Autor: yeti

Ceremonia de absolvire, Poli 2009

Inițial nu am vrut să merg, pentru că eram sigur că discursurile o sa fie pline de bs. Dar, pentru că odată în viață gați faculta, sâmbătă dimineața m-am trezit totuși la 8 și m-am cărat, cu căciula aia de absolvent cu ciucure, la Sala Palatului.

Una din problemele mele cele mai mai în București este aglomerația și faptul că oamenii se înghesuie ca oile. Well, deși Sala Palatului este extrem de încăpătoare, ceremonia noastră nu a făcut excepție :). Sala a fost plină până la refuz, și rectorul se chinuia, de pe scenă, să ne așeze conform organigramei. A fost cul să mă întâlnesc cu colegii cu care am lucrat în ultimele luni, și cred că așa, de pe scenă, se vedea mișto marea de oameni îmbrăcați în robe. Așa, pentru poza ;)

Au vorbit rectorul actual (unu nou, care gurile rele / bune zic că de fapt e doar locțiitor la tanti Cati – Ecaterina Andronescu, care acum joacă în deplasare, la Minister), tanti Cati în persoană, dl. prof. Dumitrache de la Automatică, încă un rector de demult și câțiva dintre șefii de promoție, inclusiv ai noștrii doi, Bogdan Țiganoaia și Ștefan Bucur. Discursurile, unele sub presiunea emoțiilor, altele sub alt fel de presiuni, au lasat să se vadă că nimic din ce s-a întâmplat sâmbătă nu a fost foarte pregătit.

Festivitatea per total a fost ok, mai ales în poze. Noi ne-am cam plictisit (mi se pare că am și văzut-o pe Roxănica moțăind la un moment dat). Mai pe la sfârșit, tot la îndemnul rectorului am dat cu toca în aer (ieeeeeeeeeeeeeeei), și imediat după aia ne-am aruncat după ele să le recuperăm, că altfel trebuiau plătite :P.

Ne-am făcut poze, ne-am felicitat, n-am mai stat nici unul la concertul Voltaj de după (sunt chiar curios câți au chiar stat, având în vedere că era ora 12 la prânz și nu anunțase nimeni nimic de concert :P). Poate ar fi totuși mult mai emoționantă o ceremonie de absolvire care să se întâmple pe facultate, nu pe întreaga Politehnică (am înțeles că sunt școli unde se practică). Cumva că te și știi cu toți participanții, măcar din vedere, știi cine-s oamenii care vorbesc, de-astea.

A fost și soră-mea, și am pus toate pozele ce le-o făcut ea la mine pe picasa. Mai pun când mai primesc și altele :) Totuși, pentru leneși:

Cul, ha?
Cul, ha?
Poza de gașcă cu Bogdan, șeful de promoție
Poza de gașcă cu Bogdan, șeful de promoție

Susținerea proiectului de diplomă

N-am mai avut vreme să scriu pe-aici. Nici măcar să mai citesc sau să gândesc altceva decât licență. De la ultimul meu post până vineri, asta a fost unica mea preocupare, cu scurte pauze pentru PW (de care voi scrie imediat), bere și (cred) un film. Deși am avut multe probleme și am terminat la limită, atât cu restanțele cât și cu proiectul de licență, stressul efectiv cauzat de el nu s-a comparat nicicum cu stressu de la admitere.

Până la urmă, proiectul meu s-a numit Platformă mobilă comandată wireless pentru explorarea unei suprafețe. Titlul este cam misleading, de fapt obiectivul proiectului meu a fost să inventez un strat între motoare și senzori și limbaje de programare pentru muritori, un fel de API către dispozitivele astea folosite în roboți autonomi.

M-am stresat mult cu susținerea, am sărit câteva nopți bune înainte de prezentare, lucrarea are până la urmă undeva pe la 50 de pagini de conținut, fără anexe, fără cod, fără altele. Robotul de test până la urmă a mers, cu o punte H (re)făcută în penultima noapte, cu ultimii bani, și cu muuuuuuulte baterii R6 :).

În ultima noapte am pregătit și prezentarea pentru susținere. 8 slide-uri. Și mi-am cumpărat și o cămașă. Neagră. M-am cam tăiat când a ajuns rândul meu la prezentare, eu mi-am notat câteva idei, extinderi ale slide-urilor, dar cum eram obosit n-o fost chiar ușor să vorbesc de la mine. A venit și dl. profesor Vârbănescu la susținere, și per total cele 10 minute au fost ok. La sfârșit, după prezentările practice, dl. Tăpuș ne-a felicitat și ne-a „făcut ingineri”. Cu diplomă. :P Nota finală a fost 9, ceea ce e foarte bine pentru media mea pe ani (7.8).

