii a 152 de ani de la nașterea fondatorului mișcării noastre, BP. Am vrut să găsesc comunicatul oficial al Organizației Naționale Cercetașii României cu această ocazie la noi pe site, dar nu l-am găsit, în schimb l-am găsit pe site-ul de bârfă cercetășească, cârcoscout, împreună cu o urare sentimentală de bine pentru cercetași.

În weekend, am fost acasă. Nu neapărat să sărbătoresc 22 februarie, dar am avut un pic de vacanță și am zis că n-ar strica o gură de aer. Am avut planuri mari, de Șureanu, dar s-au destrămat, și, într-un final, am ajuns la o drumeție cu exploratorii pe dealul din spatele casei.

Dealu de dat cu sacu
Dealu de dat cu sacu
Radu imbrăcat în plastic
Radu imbrăcat în plastic
Povești despre ce înseamnă 22 Februarie
Povești despre ce înseamnă 22 Februarie
Pe drum spre casă
Pe drum spre casă

Colinde pentru părinţi

Vă ziceam de curând că exploratorii noştri vor cânta la biserică colinde pentru părinţi. Azi la 18 s-a întâmplat chestia asta, şi din ce am văzut, am auzit şi mi s-a povestit, a ieşit nemaipomenit. Au fost acolo şi explo, şi temerari şi lideri şi seniori. Evenimentul a avut loc la biserica din centru (a domnului preot Vanca). Vă las în compania cercetaşilor de la Alba Iulia :) :

Lumina Păcii de la Bethleem

Lumina păcii de la Bethleem este un proiect care pentru mine exprimă cum nu se poate mai bine latura spirituală a cercetăşiei. Ideea este că în fiecare an în grota din Bethleem unde se presupune că s-ar fi născut Iisus se aprinde o lumânare, de unde se ia şi se poartă lumina în toată lumea.

Cercetaşii din România participă de câţiva ani buni la treaba asta (lumina se ia la Viena, în cadrul unei ceremonii speciale, citiţi aici detaliile), dar în ultimii ani am văzut tot mai multe centre implicate în treaba asta. Vreau să-i felicit pe Adi Secal şi pe ceilalţi oameni care au susţinut şi susţin astfel de iniţiative. Eu … am propriile idei (evident :P) când vine vorba de religie în cercetăşie dar tipul ăsta de manifestare este unul pe care îl consider foarte foarte bine venit.

La Alba Iulia, exploratorii au preluat lumina de la delegaţia noastră de la Viena acum câteva zile, şi de atunci au păzit-o fiecare la ei acasă, pe rând, în fiecare zi, iar mâine o vor duce în liceele lor, unde şi alţi oameni vor putea lua lumină.

Afiş lumina păcii
Afiş lumina păcii

Tot în spirit de Crăciun o să încercăm să organizăm un concert de colinde (aici Cătă e cu ideea) la biserica din centru din Alba Iulia, sau poate chiar la Catedrală, dacă suntem suficient de meseriaşi la cântat. Seniorii pleacă cu Cătă în weekend la Viena, la o treabă cu cadouri (n-am chiar prins eu şpilu, weekendu cadourilor, spătămâna cadourilor, festivalul cadourilor, ceva de genul ăsta :) ).

Eu încă nu am reuşit să intru in the Christmas spirit, deşi Gia şi Micvs or împodobit deja un brad la noi în cameră şi stă aici lângă mine. Poate dacă ninge mă las şi eu convins :)

Festivalul Luminii, 2008

Am promis că o să scriu aici despre Festivalul Luminii, ediţia 2008. Festivalul Luminii este un eveniment care se organizează de câţiva ani în Cluj şi care înseamnă câteva ore de destindere pentru oamenii care fac efortul să iasă din casă şi să participe din partea cercetaşilor.

