Cu bicicleta prin Herăstrău

A trecut aproape o lună de când n-am mai scris aici. Nu-i bine. Mă ceartă lumea că nu au ce să citească. Așa ca revin cu aventuri, începând cu cele din urmă, pentru că am fost prin tot felul de locuri în ultima lună.

Primul pe listă, joia dinainte de vacanța de Paște am scos bicicleta în prima tură de plăcere de când am cumpărat-o, prin Herăstrău, cu Miha, Ioana, Diana Eugen și Pisi (care este un tip, nu o tipă …). Am prins o super vreme, pe apusul soarelui, și după mai multe peripeții pe traseul Cișmigiu – Herăstrău ne-am bucurat de un ocol al Lacului Herăstrău.

M-am simțit foarte bine să-mi aduc aminte că sunt și locuri frumoase în București și că, cu calul la dispoziție poți să dai liniștit o tură în liniștea din Herăstrău. Am făcut și downhill pe panta de coborâre de la calea ferată, ne-am dus și pe iarbă, și pe asfalt, am coborât și scări, am făcut de toate.

Fetele au închiriat biciclete de la un centru de lângă sediul Băncii Carpatica, la una din ieșirile dinspre Sala Palatului a Cișmigiului. Prețul a fost foarte ok și băiatul de acolo ne-a așteptat chiar dacă am întârziat puțin peste programul lor de lucru. Dacă știe cineva cum se numesc și dacă au un site, vă rog să comentați cu un nume sau un site, să le facem reclamă la oameni că au fost de treabă :)

Călare pe cai
Apus în Herăstrău

Încă un Mamut

Vineri seara am plecat la Alba, pentru că aveam stabilită o ieșire cu exploratorii pe Mamut pentru sâmbătă și pentru că aveam de vorbit despre proiectul campului nostru de vară, cu care vrem să aplicăm pentru o finanțare la TiA.

Am ajuns pe la 3, am răspuns la mailuri până pe la 5, și am căzut eroic. Noroc cu Pătrat, care s-a gândit bine și m-a sunat pe 9 jumate, că nu ajungeam eu pe nici un Mamut altfel :). Au fost cam 10 explo, noi 3 (Pătrat, Andra și subsemnatul) și Bogdănel cu Ionuț Toma.

Am urcat cum am urcat Mamutul. Sus, după un joc de cunoaștere (cu rime gen Miță cel Beat Criță, Ionuț am o capră și-un ieduț și Pătrat Cerc), explo au votat că nu vor să meargă să vadă cetatea Tăuțului. Bogdanel și Ionuț au plecat totuși încolo, ei fiind seniori și în consecință „liberi de contract”. Ne-am jucat un buldog, steaua, un joc de încredere, Pătrat ne-a învățat lucruri de bază despre citirea hărții și despre busolă, și Andra ne-a explicat cum se fac 2 noduri (cabestanul și un nod de ancorare).

După ce am terminat activitățile astea semi-statice, am decis că, deși n-am mers la Tăuți, mai putem merge undeva, să nu mergem direct acasă, așa că s-a votat să mergem la pietre la Ampoița. Drumul e lejer și mi-a adus aminte de cât de mult îmi place să bat Apusenii. Am ajuns pe la 5 la Ampoița, am urcat până la pietre, am mâncat acolo o slană cu o ceapă (mulțumesc Manase!:P), și ne-am întors să prindem trenul de Alba.

Vremea a ținut cu noi și a fost o zi superbă pentru umblat, nici foarte cald nici foarte frig, soare câteodată, vânt ușor. Per total, o zi excelentă :)

Finally, sus pe Mamut
Pietrele de la Ampoița
Poza de grup

Mai multe poze aici.

ENP Tg. Mureș Martie

În continuare pe drumuri, weekend-ul trecut am participat la întâlnirea Echipei Naționale de Programe a ONCR. Întâlnirea, finațată prin proiectul 100 de idei pentru educație nonformală, a avut ca obiectiv realizarea unui pas înainte pe diferitele proiecte ale ENP. A fost un weekend greu, și, deși sunt circumspect în ce privește concluziile, pot sa afirm că am făcut un pas înainte în toate direcțiile.

Eu am plecat la Mureș doar vineri seara, cu Cristi și Irina, pentru că am mai avut treabă pe la facultate. Echipa de eXplo deja discutase despre campul național de eXplo, care va avea loc la vară, dar nu sunt stabilite încă foarte multe detalii (momentan, după o discuție ulterioară, inclusiv locația pentru camp este supusă din nou dezbaterii). Am mai trecut o dată peste obiective, le-am mai aranjat, le-am mai pupat cu cele ale temerarilor și le-am dat feedback ca sa și le lege și ei mai bine de ale noastre.

