There and back again, dintr-un foc

Duminică și luni am fost repede repede până la Cluj și până la Timișoara. La Cluj, pentru că voiam să mă întâlnesc cu noua generație de potențiali / viitori lideri ai centrului local, iar la Timișoara, pentru că mam mea a dat și ea o raită prin România.

Cluj: am plecat de la București cu un accelerat nefericit la 7:30AM. Urât, devreme, dar am trântit rucsacu sub mine si am dormit aproape până la Teiuș, unde mi s-a alăturat și Pătrat. Am ajuns la Cluj pe la 4, am mâncat ceva ceva cu Sabu, și l-am eliberat de MSI u90x-ul lui, pe care l-am cumpărat de la el pentru robot. Înainte să ma văd cu Sabu, am văzut un lucru care m-a impresionat, atât pozitiv cât și negativ, în același timp.

Pe unul din trotuarele largi din centrul Clujului, o șatră de țigani (cu oameni de toate vârstele și de toate sexele) făceau ture cu un scuter de-ăla praf, îl ambalau și îl plimbau înainte și înapoi pe 10m. La un moment dat, tocmai când am ajuns eu lângă ei, unul (sau, mai repede, una) dintre ei a accelerat scuter-ul și l-a scăpat de sub control, a căzut, s-a lovit de asfalt, și și-a pierdut cunoștiința. Nu sunt convins dacă scuter-ul a căzut peste ea sau nu, dar era lovit(ă) destul de serios. Prima reacție a fost să ma duc să văd despre ce e vorba, dar ceilalți membrii ai șatrei s-au aruncat peste ea, au început sa urle și să tragă de ea, să-i dea palme.., și mi-am zis că nu e tocmai ok să mă bag între ei. Am sunat la 112 și operatoarea mi-a confirmat că mai primiseră apelul (probabil de la alți oameni de pe-acolo). În maxim 2 minute de la ”accident” a ajuns o dubă de poliție, din care s-au coborât niște jandarmi și au mers direct către victimă, să îi împartă pe țiganii care trăgeau de biata persoană în toate părțile, și apoi, la înca 20 de secunde în spatele mașinii de poliție, a ajuns și ambulanța. Timp de răspuns, în centru, 3 minute. Impresionant. E drept, analizând după aia, era ziua maghiarilor de pretutindeni și poliția era în alertă. Mai mult, stația de salvare e chiar lângă centru. Cu toate astea, impresionant.

M-am întâlnit cu Vladuț, Simo, Chris, Cristinuța, Georgi, Andra, Pătrat, Cătălin, Gopo și Ioana, Pătrat, să discutăm despre care vor fi următorii pași pentru refacerea unui sistem coerent pentru exploratorii de la Alba. O parte din ei sunt studenți boboci și, acum 6 luni am hotărât să amânăm decizia de a-i pregăti ca lideri până când ei cred că or înțeles cum e viața de student. Acum, momentul a venit pentru ei să ia o decizie și eu am mari speranțe pentru viitorul lor în Centrul Local și în cercetășie. Anyway, la întâlnire am fost foarte fericit că au început să sară idei din stânga și din dreapta, și chiar idei faine. Se pare că inventăm o serie de activități cu canoele pe Murăș în js, tura criminală de test urmând a fi condusă de Gopo.

Chris and Cristinuţa
Chris and Cristinuţa
Gopo, Ioana şi Pătrat
Gopo, Ioana şi Pătrat
Simo şi Chris
Simo şi Chris

După întâlnire ne-am dus la un concert (TheOthers, din Brașov) de care am aflat (tipic pentru Cluj) de la alți cercetași / prieteni (în special Puiu) într-un club care pe mine m-a atras totdeauna în Cluj (pentru că are terasă peste Someș, sub nivelul străzii), La concert a venit o grămadă de lume cunoscută, a fost o experiență interesantă, și a fost atmosferă și o grămadă de prieteni. Pe la 12 a apărut și Rareș, și-am mai dat o tură de oraș, am mai mâncat o tură de șaorme, și am terminat seara prin baruri :).

În concluzie, câteva ore prin Cluj, productive și distractive, și am trecut din nou la sentimentul că viața mea din București nu a fost tocmai trăită, și că mutatul la Cluj la terminarea facultății este o idee chiar bună.

Timișoara: Pe la 5AM am luat Foamea de la Cluj la Timișoara (și am fost surprins de vagoanele decente de pe renumitul accelerat). În Timișoara, am avut doar câteva ore la dispoziție, și le-am petrecut cu mama mea, și rezolvând diferite probleme ”administrative” din apartamentul bunicii mele (net, curent, cărat un frigider vechi la gunoi). Am reușit, pe plan cercetășesc, să mă întâlnesc cu Nicu și cu Nico, și să vorbim despre întâlnirea mea la Cluj cu ”tinereii” și despre ce avem de făcut în următoarea perioadă (și sunt muuuuuuuuuuuuuuulte de făcut). Am reușit să stau de vorbă și cu mama. și aproape să o conving că ceva home-brewed este mai ok pentru un startup decât Drupal (pe care ea îl susține cu încăpățânare, nu știu de ce). Este cineva care are păreri de ce ar fi Drupal mai bun decât o soluție home-brewed? Înafară de motivul că e ”gata scris”.