Anul ăsta, în premieră, echipa de la Cluj şi-a propus organizarea festivalului luminii şi în alte oraşe. Până la urmă, au fost 9 oraşe implicate în proiectul ăsta: Cluj, desigur, Bucureşti, Tg. Mureş, Timişoara, Oradea, Tulcea, Tg. Jiu, Miercurea Ciuc şi Suceava. Oamenii care s-au zdrobit pentru chestia asta au fost Cristi Moldovan şi Diana Slabu din Cluj, şi zeci de lideri din ţară, fiecare în oraşul în care locuieşte (nu dau nume că nu ştiu sigur sigur şi nu vreau să greşesc :P).

Festivalul Luminii are ca semn distinctiv „gulguţa”. Termenul a fost coined, cum zic americanii, de clujeni, şi e o cutie făcută din hârtie împăturată în care se pune o lumânare pastilă. Festivalul luminii de anul ăsta a folosit, adunate, vreo 20 – 30 de mii de astfel de „gulguţe”! (vedeţi în poze, link-ul mai jos).

Din păcate, eu, fiind organizator la UP în fiecare an, şi FL fiind organizat întotdeauna în săptămâna de după UP, nu am reuşit niciodată să ajung la Cluj nici să dau o mână de ajutor, nici micar să particip. Nu atât o problemă de locaţie, ci o problemă de oboseală fizică şi psihică. Aşa că, deşi anul ăsta am avut FL şi în Bucureşti, am ales să nu ma implic, ca să nu încurc. Totuşi, fiind în Bucureşti, am fost vinerea trecută la împăturat gulguţe, şi am şi făcut o sută sau două cu Adi şi Bogdan.

Duminică, pe la 3 aşa, m-o sunat Iuliana, să mă roage să mergem să ducem ceva pietriş sau nisip la parcul Carol, unde s-o ţinut festivalul în Bucureşti, pentru că toate gulguţele erau zburate de vânt. L-am sunat pe Adi, care era oricum gata de plecare, şi l-am rugat să caute nişte pietriş. Adi m-o sunat în 5 minute că o găsit nisip, m-am dus şi eu, l-am încărcat cu lopata în rucsacul meu (care nici acum nu e spălat) şi l-am suit (cu dificultate) într-un taxi. Lăsând la o parte cum arată doi tipi cărând oţâră de rucsac CU RÂNDU, aleea din Parcul Carol e al naibii de lungă (am avut febră musculară o săptămână).

Mă rog, gulguţele s-or lăsat aprinse cam greu, şi am fost foarte impresionat de bucureşteni care or pus mână şi or aprins şi ei câte o gulguţă. Trebuie să spun că am fost impresionat şi de numărul mare de oameni care or apărut la eveniment, având în vedere că nu era cea mai bună vreme afară şi că e primul FL ţinut în Bucureşti, dar pe partea de mediatizare, festivalul a fost extrem de bine „vândut” (a fost chiar şi un articol de jumate de pagină în Evenimentul de Bucureşti). Din câte am înţeles eu, Iuli s-a ocupat de partea asta, deci no surpise there! Unul dintre aspectele mai puţin pozitive a fost că am fost un pic dezorganizaţi în momentul cheie al aprinderii lumânărilor, şi că nu s-a putut stinge iluminatul public din parc pe cele 2 ore ale festivalului.

Oricum, m-am plimbat un pic printre oameni, şi am rămas profund impresionat de atitudinea generală (care nu degaja ignoranţa totală cu care m-am obişnuit în Bucureşti). Cred că unul din motive a fost că majoritatea oamenilor au venit în Parcul Carol pentru FL, nu ca să se plimbe (era totuşi o vreme anti-plimbare). Oricum, există potenţial, poate, şi aici…

Ironic, în Cluj evenimentul s-a amânat pe vineri (ieri, de-acuma) din cauza vremii îngrozitoare, şi în Tg. Mureş s-a amânat pe 19 decembrie, când au un alt eveniment (la care poate mergem şi noi :). FL a ajuns la TV (i-am văzut pe Bogdan Pater şi pe Speedy la ProTV, dar a mai fost şi pe alte posturi), şi în presa scrisă (metropotam).

Poze, de la metropotam şi de la mama lui Sorin Vasilescu.