Blogu' lu' Yeti

Nu obişnuiesc să pun posturi pentru poze pe care le-am făcut pe ici şi pe colo, dar coşul ăsta de gunoi din EG405 e best-of!

Azi o fost în vizită la noi la Facultate unu din cei mai meseriaşi profii ai momentului, Andrew S. Tanenbaum, profesor la Facultatea de Calculatoare de la Vrije Universiteit din Olanda. Evenimentul nu a fost ultra-mediatizat, dar vestea s-a răspândit like wildfire printre studenţi, şi bătrâna EC105 a fost neîncăpătoare.

Pe lângă prof. Tanenbaum a mai vorbit şi Ana-Maria Oprescu, doctorandă la Vrije Universiteit şi absolventă de Calculatoare la noi. Ana-Maria a prezentat oferta pentru studii de master în departamentul de Parallel Computing cred că era.

În sală i-am ochit şi pe domnul profesor Ţăpuş (care fiind într-un fel omologul lui Tanenbaum în România presupun că a fost şi gazdă), pe domnul decan Popescu, pe domnul profesor Cristea, pe Răzvan Rughiniş, Mihai Dobrescu, Florin Pop, la un moment dat l-am văzut şi pe domnul profesor Decebal Popescu, şi o grămadă de alţi asistenţi pe care îi ştiu din vedere, pe lângă marea de studenţi (presupun ca am fost vreo 400 de oameni).

Discutam cu Dănuţ că, deşi prezentarea Cisco (care a fost Luni) s-a bucurat de mult mai multă publicitate, şi a avut o temă cunoscută dinainte (spre deosebire de prelegerea lui Tanenbaum, care nu ştia nimeni despre ce va fi), prezentarea Cisco a avut semnificativ mai puţin public.

Prof. Tanenbaum a prezentat o parte din proiectele de cercetare ale departamentului său, şi a făcut o descriere mai complexă a unuia dintre proiecte, Minix, un sistem de operare dezvoltat de echipa lui în ultimii ani, care a ajuns la versiunea a 3-a.

Minix îşi propune să ruleze pe un kernel foarte mic, dar şi foarte stabil, cu un număr minim de buguri, şi să scoată în userspace toate celelalte servicii, rezultatul fiind un sistem de operare mai robust, şi mai puţin vulnerabil deficienţelor din drivere, sau a atacurilor. Pentru utilizator, rezultatul este un sistem de operare care nu mai „moare”, preţul plătit fiind scăderea cu 20% a performanţelor.

Pe lângă Minix, Tanenbaum a prezentat foarte rapid Turtle, un software pentru comunicaţie sigură (criptată).

Am pus o parte din pozele de la prezentare în albumul meu de pe Picasa.
Update: Film cu o parte din prezentarea lui Tanenbaum a fost postat de Adi la http://go-spinning.com/interfete-evoluate/tanenbaum.html

Povesteam cu niste prieteni acum cateva zile de cat de bine arata campusurile universitare din alte tari, ca aia au terenuri de ce vor ei, ca ce trendy tre sa fie sa faci un baschet cand ai tu chef.

Aseara, dupa ce m-o scos Iuli la fugit (mersi Iuli), am ajuns acasa si am stat un pic, cand ma gaseste Victor, unul dintre colegii mei de camera de anul trecut, sa ma cheme la un rugby in poli.

Rugby? In Poli? Wtf? Aflu ca are minge de rugby si ca ei mai ies sa mai dea o pasa. Avand in vedere ca eram in mood pentru activitati fizice si ca afara numa ce se termina lapovita, am iesit cu ei la „rugby”.

Ce a iesit a fost nebunie, placaje, noroi, ploaie, ca-n filme. Sa zicem ca e suficient de spus ca eram toti noroi din cap pana-n picioare, inclusiv in gura :).

Check these out:

Concluzia: se poate si la noi.

Ma schimb eu sau se schimba lumea din jur? Lucrez ca si coordonator pentru logistica la up10, si in calitatea asta vorbesc cu tot felul de oameni. Multi ma suna pentru ca au nelamuriri. Si sunt obisnuit sa vorbesc foarte frumos cu toata lumea. Chiar daca in momentul ala atitudinea mea nu e foarte pozitivista, vorbesc frumos, calm si exact cum trebe.

Sau ma rog, this is how it used to be. Ieri a dat de mine o exploratoare pe messenger care mi-a pus o intrebare al carui raspuns era deja pe site. Cand i-am spus sa se uite pe site mi-a zis ca n-am fost amabil cu ea si ca ea e mult prea plictisita ca sa se uite pe site si ca de ce nu caut eu sa-i spun. Eu nu mai stiu cum sa imi organizez timpul sa le fac pe toate si ea e prea plictisita sa citeasca 3 pagini? Si eu nu sunt amabil?:) Nu stiu, poate ma schimb eu. Sau poate s-o schimbat tot restu?

Alta chestie ciudata. Am incercat azi sa imi raspund la intrebarea „De cand nu am mai mancat mancare care sa nu fie cumparata de la cantina sau de la shaormerie?”. Si m-am speriat cand nu am stiut sa raspund :o. Maine ma duc in piata!:)

Au trecut 8 ani de cand nu mi-am mai schimbat calculatorul. Multi ani astia 8. Vechiul meu comp, un Duron la 750, a servit multor scopuri si a trecut prin multe suferinte sub mana mea, si cred ca e cel mai forjat calculator pe care il stiu. Acum, cu aparitia pretentiilor mai ridicate ale temelor, cu Oracle si cu masini virtuale, a venit in sfarsit momentul unui upgrade.

Asa ca, joi seara m-am pus pe rapidul de Cluj, si vineri dimineata ii dadeam mesaj la Rares ca am ajuns, sa ne intalnim. Ca de obicei cand merg in Cluj, m-a lovit o melancolie si multe ganduri pe modelul „ce fain ar fi fost ca student daca as fi venit eu la cluj la facultate”.

Imi place Clujul pentru ca e ardelenesc, pentru ca e inghesuit de case nu de blocuri, pentru ca nu se (prea) claxoneaza pe strazi, pentru ca se vorbeste ardeleneste, pentru ca e un oras cu 20% studenti, zeci de cafenele si locuri frumoase, plin de prieteni si cu multi cercetasi calumea.

Pe la pranz am facut si vizita la PC Madd (www.pcmadd.com), de unde am cumparat un Dell Latitude D820 (refurbished), care momentan se misca exceptional cu Ubuntu 7.10 pe care am apucat sa il pun pe el. E o placere sa faci orice pe compu asta, se misca … asa cum ar trebui sa se miste un calculator.

Cu bugetul serios redus dupa achizitie, am mancat copios la Gente, pe centru, cu Rares si Alexandra, si dupa aia am ajuns si in Insomnia la o bere / cafea cu Popicu.

Pe seara, pe la 9, am ajuns acasa la Alba, unde am avut timp de o masa, de un update si de un mailcheck si m-am pus pe trenul de Simeria, pentru inalnirea echipelor nationale din weekendul asta.