I am not a gamer. Nu mă joc și în general nici n-am cum, pentru că nu există megajocuri pentru Linux. Until now …
La începutul lui aprilie a apărut varianta opensource 1.0 a unuia din cele mai tari jocuri ever – Transport Tycoon. M-am surprins de mai multe ori în ultima lună pierzând mai multe ore deconectat de la realitate construind căi ferate și drumuri în unul din jocurile care mi-au marcat copilăria :P. Există variante pentru Windows, dar, evident și pentru Linux, și merge beton pe Ubuntu.
Grafica, sunetul și muzica, care nu puteau fi distribuite gratuit și trebuia să ai copia ta a jocului, au fost refăcute de la 0, și acum sunt disponibile și variante opensource ale fișierelor respective.
Vineri, înainte de vancața de Paște, am plecat spre Timișoara, pentru a petrece Paștele acolo. Cu noroc am prins loc, pentru că am fost la agenție pe la prânz, la un tren care avea în program 11 ore până la Timișoara, pentru că mergea pe la Târgu Jiu și pe la Filiași. Se pare că sunt ceva gropi și în calea ferată.
Cum timpul adițional (2 – 3h față de normă) nu a părut de-ajuns pentru băieți, undeva înainte de Tg. Jiu ni s-a stricat și locomotiva, și a mai durat înca 2 ore și ceva să se remedieze problema. În total, 13 ore și 600 de km. GREAT :)
La Timișoara am stat un pic cu o parte din familion, m-am liniștit un pic, am refăcut planurile de afaceri cu maică-mea, am dat o plimbare prin parc și, în mare, am pierdut vremea. Am mai reparat una alte prin casă, că se mai strâng cum merg rar pe acolo, dar nu am fost la slujba de înviere pentru că nu am simțit nici un fel de tragere de inimă pentru o asemenea acțiune.
Am prins, cel puțin Duminică, la Timișoara o vreme splendidă. Am prins și niște poze, deși le-am făcut cu telefonul, dar sunt convins că dacă ar fi la o adică (oare așa se scrie), aș putea locui în Timișoara. Parcuri, verdeață, liniște și pace. Am fost la plimbare duminică seara cu mama pe câteva străduțe din centru, pe lângă unde mergea ea la școală, și era megaliniște, chiar în centru.
Pentru mine, Timișoara are cu totu alt feeling decât Bucureștiul. Trebuie totuși să recunosc că n-am luat-o printre blocuri …
Parcul de lângă CatedralăTot acolo, pe malul Begăi
A trecut aproape o lună de când n-am mai scris aici. Nu-i bine. Mă ceartă lumea că nu au ce să citească. Așa ca revin cu aventuri, începând cu cele din urmă, pentru că am fost prin tot felul de locuri în ultima lună.
Primul pe listă, joia dinainte de vacanța de Paște am scos bicicleta în prima tură de plăcere de când am cumpărat-o, prin Herăstrău, cu Miha, Ioana, Diana Eugen și Pisi (care este un tip, nu o tipă …). Am prins o super vreme, pe apusul soarelui, și după mai multe peripeții pe traseul Cișmigiu – Herăstrău ne-am bucurat de un ocol al Lacului Herăstrău.
M-am simțit foarte bine să-mi aduc aminte că sunt și locuri frumoase în București și că, cu calul la dispozițiepoți să dai liniștit o tură în liniștea din Herăstrău. Am făcut și downhill pe panta de coborâre de la calea ferată, ne-am dus și pe iarbă, și pe asfalt, am coborât și scări, am făcut de toate.
Fetele au închiriat biciclete de la un centru de lângă sediul Băncii Carpatica, la una din ieșirile dinspre Sala Palatului a Cișmigiului. Prețul a fost foarte ok și băiatul de acolo ne-a așteptat chiar dacă am întârziat puțin peste programul lor de lucru. Dacă știe cineva cum se numesc și dacă au un site, vă rog să comentați cu un nume sau un site, să le facem reclamă la oameni că au fost de treabă :)
Cum tot scriu din urmă, am uitat (deși a fost o noapte greu de uitat) de cântarea din 12 martie din Varză (în urma căreia am plecat direct la gară, spre Festivalul Luminii). Ne-am strâns din nou, o super-gașcă de cercetași, și ne-am spart în cântece o noapte-ntreagă, până la primul metrou. Am avut (cred) mai multe chitări decât voci, am avut fluiere, a fost o nebunie :)
Am trecut prin mai multe cărți de cântece, am profitat din plin de promoția cu 4 + 1 gratis la Tuborg. Continui să cred că ar fi util de înființat un Ordin al Cercetașului Trubadur, în care toți cercetașii care întrețin distracția să fie membri :), cred că ar fi mult mai tristă viața mea fără serile astea cu cântări.
Am și poze, dar sunt neclare și nereprezentative. Still :)
Densitate mare de chitări pe m2And that's my serious face!
Pe 6 martie am pus traista în spate, și mi-am luat la revedere de la Limerick. Am luat un J.J.Kavanaugh (autobuz) 4 ore până la Dublin Airport, după câteva ore am luat o cursă Aer Lingus către aeroportul Alicante din Spania. În avion, mulți irlandezi plecați în vacanță, dornici să scape de frigu ce a lovit Irlanda anul ăsta. Le-o picat fața instant când căpitanul a anunțat că am aterizat la Alicante și că temperatura de afara este 7 grade și plouă :) Era mai frumos în Irlanda :P
Cu mult noroc și cu puțină spaniolă, am prins foarte repede autobuzul către centrul orașului Alicante (EUR 2.60) (se pare că nu toată lumea are norocul ăsta …) și șoferul mi-a explicat unde e autogara. În autogară am găsit o ultimă casă de bilete deschisă și pe la 22:30 am plecat cu autobuzul spre Valencia. Eu credeam că Alicante e oarecum aproape, dar autobuzul a zburat pe autostrăzi cu o medie de 100 la oră, și tot a durat trei ore :) Nebunie de autostrăzi au oamenii ăia în Spania.
Nu am vrut să iau taxiul, așa că odată ajuns în autogară în Valencia am luat-o pe jos, pe lângă ceea ce urma să aflu că a fost râul Turia, încă o oră, până la hotelul la care am stat. Am făcut eforturi să găsesc, la 2AM ceva de mâncare în zonă, dar după ore de colindat pe străzi m-am lăsat păgubaș.
