Curbe de nivel si learning by doing

Citirea hărții este unul din acele abilități pe care toți cercetașii, mici sau mari, trebuie să le aibă. Cu ajutorul hărții putem planifica și optimiza trasee, vizualiza potențiale zone dificile și probleme, interpreta poziția pe care o avem în raport cu elementele de relief din jurul nostru, identifica traseul optim și distanțele până la o destinație anume, dar și evaluarea unui traseu parcurs într-un hike.

Indiferent dacă harta pe care o folosiți este tradițională sau vă uitați la ea pe un ecran, orice hartă este o reprezentare schematică în două dimensiuni a unei realități care are trei – ne e evident cum putem arăta pe hartă lungimi și lățimi (longitudini și latitudini), dar nu la fel de evident cum facem să reprezentăm altitudinile (sau diferențele de altitudini).

Pentru hărțile care ne interesează pe noi – cele turistice, în primul rând – o soluție la îndemână sunt curbele de nivel. Ca lider cercetaș am descoperit că, deși copii și tinerii învață despre reprezentarea reliefului la orele de geografie din școli, nu întotdeauna își însușesc cunoștiințele suficient de bine încât să le poată aplica practic, când vinde vorba de a-și decide o direcție pe traseu sau de a-și estima în prealabil efortul pe care îl va cere o tură.

Teorie

Să începem cu un pic de teorie, pe care probabil mulți dintre voi o știți, dar poate ajută pe cineva:

Definiție: Curbele de nivel sunt curbe închise care unesc puncte care au aceeași altitudine.

Pe hărți, curbele de nivel sunt în general reprezentate cu un „pas” care depinde de scara hărții – spre exemplu din 50 în 50 de metri diferență de nivel. De asemenea, la fiecare câțiva pași din aceștia, curba de nivel este reprezentată diferit (îngroșat) și din loc în loc are trecută altitudinea efectivă. Acest lucru este foarte util în estimarea traseelor, dar și în a înțelege direcția diferenței de altitudine (dacă altitudinea crește sau scade).

O regulă bună de ținut minte cu privire la curbele de nivel, care reiese imediat din definiție este că cu cât sunt mai apropiate curbele de nivel pe hartă, cu atât înclinarea pantei este mai pronunțată.

Asta înseamnă că, într-o situație în care nu urmăm un traseu bine determinat, curbele de nivel ne pot da informația de care avem nevoie pentru a lua decizia dacă să trecem peste un vârf din drum, sau să-l ocolim, sau dacă o coborâre printr-un loc necunoscut în prealabil este potrivită pentru noi și grupul cu care suntem.

Practică

Cum learning by doing este parte din metoda Scout și una din metodele mele preferate de învățare, m-am întrebat cum am putea să le dau cercetașilor să FACĂ niște curbe de nivel.

O soluție interesante și care ne-ar fi la îndemână în oraș ar fi să avem o simulare 3D a unui relief oarecare, să marcăm altitudinile pe el, și apoi să-i facem o proiecție de deasupra.

Activitatea  pe care v-o propun este însă gândită și experimentată într-un mediu mai comun nouă, în camp. L-am încercat prima dată cu o patrulă de eXploratori noi, proaspeți veniți la cercetași – dar cred că merge bine la temerari, că acolo se învață orientare și cum se folosesc hărțile.

În mod evident, ca să putem face niște curbe de nivel ne trebuie niște forme de relief, preferabil niște munți sau ceva mai complicat :)

Cea mai la îndemână soluție pentru noi să putem să modelăm un relief a fost plastelina, de care, din diferite motive, avem suficientă în lada pentru activități din camp. După ce-am avut munții noștri proprii și personali, am folosit un briceag pentru a marca curbele de nivel.

Pentru că în poze sunt mai puțin evidente liniile trase cu un briceag, în exemplele de maj jos eu am folosit ață colorată – care poate fi și ea o soluție, dar mai repede într-un context indoor pentru că implică mai multă atenție și mult mai mult de bricolat (eu a trebuit să folosesc și niște lipici de hârtie să conving ața aia să stea acolo).

Ca să înțelegeți mai clar la ce mă refer, să vedem câteva exemple: să zicem că avem un vârf conic, țuguiat, fără râpe și alte năbădăi. Odată construit din plastelină, și „trase” niște curbe de nivel, ar putea arăta cam așa (click pe poză pentru a o vedea mai mare).

Pentru a vedea cum s-ar vedea curbele noastre  de nivel pe hartă – obiectivul exercițiului nostru – este suficient să ne schimbăm perspectiva și să ne uităm exact de deasupra la muntele nostru.

Unul din aspectele interesante în citirea curbelor de relief este determinarea văilor și a crestelor. O treabă foarte faină la plastelină pentru activitatea asta este că e foarte ușor să ne facem văi și creste de test. Așa ca după cinci minute putem avea ceva care să semene cu poza asta, care are și o vale și două creste.

Sigur, lucrurile se pot duce și mai departe și putem avea un relief mai complex. Spre exemplu, putem avea un munte întreg – cu tot cu un lac :)

Și putem să tragem pe el curbele de nivel. Curbele mele de nivel nu sunt chiar la aceeași altitudine (nu sunt eu tocmai îndemânatic), dar efectul este similar. Dacă vreți să fiți preciși, puteți să folosiți una sau mai multe cărți ca și suport să măsurați altitudinea în diferite puncte …

După ce-am marcat curbele de nivel pe munte, ne uităm din nou de deasupra, și avem o hartă completă …

Câteva lucruri care pot fi interesante de încercat / aflat:

• o pantă abruptă vs. o pantă mai lină
• pornind de la curbele de nivel ale unei hărți să (re)construiți forma de relief care le-a creat
• care e diferența dintre o drepresiune (o uvală) și un vârf, dacă nu există informații de altitudine pe curbele de nivel?