Blogu' lu' Yeti

Aaaaa, sweet sesiune :)). După două săptămâni BLESTEMATE de teme şi deadline-uri, s-or mai aerisit lucrurile. Am venit la Alba să just relax and take it easy pentru weekend, dar având în vedere că tata o plecat la Sofia câteva zile, am stat acasa până azi (acasă rulează într-un mod sublim, revin în alt post).

Nu ştiu de ce, totdeauna când ma pun pe drum ma simt instant mai bine, mai puţin când ma pun pe drum spre Bucureşti. Iuli avea azi un status că Bucureştiu îţi distruge visele (nush ce comentează ea, ca zboară în Franţa în câteva zile :P). Nu ştiu dacă sunt de acord, dar de fiecare dată când tre să iau trenu încolo mă simt demoralizat, şi nu e (doar) sentimentul că pleci de acasă…. e altceva.

Anyway, ţinta de azi., cel puţin pentru acum, nu e Bucureşti, ci Cluj, şi o întâlnire cu Rareş & Sabu, poate Cătă, şi la 2, înapoi la Bucureşti, la sesiune :). Deşi am plecat la 7, instant cum m-am pus pe tren am avut iară sentimentul ăla de „on the road again”.

In other news. ăsta e primul meu post „în mişcare”, şi insist să spun că nu înţeleg discuţia despre scaunele din Săgeată, pentru că eu stau ffffooooooaaaarrrteeee confortabil în ele. Poate discuţia se referă la scaunele alea care se trag singure înauntru?

Note to Sabu: nesurprinzător, când s-o oprit trenu în Aiud o căzut semnalu instant. Freakin’ municipiu! :P

DINTE este unul din proiectele mele mai recente, unul de care eram chiar entuziasmat. Scopul proiectului era creearea unui dispozitiv care să trimită, de pe un card SD, poze, ringtone-uri şi text, prin bluetooth, catre toate device-urile bluetooth active în zonă.

Un asemenea device şi-ar găsi, după mine, utilitatea în advertising, mai ales pentru locuri aglomerate cu oameni, cum ar fi universităţile, complexele studenţeşti, mall-urile, supermarket-uri, cinematografe… .

Well după vreo două luni în care am mai meşterit sau am mai gândit ceva la proiectul ăsta cel puţin o data sau de două ori pe săptămână, dupa sute de pagini de documentaţie citite, cu câteva ore înainte de predarea proiectului am ajuns la concluzia că modem-ul bluetooth care l-am cumpărat cu o grămadă de bani nu poate fi păcălit să facă ce vroiam eu să fac cu el.

I am a bit dissappointed pe tema asta, deşi am stat să mă gândesc câte chestii am învăţat lucrând la proiectul ăsta (programare microcontroller-e, soldering, simulari, loads of stuff about Bluetooth, stiva de protocoale şi profile, ….). Still, ar fi fost cool sa îi pun la meseriaş proiectul terminat pe masă.

Acum nu e momentul sa pursue ideas care nu produc punctaj pentru şcoală, dar, odată, când o sa fie timp …

I’m not gonna turn this blog into my running blog :). BUUUT, astăzi am ieşit să fug cam pe când m-am trezit, pe la 12 jumate, ca să compensez pentru că azi-noapte am hotărât să nu fug pentru că erau -10.

Well, condiţiile meteo nu erau mult mai bune pe zi: -7 grade, cam 90% umiditate, ceaţă puternică şi îngheţată, dar din casă părea frumos :P. Echipament standard, pantaloni scurţi şi hanorac cu glugă, nelipsitul player, şi telefonul.

Pentru că îmi era evident că o să ma fluiere lumea pe stradă pentru că eram în pantaloni scurţi, aş fi vrut să aleg un alt traseu decât cel standard (care e excelent noaptea, pentru că e necirculat, dar ziua e absolut plin).

