Am mai scris despre asta în postul de acum 100 de ani despre campul nostru de vară. Ideea a fost simplă: am vrut să facem o roată de apă care să alimenteze o pompă (făcută tot de noi) care să urce apă într-un cubitainer (un butoi mare de apă), de unde după aia să iasă la dușuri.
Am pus câteva poze atunci, dar acum mi-am adus aminte de asta pentru că am găsit, total random, un film pe care l-am făcut atunci cu roata, și pentru că, tot azi, povesteam cu Nicu despre ideea de a face o roată de apă mică, solidă, ușoară și ușor de montat / demontat care să genereze 5V stabilizat și maxim 1A de curent, pentru încărcat telefoane mobile and such în condiții grele (gen la munte :P).
Dacă are cineva hint-uri, le aștept cu cea mai mare plăcere :)
Unul din motivele pentru care n-am mai fost online (și deci în consecință n-am mai scris pe blog) în ultima săptămână a fost că am plecat cu gașca la Vienna, să vedem Vienna pe iarnă și să dăm o tură la Târgul de Crăciun.
Am plecat cu Miha, Iuliana, Simina și Iuli din București, imediat după ACS Winter Skating, cu 140 de minute întârziere, cu un tren slaped-toghether de CFR din vagoane ce erau pe-acolo degeaba, întrucât trenul nostru „oficial” era dat dispărut între Constanța și București.
Am ajuns la Cluj cu 3 ore întârziere, într-un vagon de clasas 1, dar pe un frig crâncen (eu sunt convins că bietul naș de accelerat nu știa să seteze căldura pe altceva decât 18 grade, vară). Eu am mers (dintr-o împărțeală semi-random) cu Cristina și Horațiu Tătar, cu Simina și cu Neghi. Nu îmi amintesc prea multe despre drumul din România (as i slept), dar am văzut media de viteză pe Cluj – Oradea la Horațiu în bord și era 40km/h. În rest am mers destul de bine, cu Radu și al lui GPS în fața noastră, până la centrul scout din Vienna care ne-a găzduit 4 zile.
În prima zi am dat o tură de oraș, a nins frumos. Am dat de colindători români pe stradă, cântau foarte frumos.
Am fost la Stephansplatz, ne-am învârtit un pic, ne tot ningea :).
Ca să nu stăm degeaba, am fost să vedem niște o casă făcută de un artist austriac pe nume Hundertwasser (și la casă îi zice, inevitabil, Hundertwasserhaus). Casa, și stilul, sunt foarte tari, mai ales că sunt exact pe dos față de tot ce vezi în Vienna imperială: toate geamurile sunt puse alandala, casa are colțuri pe unde nu te-ai aștepta, trotuarul e vălurit, sunt copaci pe acoperiș, pereții n-au numai zugrăveală pe ei ci și plăci din tot soiul de materiale. E un super puzzle de culori și materiale, și nu îs două geamuri la același nivel :)). Musai, dacă mergeți în Vienna, să treceți pe acolo. Pozele ce le-am făcut eu, pe ninsoare și iarnă don’t do it justice.
Am fost și până la Prater, am dat o tură prin mașinuțe să ne ciocnim :), dar nu s-a dat nimeni în roata mare pentru că ningea și nu s-ar fi văzut nimic. Ne-am oprit și până la Dunăre, doar așa, în trecere, să zicem bună ziua. Am mâncat serios la Subway, la operă (bun loc acolo, e a doua oară când mă scapa de frig anu ăsta). Fetele s-au oprit pe la H&M-uri prin centru, eu am fost cu Bogdănel, Teo și Cristinuța până la Hofburg, pe care eu nu-l văzusem noaptea. Am mai trecut pe la ceasul care cântă colinzi iarna la 5 și la 6 (dar noi am prins doar sfârșitul colinzii), și apoi ne-am dus să vedem obiectivul principal: Târgul de Crăciun.