(anti)Cârcoscout

Sunt un idiot. Înafară de semnificația evidentă, la mine mai înseamnă și că am multe idei. De foarte multe ori ideile mele m-au băgat în fel de fel de belele, dar în mare din cauză că am încercat să le implementez eu, nu alții.

Cârcoscout este un blog de bârfă așa zisă cercetășească, care, din păcate, a pornit dintr-o idee ce-am avut-o, dar care a luat o cu totul altă cale decât mi-aș fi imaginat eu. Și eu oricum m-am gândit că ideea mea inițială n-ar fi foarte bună. Acum, cârcoscout este un subiect de discuție printre cercetași, este un motiv de stres pentru oamenii care apar acolo împotriva voinței lor și este inclusiv un subiect de neliniște pentru oamenii care conduc acum organizația, pentru că se spune că produce o imagine proastă cercetășiei.

Înainte să îmi exprim opinia mai în detaliu, aș vrea să clarific câteva lucruri. Eu nu sunt Cârcoscout. Știu cine se ocupă de site-ul acela, nu este datoria mea să dau mai departe această informație, nu sunt de acord cu ce se postează acolo, și atât Cârcoscout cât și cercetașii care au fost interesați au aflat asta. De ce nu fac nimic atunci împotriva Cârcoscout? Până acum am tolerat tacit prezența blog-ului, pentru că nu mi s-a părut că au jignit pe nimeni, sau oricum, nu într-un mod voit. De ce scriu asta acum? Pentru că sunt câteva lucruri care mă deranjează, atât la Cârcoscout cât și la restul lumii.

În primul rând, există multă lume acum (dintre cei care înțeleg ce înseamnă atât cercetășia cât și organizația care o reprezintă în România) care se simte lezată de existența Cârcoscout. Sunt de acord cu voi, până într-un punct, în ideea în care glumele care se fac acolo sunt scoase din context și pentru cine nu știe despre ce este vorba este foarte ușor să își facă o părere greșită, despre diferite persoane sau despre cercetășie în general.

Doar că, după mine, soluția nu e să-i găsim și să-i pedepsim (pentru ce să-i pedepsim, că distrug imaginea cercetășiei? come ON!) ci să reacționăm în mod la fel de public și la fel de hotărât în sensul opus. Și pentru că noi suntem mulți și ei sunt puțini, un blog de glume neinspirate s-ar pierde în mulțimea de informații utile și interesante despre cercetași. N-ar trebui ca existența și popularitatea Cârcoscout să ne facă să ne întrebăm de ce nu există mai multe exprimări de opinie din partea astalaltă. Când am spus sens opus, m-am referit la un set de opinii, semnate, cu fond și context, și constructive. Eu o să fac asta de acum înainte aici, o să scriu despre cercetași. Nu povești despre cum se fac noduri, ci opinia mea și despre acțiunile mele în cercetășie, proteste și felicitări. Și sper că cât mai mulți dintre voi să-mi urmați exemplul.

Referitor la imaginea cercetășiei și distrugerea ei de către Cârcoscout: dacă un colț de net cum e Cârcoscout ne poate distruge imaginea organizației și a mișcării în țara asta înseamnă că nu ne-am construit imaginea într-un mod corect. Imaginea cercetășiei nu este ce văd șoarecii la TV, ci ce cred oamenii cu care am interacționat despre noi. Aș vrea să stați o secundă să vă gândiți de ce Cârcoscout a devenit brusc o super atracție între cercetași (am văzut inclusiv un comentariu de la cineva cum că Cârcoscout e un loc unde află chestii despre ce se mai întâmplă cu cercetașii). Nu înseamnă oare asta că cercetașii din țară tânjesc după mai multe informații despre ceilalți cercetași din țară și n-au alt canal de informare mai bun? De ce Cârcoscout a devenit un canal de promovare a diferitelor proiecte naționale? Pentru că blogul de acolo se updatează mult mai repede decât orice altă sursă de informații.

Site-ul aventura a încercat să devină un canal de informare pentru cercetașii din țară, dar părerea mea este că au exagerat cu promovarea. Toată lumea l-a marginalizat pe Seba cu site-ul lui. Acum, toată lumea vrea să scape de Carcoscout. Fraților, da-ți-le la oameni informațiile de care au nevoie într-un mod constant, și pe care să se poată baza, și nu o să mai fie nevoie de Cârcoscout, sau de alte povești.

