Am fost weekend-ul trecut din nou, la București Quest, în mai multe posturi: de lider de eXploratori de la Alba Iulia, de mână de lucru în echipa administrativă, dar și ca lider voluntar la nivel național al ONCR. Cele trei personalități diferite ale mele au scris, deci, fiecare câte o poveste :) – prima, mai jos.
Am avut o patrulă magnifică de la Alba Iulia – integrată perfect în cadrul simbolic: Highway to Ardeal (yeah!), cu Raluca, Geo, Bianca, Bogdan, Paul Șerban, Paul Mantea, Manase, Rareș și Andrei – însoțiți de Ștefana (și pe alocuri de mine) – a fost o experiență interesantă, o ocazie de experiențe noi de viață pentru mine – și cred că și pentru ei :)
Patrula noastră (care s-a organizat și cu ajutorul lu’ Andra) a insistat să vină de vineri dimineața, așa că vineri dimineața am mai pus ultimele idei în cererea de finanțare pe care am depus-o la DJT Alba, am generat patrulele pentru BQ (am dat o mana de ajutor și pe partea de sistem de înscriere and stuff like that) – și am tulit-o cu gașca în Marele Sat cunoscut drept capitală a țărișoarei.
Prima oprire – Politehnica, la laboratorul unde lucrează și Dan Dragomir pentru Eurobot 2012, unde Dan și colegul lui Mihai ne-au povestit despre roboții la care lucrează, am avut parte și de o demonstrație practică cu un line-follower și a trebuit să facem uz de forță să îl dezlipim pe Bogdan ca să putem pleca :)
Next stop – Centrul istoric și o masă complet „sănătoasă” (deh, copii din orașe fără McDonalds când ajung în orașe cu McDonalds – you know how that goes …), și un pic de „sightseeing” pe la Hanul lui Manuc (unde ne-a permis paznicul să mergem și să vedem curtea interioară restaurată – pare pregătită pentru activitatea de vară, tocmai ce citisem un articol despre asta înainte să mergem).
Am trecut pe lângă clădirea BNR și ne-am oprit la Palatul Șuțu, unde am intrat (nu fără proteste din partea unora :P) să vedem Muzeul Bucureștiului – și am aflat, printre altele, că înainte vreme sectoarele nu aveau numere, ci culori, și am mai descoperit și alte lucruri interesante – it’s a good way to spend 3 RON și recomand pentru oricine care are 1h timp liber în centrul Bucureștiului.
N-am mai avut vreme de mai mult, că se dădea startul oficial la BQ și trebuia să ajungem în parcul Kiseleff, cu o scurtă oprire la mine, în Militari, să recuperăm bagajele. În Kiseleff, lume multă, împărțirea pe patrule – constituite în așa fel încât să nu fie două persoane din același centru în aceeași patrulă – și câteva jocuri. Eu am profitat de timpul ‘liber’ și i-am salutat pe liderii din țară pe care i-am recunoscut.
Drumul de la Kiseleff la sala de sport s-a făcut printr-o ploaie puternică, așa, de primăvară, pe care noi am încercat să o ratăm mergând cu metroul (și am și reușit, într-o oarecare proporție). Au urmat deschiderea, înregistrarea, împărțitul pe „trupe” amestecate din cercetași din toată țara, organizarea pentru a doua zi, și apoi eXploratorii noștri au luat somn, după aproape 24 de ore pe drum.
Sâmbătă, după o înviorare de 45 de minute (și după o noapte de nesomn) – trupele au plecat, fiecare pe traseul lor. Am reușit să finalizez ce mă angajasem să fac pentru BQ, și am fugit acasă cu Ștefana și cu Miha, am luat bike-urile și am făcut turul Bucureștiului în câteva ore – Militari, Palatul Bragadiru, Piața Constituției, Pod Izvor, Cișmigiu, Calea Victoriei (până la Muzeul de Istorie), Centrul Vechi, Grădina Icoanei, Piața Romana, Piața Victoriei, Aviatorilor, Herăstrău până la lac, Arcul de Triumf. Pe drumul de întors, am luat somn în trafic undeva la semafor, așa că am alimentat cu zahăr sub formă de ciocolată pe la o benzinărie pe lângă Podul Grant.
Seara au cântat Panaiteștii și Dimănceștii live în sala de sport (and they sounded pretty good, actually) – și după ne-am strâns iarăși grupul să schimbăm impresii despre diferitele trasee (nu toată lumea a fost peste tot, și întotdeauna este important să facem un mic rezumat după activitate și să conștientizăm experiențele pe care le-am trăit, ce am învățat, ce am văzut …).
Am fost plăcut surprins să văd că traseul prin București le-a schimbat părerea albanezilor mei despre marea capitală (după ce au fost la gară și la mine în Militari erau deja pregătiți mintal de o experiență în ‘america de sud’). Au simțit și … efectele orașului mare – oameni care nu sunt deschiși să comunice pe stradă, care se feresc și se protejează, aglomerație și forfotă – dar și lucrurile pozitive – populația pestriță, istoria și clădirile la fel de pestrițe …
Per total, așa cum puteți citi și în articolul Ralucăi de pe site-ul Centrului Local (care, by the way, este unul din cele mai bune articole din ultima vreme de pe site-ul nostru), experiența a fost una foarte pozitivă și de repetat! :)