Târgul de Crăciun este de fapt o „piață”, multe multe tarabe în diferite locații în Viena, cea principală fiind piața din fața primăriei (Rathausplatz). Se dă punch, se dă vin fiert, sunt dulciuri, tot felu de artizanate și de alte nebunii numai bune de cadouri de crăciun. După ochiul meu, cam toate prețurile erau umflate, dar nah, când ești la târgul de crăciun, mai bei și un vin fiert, probabil că nu te mai uiți :). Oricum, înafară de niște căciuli de moș crăciun cu beculețe, nu am văzut nimic kitch-ios, totul era de bun gust, reni și oameni de zăpadă de ceramică, bomboane de 1m, animăluțe de pluș, marțipan, turtă dulce…
Am încheiat ziua la Molly Darcy’s Irish Pub, care ne-a mai găzduit și în trecut, cu un Guiness de la mama lui.
A doua zi fetele și-au dorit să tragă o tură de shopping, așa că am plecat cu Bogdănel prin oraș (după ce am fugit o stație după tramvai :) ). L-am lăsat pe Bogdan la Muzeul de Științe Naturale, și eu m-am dus să mă plimb prin centru. În mod normal îmi face plăcere să mă plimb prin orașe de-astea vechi și să încerc să-mi imaginez cum arătau în vremurile lor de glorie, dar în ziua aia era un frig de cădeau coarnele la cai, deși era super soare. Am făcut câteva poze pentru o idee pentru doctorat (revin pe tema asta), dar nu era rost de stat afară. După un pic de gândeală, m-am hotărât să merg la Turnul Dunării. De la ONU City am luat-o pe jos printr-un parc înghețat unde erau doar doi – trei oameni, și am ajuns.
Turnul Dunării a fost construit în 1968 și are cam 250 de metri, și e just for fun. Are o terasă de unde se face bungee-jumping și de unde poți să vezi Vienna de sus, o cafenea care se învârte să vezi de la masa ta toată Vienna și un restaurant, la ultimul nivel. Am făcut câteva poze, m-am minunat de cât de mare e Vienna și cât de puțin vedem noi, de obicei, din ea, m-am simțit un pic ca în SimCity sau într-unul din jocurile din seria Tycoon. Foarte tare :) De menționat că se urcă cu liftul până la terasă, la 150 de metri, că liftul zboară cu 6.7m/s în sus, și că are acoperișul de sticlă, să vezi pe unde urci :). De la bază până sus faci cam cât fac eu la facultate de la parter la 3 :P.
M-am întors în centru, unde m-am întâlnit cu gașca soră-mii, am fost cu ei până sus în turn la Stephansdom (așa, vreo 350 de trepte, phhh….).
Apoi i-am lăsat să mănânce, le-am găsit pe fete la Târgul de la statuia Mariei Tereza, și ne-am îndreptat (cu greu, că ne tot pierdeam unii de alții, cred că era de la vin :P) către Salmbrau, super berăria unde ne-a dus profu’ în martie. Cu mult noroc, am primit o masă în pivniță (dacă mergeți acolo, musai să stați în pivniță!) pentru câteva ore. Am beut bere bună făcută acolo în casă (evident, nefiltrată), și am mâncat un ditai ciolan. În sfârșit am reușit să găsesc mâncarea care să-l dea gata pe Bogdănel!
De acolo, ne-am dat puțin cu tramvaiul, am mai băut un vin cald la primărie, ne-am strâns cu gașca arhitecților și ne-am dus acasă.
A treia zi am făcut puțină curățenie, am mai dat o tură scurtă tare prin centru. Fiind luni, la târgul de crăciun era plin plin plin de copii de grădiniță și de școală generală, ceea ce mi s-a părut foarte extrem de tare!
Pe la 2 am lăsat cheile la Georgi și Teo, care au mai rămas o seară, și am plecat. Ne-am pierdut puțin prin Ungaria, am mâncat ceva pe la graniță, și am ajuns în Cluj pe la 2 noaptea. De acolo, cu mașina lui Cătă până la Teiuș, unde aproape am prins trenul de București, but not quite. Am stat o oră la Cătă la Teiuș, am luat un tren spre Alba, și apoi, cu înca 2h întârziere, am reușit să iau un rapid de București.