Am distrus (ca și comunitate) credibilitatea și importanța listelor de discuții cu mii de mesaje irelevante despre vrute și ne-vrute, cu fwd-uri de pe alte liste și cu o grămadă de alte nenorociri, și acum listele de discuții nu mai sunt un canal de informare pe care să ne putem baza (în lumea tehnică s-ar zice că raportul semnal / zgomot este mult prea mic). Am protestat împotriva acestui fenomen oricui m-a ascultat, și am sugerat ca toate mesajele care nu sunt relevante să fie filtrate sau mutate către alte liste de discuții.

Concluzia acestui post este: Cârcoscout nu este problema, noi suntem problema, pentru că am creeat o situație în care existența Cârcoscout este necesară. Este de datoria noastră să ne scoatem din această situație.

În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cârcoscout că m-a făcut să realizez lucrurile ce le-am scris mai sus, aș vrea să îmi manifest încă o dată obiecțiile în legătură cu conținutul de acolo și cu politica editoriala a blog-ului de care v-am tot zis, și aș vrea să le transmit, public, că este momentul fie să oprească Cârcoscout, fie să își modifice politica editorială (spre exemplu, să verifice cu proprietarii pozelor / protagoniștii „știrilor” dacă sunt de acord cu publicarea lor în Cârcoscout, și să le dea drept la replică).

Aștept replică.

22 Februarie la Alba Iulia

Pentru început, vreau să urez tuturor cercetașilor La mulți ani cu ocazia împlinirii a 152 de ani de la nașterea fondatorului mișcării noastre, BP. Am vrut să găsesc comunicatul oficial al Organizației Naționale Cercetașii României cu această ocazie la noi pe site, dar nu l-am găsit, în schimb l-am găsit pe site-ul de bârfă cercetășească, cârcoscout, împreună cu o urare sentimentală de bine pentru cercetași.

În weekend, am fost acasă. Nu neapărat să sărbătoresc 22 februarie, dar am avut un pic de vacanță și am zis că n-ar strica o gură de aer. Am avut planuri mari, de Șureanu, dar s-au destrămat, și, într-un final, am ajuns la o drumeție cu exploratorii pe dealul din spatele casei.

Dealu de dat cu sacu
Dealu de dat cu sacu
Radu imbrăcat în plastic
Radu imbrăcat în plastic
Povești despre ce înseamnă 22 Februarie
Povești despre ce înseamnă 22 Februarie
Pe drum spre casă
Pe drum spre casă

Colinde pentru părinţi

Vă ziceam de curând că exploratorii noştri vor cânta la biserică colinde pentru părinţi. Azi la 18 s-a întâmplat chestia asta, şi din ce am văzut, am auzit şi mi s-a povestit, a ieşit nemaipomenit. Au fost acolo şi explo, şi temerari şi lideri şi seniori. Evenimentul a avut loc la biserica din centru (a domnului preot Vanca). Vă las în compania cercetaşilor de la Alba Iulia :) :

Lumina Păcii de la Bethleem

Lumina păcii de la Bethleem este un proiect care pentru mine exprimă cum nu se poate mai bine latura spirituală a cercetăşiei. Ideea este că în fiecare an în grota din Bethleem unde se presupune că s-ar fi născut Iisus se aprinde o lumânare, de unde se ia şi se poartă lumina în toată lumea.

Cercetaşii din România participă de câţiva ani buni la treaba asta (lumina se ia la Viena, în cadrul unei ceremonii speciale, citiţi aici detaliile), dar în ultimii ani am văzut tot mai multe centre implicate în treaba asta. Vreau să-i felicit pe Adi Secal şi pe ceilalţi oameni care au susţinut şi susţin astfel de iniţiative. Eu … am propriile idei (evident :P) când vine vorba de religie în cercetăşie dar tipul ăsta de manifestare este unul pe care îl consider foarte foarte bine venit.

La Alba Iulia, exploratorii au preluat lumina de la delegaţia noastră de la Viena acum câteva zile, şi de atunci au păzit-o fiecare la ei acasă, pe rând, în fiecare zi, iar mâine o vor duce în liceele lor, unde şi alţi oameni vor putea lua lumină.

Afiş lumina păcii
Afiş lumina păcii

Tot în spirit de Crăciun o să încercăm să organizăm un concert de colinde (aici Cătă e cu ideea) la biserica din centru din Alba Iulia, sau poate chiar la Catedrală, dacă suntem suficient de meseriaşi la cântat. Seniorii pleacă cu Cătă în weekend la Viena, la o treabă cu cadouri (n-am chiar prins eu şpilu, weekendu cadourilor, spătămâna cadourilor, festivalul cadourilor, ceva de genul ăsta :) ).

Eu încă nu am reuşit să intru in the Christmas spirit, deşi Gia şi Micvs or împodobit deja un brad la noi în cameră şi stă aici lângă mine. Poate dacă ninge mă las şi eu convins :)