Mă voi interesa daca am voie să fac lucrarea publică, și dacă da, o voi pune aici.

Sunt foarte fericit că am reușit să fac toată lucrarea, de la concept, la implementare și la documentare, folosind doar unelte opensource. Spre exemplu:

  • Pentru scheme electrice, am folosit gschem
  • Pentru scheme conceptuale, scheme de algoritmi, scheme bloc, dia
  • Pentru cablajele imprimate, am folosit pcb, și ca să trec de la gschem la pcb, xgsch2pcb
  • Pentru diferitele figuri pentru lucrare, inkscape
  • Pentru editare texte, evident OOo, Writer
  • Pentru calcule pe date experimentale, OOo Calculator
  • Pentru prezentare, OOo Impress
  • Pentru dezvoltare de cod, evident, Eclipse, cu CDT, cu AVR Eclipse.

Concluzia e că se poate :) Și merge chiar bine :P

Update: azi Micvs, Gia și Dan au avut și ei susținerea, și au terminat, toți 3, cu 10. Felicitări ;)

Licență

Da, da, am reușit (cu greu) să scap de restanțe, și acum am voie să intru în licență acum în vară. De lunea trecută lucrez aproape nonstop, deși lucrul la proiectul ăsta l-am început undeva prin februarie.

Proiectul meu este realizarea unei platforme mobile pentru dezvoltarea de roboți autonomi. Adică o bază de la care să poți pleca mai departe să îți faci robotul.

Ieri am reușit să termin asamblarea, m-am muncit destul de mult, dar a ieșit ca în planuri, cu mici variații :) O să pun poze mâine, azi n-am mai ajuns la școală că o plouat și mi-am luat vacanță.

Până acum am făcut o punte H cu relee pentru controlul motorului principal, cu care am avut o grămadă de probleme și încă nu i-am rezolvat toate hibele, și am scris un driver în Java pentru controlul robotului prin adaptorul serial 2 wireless pe care îl avem. Bine, driver-ul mai dă mici rateuri, dar sunt fixable, cred :). Planul e să scriu drivere pentru mai multe limbaje de programare, să fie așa, ca un api către robotul ăsta. A, și am mai scris driver-ul pentru LCD, în mare. Adică mai treuie aranjat un pic :).

Poze cu placa pentru puntea H, în diferite stagii de dezvoltare:

După aplicarea foliei Press and Peel
După aplicarea foliei Press and Peel
După corodare și după muuulte găuri
După corodare și după muuulte găuri
Placa completă, cu toate piesele pe ea
Placa completă, cu toate piesele pe ea
Testare :)
Testare :)

Marea îmbrățișare de la Alba Iulia

Vineri, Alba Iulia a intrat în Guiness Book of Records prin cea mai mare îmbrățișare. Adică s-o făcut un lanț mare de oameni în jurul cetății, și am fost așa de mulți că n-o mai fost niciodata nicicând de când este Guiness Book of Records așa mulți să-și înconjoare bucăți din oraș :). Au fost și cercetașii de la Alba acolo, și aș fi fost și eu dacă n-aș fi ocupat cu licența, au fost un pic peste 9500 de oameni.

Cu toate că sunt bucuros pentru Alba Iulia, și din punctul de vedere al albaiulianului seren și ignorant sau neștiutor față de lumea din jurul lui, există și lucruri care umbresc eventu ăsta. În decembrie Cristina Cândea de la RYMA îmi povestea despre propunerea ei către Primărie să se facă de 1 decembrie o horă pe exact aceelași traseu. I-au spus atunci că nu pot da bani pentru asta. Și acum, primăria are superba idee de a face o îmbrățișare (care nu seamănă în nici un fel cu o horă). Super.

Lucrul care mi s-a părut cel mai fishy la chestia asta (ca să nu spun că e înainte de alegeri, pentru că la Alba acum sunt zilele orașului)este că organizarea la chestia asta s-a început doar cu două săptămâni înainte, și mesajul s-a schimbat undeva pe la mijlocul acestor două săptămâni. Adica no, e nevoie de mai multă promovare să-ți asiguri participarea în numere suficient de mari. Dar așa e când ești pe cai mari, îți permiți să lași lucrurile pe ultima clipă și după aia să inviți școlile să se prezinte organizat la event :)

Anyway, toate peste toate, un lucru fain pentru albaiulieni și un lucru bun pentru Alba Iulia.