So, in comes Google Earth and it’s wonderful ruler. Lacul Morii este un lac de acumulare pentru Dâmboviţa, şi e chiar lângă Regie, are un soi de faleză, e excelent pentru alergat, dar doar ziua, pentru că nu este lumină pe acolo.

Am măsurat eu vreo 5 km (ca să menţin distanţa ca data trecută) and out the door I went. Dacă mai este cineva out there care caută un loc calumea de alergat, recomand cu căldură faleza aia de la Lacul Morii. Acum lacul este îngheţat cu totul, era plin de pescari la copcă pe el. Toată faleza e cu zăpadă, dar este potecă calumea şi undeva după jumatate îi curăţat calumea.

Am mers mai încolo de limita propusă, pentru că am fost curios să văd cum îi, undeva pe la jumătate, diametral opus faţă de unde iese Dâmboviţa, oarecum evident, intră Dâmboviţa şi începe un cartier extrem de rural cu o grămadă de câini, pe unde chiar nu m-am mai băgat.

Timp total, 1h20.

I would also like to pay my respects here for Sir Edmund Hillary, who died, aged 88, on Thursday. You were an inspiration for us all.

Ieri noapte am ieşit la o fugă, având în vedere că sărbătorile şi-au lăsat, yet again, urma asupra mea. Feelin’ fat and plant like, am ieşit frumos pe strada, am intrat în Poli, am dat o tură până la biserică şi atât mi-o fost, m-am întors instant acasă. Nu o prea mers treaba.

Azi în schimb, am reuşit şi am făcut o tură mai serioasă. Cam 40 de minute de fugit, traseu P13 – Poli – Iuliu Maniu – Staţie metrou Politehnica – Cotroceni – Petrom Cotroceni – Carrefour – P13. Google Earth zice 5.21km. Wunderground.com zice: -5 grade Celsius, Freezing Fog, Umiditate 100%. Eu aş mai adăuga că fulguie, mai ales pe ultima etapă.

Tot de adăugat, mare parte din trotuare mai sunt încă înzăpezite. Oamenii şi-or dat zăpada din faţa casei, da trotuarul de pe malul Dâmboviţei are minim 10 centimetri de zăpadă pe el. La fel pe la Grădina Botanică, şi peste drum de Leu. Nu vreau să ştiu cum se umblă pe acolo în timpul zilei.

Concluzia este îmbucurătoare, încă nu sunt atât de bătrân cum credeam. Doar plantă.

Ieri am fost în Maica Domnului după piese, şi de acolo în centru, să mă întâlnesc cu maica-mea. Urma să plec din centru acasă, and there laid my problem pentru că ieri a fost ajunu Sfântului Nicolae.

Nu ştiu din ce motiv sunt oamenii aşa înnebuniţi de Moş Nicu, o fi pentru că e un fast move de la viaţa lor plictisită în atmosfera sărbătorilor, cert este că an de an toţi Bucureştenii ies la cumpărături pe 5 decembrie. Şi nu oricum, ci cu maşina. Anul trecut de 5 decembrie am încercat un 601 către casa. Am făcut vreo 2h şi de la KissFM am luat-o pe jos.

Cu experienţa anului trecut (şi pe aceeaşi vreme căcăcioasă) am plecat de la Cişmigiu pe jos pe ruta lui 601. Până la Facultatea de Drept era plin, bară la bară, dar apoi până la eroilor şi un pic mai încolo se putea circula. ATAT. Pentru că după eroilor erau meseriaşii din nou bară la bară. Ploaie mocănească, da METROPOLA nu i-o putut face faţă, apa de 10 cm pe marginea drumului, împroşcată cu plăcere de orice şofer de RATB peste feţele ploate oricum ale pietonilor. NIIIICE. La pod la Grozăveşti, mai mult decât plin, claxoane, înjurături, oameni care făceau eforturi disperate să intre într-o parcare de carrefour cu 0 locuri libere. Bucureşti. No comment.