Partea criminală a fost sâmbătă după-masa, când am încercat să stabilim un sistem de progres personal pentru eXploratori. Fiind prima oară când oricare din membrii echipei e implicat în așa ceva, și având în vedere cantitatea semnificativă de variabile care trebuie luate în calcul, ne-am mișcat greu, dar nu încet, prin mai multe abordări și mai multe tipuri de soluții. Într-un final am găsit o soluție de compromis, care ar putea să-i împace și pe eXploratorii veniție de la temerari și și pe cei care vin noi în organizație, și să-i ducă cu succes prin trei etape mari către ramura de vârstă finală, seniorii.

Sâmbătă seara l-am sărbătorit pe Sf. Patrick al irlandezilor într-un pub în ceteatea mureșeană, și am savurat două șaorme (ca erau cam micuțe) de miez de noapte de la Grecu’ (care e contrapartea lu Turcu’).

Duminică, o nouă zi, o nouă trezire brutală, tot pe la 8. Discuția principală în echipa de eXplo a fost cadrul simbolic. Aici n-aș vrea să dau foarte multe din casă, sunt convins (din log-uri) că sunt mai mult eXplo care mai dau pe-aici :P, dar pot să vă zic ca se leagă binișor (și mai ușor pentru lideri) cu cadrul simbolic ce vine dinspre temerari, și că are mult de-a face cu patrulele și cu viața în patrulă. Ultima etapă a fost o discuție despre cum / ce facem de-aici înainte.

Am plecat după masă, după multe poze și luări de la revedere, către București. Am făcut o escală la Sighișoara, unde am vizitat biserica evanghelică, cimitirul vechi (ăla din cetate – pe care eu nu îl mai văzusem niciodată deschis), și ne-am găsit loc pentru următoarea întâlnire pe seniori și explo, la Burg Hostel (unde au mai fost și alte întâlniri, despre unele cred că am mai scris aici, acum 1000 de ani).

Pe scurt, o întâlnire cu multe rezultate pe foaie. Cu siguranță există mult potențial în întreg ENP-ul, și cu multă muncă vom avea niște rezultate de calitate în anul ce urmează. E o perioadă interesantă să fii cercetaș :D

Echipa Națională de Programe a ONCR
Echipa de eXplo în acțiune (poză de la Cristi Farcaș)
Am vorbit cam mult, eram redus la tăcere (poză de la Cristi Farcaș)
St. Patrick's party (nu știu exact de la cine e poza :P)
La Sighișoara pe Cetate (poză de la Miha)

Consiliul Centrului Local 2

Duminică, pe 14, la ora 10, am avut al doilea Consiliu al Centrului Local Axente Sever de anul ăsta. Ne-am propus să ne întâlnim regulat, pentru a putea organiza mai bine activitățile centrului local. Am făcut un pic de evaluare pentru Festivalul Luminii, care per total a ieșit destul de bine, după cum spuneam.

Ne-am pornit un Calendar al activităților centrului local, și lucrăm din greu la site-ul nostru, pe care sper să îl lansăm oficial undeva aproape de Paște. Am hotărât să fim mai riguroși în ceea ce privește cotizațiile și gestiunea membrilor activi / inactivi ai grupului nostru, și am încercat să stabilim niște reguli mai clare despre drepturile și obligațiile membrilor noștri (dreptul de a purta eșarfă, dreptul de a participa la activități).

Am discutat și participarea a doi seniori ai grupului nostru (Gopo și Teo) la AGORA, un eveniment cercetășesc pentru seniori care va avea loc, din câte înteleg, la Kandersteg, în Elveția (unde, btw, Bogdan Pater este membru al staff-ului), și azi am primit și confirmarea din partea comisarului internațional al ONCR că vor putea merge.

Sperăm ca până se termină Luna Pădurii să reușim să ne implicăm în cel puțin un proiect de mediu care să sprijine pădurea (plantare sau întreținere de pădure, lucru la pepiniera din Lunca Meteșului).

Deși îmi propun să ne prezentăm direct pe site-ul nostru, voi continua să scriu aici despre perspectiva mea asupra modului în care Centrul nostru Local funcționează și avansează :)

Am uitat de Varză

Cum tot scriu din urmă, am uitat (deși a fost o noapte greu de uitat) de cântarea din 12 martie din Varză (în urma căreia am plecat direct la gară, spre Festivalul Luminii). Ne-am strâns din nou, o super-gașcă de cercetași, și ne-am spart în cântece o noapte-ntreagă, până la primul metrou. Am avut (cred) mai multe chitări decât voci, am avut fluiere, a fost o nebunie :)

Am trecut prin mai multe cărți de cântece, am profitat din plin de promoția cu 4 + 1 gratis la Tuborg. Continui să cred că ar fi util de înființat un Ordin al Cercetașului Trubadur, în care toți cercetașii care întrețin distracția să fie membri :), cred că ar fi mult mai tristă viața mea fără serile astea cu cântări.

Am și poze, dar sunt neclare și nereprezentative. Still :)

Densitate mare de chitări pe m2
And that's my serious face!