La invitația Mihaelei, ieri am luat toate cele 110 kile ale mele și le-am pus pe patine :) Am fost la patinoarul din Drumul Taberei, de la 21 la 23 și a fost foarte cul :). Am fost împreună cu Adi Secal, cu Tache și, evident, cu Miha. A fost destul de ieftin, 10 lei patinele și 10 lei intrarea. Și prețurile la băutură / mâncare par mai ok decât anul trecut (4 lei vinul fiert ;) ).
Am prins și prima trântă a sezonului (nu, nu am spart gheața!).
S-a deschis de curând și patinoarul din Cișmigiu, și e gratis în fiecare dimineață din timpul săptămânii între 10 și 12, așa că mi-am propus să-mi fac programul în așa fel încât să merg dimineața înainte de școală :) Mai se bagă careva? :)
Ne-am dorit ca, deși nu am făcut festivalul cu tot ce implică el, tradiția UP să fie dusă mai departe, și să facem totuși ceva ca să marcăm încă un 1 Decembrie la Alba Iulia. Ieșirea din weekend (din postul trecut) nu și-a propus în nici un fel asta, acolo ne-am propus doar să ne relaxam și să facem puțintel teambuilding.
Luni seara, pe 30 Noiembrie, de Sfântul Andrei, am reușit să ne strângem la Alba Iulia, atât albaiulieni cât și o mână de lideri din țară. Au fost cercetași de peste tot, o parte veniți de la Cluj special, o parte veniți de la atelierul de făcut țuică a lui Gherman, de la Cioclovina. Am fost cercetași de la Găești, Timișoara, Tg. Mureș, Miercurea Ciuc, Sinaia, București, Dej, Arad, Cluj și evident Alba Iulia (sper că n-am uitat pe nimeni! :). După un pic de warm-up în Pub13, ne-am mutat într-un local în șanțuri, Gotic, unde era ceva mai liniște și mai multă lumină.
Am cântat, am cinstit o bere, am mai cântat ceva, am ținut localul deschis până pe la 3 (în condițiile în care în mod normal se închide la 12 :D). La final am mulțumit chelnerului, și cu o pauză la Metzgerei (la șaaaaorma :P), ne-am îndreptat spre noua sală a UP, apartamentul lu’ Iuli. Mai pe larg despre asta puteți citi la ea :)
Sunt fericit că am reușit să ducem tradiția mai departe, și că așa mulți cercetași au venit, din proprie inițiativă, din inerție, și din aceeași dorință de a continua o tradiție pe care am simțit-o și noi.
Deși nu am reușit să facem UP-ul anul ăsta, echipa UP de anul ăsta a fost una din cele mai reușite echipe din toate timpurile. Am avut mulți oameni implicați, și toți s-au ridicat la așteptări. Ca să nu încheiem un efort susținut de câteva săptămâni brusc, am decis ca în weekend-ul 28 – 29 (când trebuia să fie UP12), să ne strângem la Roica, o tabără la 35 de km de Alba Iulia, și să firigeeeeem porcu’, pentru că de la el ni s-or tras toate hibele.
Am fost 20 de cercetași, am făcut un grătar (pe ploaie, trăiască bucătaru șef Adi :P), am închinat un pahar de vin (sau mai multe), am cântat la chitară și am făcut poze în toiu nopții. Gopo ne-a împărțit lămpi UP (ca cea dintr-un post anterior de-al meu) drept premii de felicitare pentru eforturile depuse pentru UP (am primit și eu una eheeeeeee :P).
Pe la 3, 3 jumate am făcut niște super poze cu echipa, dar din păcate încă nu am ajuns în posesia lor nici eu nici restul Internet-ului, îl așteptăm pe Paul :) Avem în schimb poze de la Cristina Muntean (care a mers cu Bogdănel în plimbare prin chei) și de la Georgi.