Poze de la Nico și site-ul evenimentului făcut de firma lu Furtun.

Despre câinii sălbatici

Există în orașul ăsta mirific pe care eu îl numesc Marele Sat foarte mulți câini fără stăpân. Extrem de mulți. Există în orice oraș și sunt un fenomen normal al urbanizării. Sunt convins că, dacă nu ar exista servicii speciale, ar exista și în vest câini fără stăpân.

Există multe motive pentru care apar câinii ăștia: oamenii care își aruncă animalele în stradă, lipsa de control și de responsabilitate a celor care dau legi, dar și a administrațiilor locale. Există oameni cărora le place să aibă câini pe lângă bloc, și le pun de mâncare în fața scării, dar nu își asumă responsabilitatea pentru ei.

Soluția autorităților a fost sterilizarea lor. Adică i-or castrat și după aia le-o dat drumu înapoi pe stradă. În timp ce asta încetinește (parțial) problema înmulțirii exponențiale a câinilor fără stăpân, nu rezolvă nicicum problema agresivității lor. În cel mai bun caz lasă problema neschimbată.

Bucureștiul este una din cele mai dens populate locuri din Europa (am citit undeva că am avea 3000 locuitori / kmp) – nah, într-un bloc încap mulți mulți oameni, dar are și niște spații nepopulate foarte mari (zone industriale, parcuri). În astfel de locuri, câinii fără stăpân se simt ca acasă: nu sunt mașini să-i deranjeze, se găsesc oamenii miloși care să le dea de mâncare, au spațiu cât vor ei să fugă. Fără stăpâni, se sălbăticesc, își stabilesc haite și devin agresivi.

Poate că într-un oraș cu o geometrie cât de cât normală, zonele astea ar fi fie înafara orașului (zonele industriale), fie păzite / închise noapte (parcurile). La noi însă, lucrurile se petrec un pic altfel.  Locuiesc în București de 5 ani. Prima dată când am dat de o haită de câini mă întorceam noaptea de la Universitate spre Regie, pe jos, și în dreptul parcului de la Grozăvești m-au atacat vreo 5 – 6 câini. Erau totuși mașini pe stradă, am trecut repede și nu m-or urmărit. Nu m-am mai gândit la asta, și nici n-am mai avut probleme cu câinii.

Anul ăsta în schimb, în campusul nostru de la Politehnică, câinii ăștia s-au înmulțit alarmant. Aproximez că numărul câinilor fără stăpân de pe campusul Politehnicii, incluzând Regia, depășește 100. Lucrând la licență, petrec tot mai mult timp la școală, și ajung să plec noaptea târziu sau chiar dimineața. Anul ăsta până acum m-au atacat ”pe bune” de două ori: 10 – 12 câini, grămada, supărați tare tare. Și nașpa, mai ales că la orele de care vorbesc eu nu se găsește nimeni să te ajute. Nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă dacă te mușcă de ceva arteră mai serioasă. Nu pot să nu mă gândesc la cazul japonezului omorât de-un câine fără stăpân în București.

Nu mi-e frică de urs, nu mi-e frică de lup, am mers de mai multe ori noaptea singur în pădure și am dat nas în nas cu mistrețul. Animalele sălbatice nu atacă fără provocare, sau fără motiv. Acuma dacă mă prinde noaptea la școală prefer să stau până dimineața, sau să ocolesc pe la Apaca. Nu că acolo ar fi mult mai safe, da pe-acolo nu m-or atacat niciodată (încă).

Unii fac pe curajoșii și zic că dacă îi atacă pe ei dau cu picioru și mușcă ei primii. Prima dată să-i văd cu 10 câini în juru lor. După aia putem și discuta despre eroisme. Soră-mea mi-o zis să-mi iau șpray de ăla pentru autoprotecție, sau petarde. Mama mi-o zis să-mi iau o bâtă de baseball cu mine. Eu nu înțeleg de ce trebuie să mă protejez eu de animale sălbatice în mijlocul unei capitale europene?

Luni am de gând să fac o sesizare scrisă universității despre problema asta. Nu sunt convins că o să rezolv ceva, câinii ăia nu-s la prima ”procesare”, cei mai mulți au cercel din ăla cum că au vizitat ecarisajul odată.

Notă: nu sunt animal hater, îmi plac câinii. Dar situația aici este scăpată de sub control, și nu o să se controleze singură. Sunt convins că dacă nu face nimeni nimic acum, la anul pe vremea asta o să fie mult mai multe persoane care urlă pe tema asta.