Duminică, după grătarul de la Teo de la Vinț, ne-am întâlnit la alt grătar, la Paul, undeva în Micești (Micești era un sat la ieșirea din Alba spre Câmpeni – Oradea, acum este un cartier rezidențial), dedesubtul pădurii. Am decis tema campului de vară, am băut o bere și ne-am simțit bine.
Postul asta îl scriu ca să vă arăt ce o sa vadă Paul dimineața, când o să se trezească să-și bea cafeaua înainte să mearga la lucru, și să-l felicit pentru alegere :P.
Alba Iulia. No, parcă așa m-aș trezi și io de dimineață :P
Cum aparatul meu, după cum scriam și în alte posturi cu poze, nu este tocmai eroic, n-am reușit să fac o poză și cu Alba Iulia by night de la locul lui Paul de casă, dar vă asigur ca era dacă nu la fel de beton, și mai beton :P
Vineri seara, după întâlnirea cu eXploratorii și cu seniorii, Bogdan a propus să mergem la Râmeț, pe același traseu pe care am fost cu exploratorii acum o lună, și eu am fost de acord să merg cu el, eu cunoscând traseul.
Având în vedere ca am fost numai doi, ne-am deplasat mult mai repede, și am putut să ne oprim să admirăm cheile la Râmeț (apa era mică și foarte foarte curată), și să facem poze. Am mers mult mai bine decât acum o lună și am avut parte și de vreme bună, până când am ajuns la Hudă. De aici, ne-o plouat de vreo 5 ori pe cei 6 km până la Sălciua. Foarte trist :)
Preț: 6 (până la Râmeț) + 8.5 (Sălciua de Jos – Turda) + 2.5 (Turda – Câmpia Turzii) + 9.5 (Câmpia Turzii – Teiuș) + mix de smochine and stuff (Teiuș – Alba Iulia :P)
Timp: 6h 30 (Mănăstirea Râmeț – Primăria Sălciua de Jos) – 12h 30 (cu tot cu deplasări și așteptări prin gări / stații de autobuz)
Poze: aici (unele dintre ele îmi par mie chiar foarte reușite, dar e cum zice mama, ca nu fotograful o fost de calitate, ci natura :P)
Distanță: aproximativ 21 de km (viteză medie – 3.2 km/h)
De câteva săptămâni tot îmi doresc să fac o ieșire, să trec de la Șureanu la Sarmizegetusa. Am tot plănuit, au tot intervenit chestii, am tot schimbat.
Ca să trecem peste costul incredibil al transportului până la Oașa, planul inițial de Șureanu la Sarmizegetusa s-a lungit într-un plan Cindrel – Șureanu – Sarmizegetusa, cu urcare prin Păltiniș. Pentru că în varianta nouă, o mare parte din transport se poate face cu personalul, prețul estimat inițal a scăzut cu 50%.
În sfârșit, marți am plecat spre Sibiu, într-o formație de 15 cercetași, cu Bogdănel care ni s-a alăturat acolo. Am stat o oră în Sibiu, am dat o tura prin centru, apoi ne-am înghesuit într-un autobuz deja plin până la Păltiniș. De aici, drum de piatră cât cuprinde.
Din păcate, la un moment dat, după ore bune de urcare, unui membru al grupului i s-a făcut rău puternic, și a trebuit să renunț la urcare și să ne întoarcem înapoi. Ceilalți au continuat, către Cindrel, și au înnoptat după el, la buza pădurii, înspre lacul Oașa. Noi am înoptat la refugiul Cînaia, la 1775m, și ne-am întors a doua zi, cu greu, către Păltiniș, de unde ne-am întors acasă.
Dificultatea traseului și căldura puternică (dar și lenea, cred eu), i-a oprit și pe ceilalți, care de la Oașa s-au întors către casă în a doua zi, și au ajuns chiar mai repede decât noi. Traseul ăsta fuge de mine, și se pare că nicium nu reușesc să-l abordez cum trebuie. Acum intrăm în pregătirile pentru Campul Centrului Local, și nu o să mai fie rost, dar poate la toamnă, după ce se rezolvă una alta pe la facultate, mai încercăm odată.
O oră în altă țară - centrul SibiuluiTeo, cu Dora, Tudor și valea de la Păltiniș în fundalLa întors
Siebenburgen este un camp a cărui obiectiv, așa cum l-am înțeles eu, este amintirea și înțelegearea moștenirii săsești în România. Prima ediția a avut loc în 2007, iar a doua acum în 2009, la Hosman. S-a dorit ca acest camp să fie o pregătire, un exercițiu pentru Jamboreea pe care dorim să o facem în 2011. Din ce-am prins eu, la Hosman au fost francezi, belgieni, polonezi și ai noștrii români.
Eu încă nu am prins gursul activităților cercetășești cu un număr mare de participanți. Le susțin, le înțeleg scopul, înțeleg ce le motivează și ce îi face pe cercetași să vrea să participe la ele, hell, inclusiv ajut la organizarea unui eveniment destul de mare – doar că eu înca nu le „simt”.
Totuși, la invitația Mihaelei, după ce am depus vinerea trecută proiectul la MTS, în loc să o iau spre Alba, am luat-o spre Sibiu (bine, tot către Alba am mers și atunci, linia pe la Făgăraș fiind ruptă și trenul fiind deviat prin Mediaș :P). Cu întârzierile de rigoare, și cu ajutorul Niculinei (mașina lui Nicu) și al lui Luci, am ajuns în camp, la Hosman, pe la 7 dimineața, just in time pentru a ajuta cu pregătirea micului dejun.
Iulian :)
Am reușit să schimb câteva vorbe cu oamenii pe acolo, în funcție de când s-au trezit, și apoi pe la 10 am plecat cu ei în excursie, la Biertan și la Sighișoara. Eu am fost cu un autobuz în care majoritari erau francezii, și au fost un grup foarte vesel, o fost fun :). Am vizitat Biertanul, și apoi ne-am îndreptat spre Sighișoara, unde, întâmplător sau nu, era în desfășurare Festivalul Medieval. A fost foarte foarte cald, și toată lumea era obosită, așa că participanții au primit liber la plimbare, și noi liber la o bere rece.
La BiertanLa Biertan în biserică
Așa, un pic offtopic, m-am bucurat să văd că festivalul de la Sighișoara a avut un super site anul acesta (exceptând prima pagină) și că are niște activități cât de cât coolness. Dar când am ajuns acolo și am văzut că jos, în oraș, festivalul medieval se face tot cu mici și hamsii, și mai ales când am văzut taxa de intrare în cetate stabilită la 10 RON / ZI, mi s-a cam urât de Sighișoara.
Am băut deci berea undeva în oraș, unde m-am întâlnit și cu Neghi, și cu Pătrat, și după aia l-am găsit și pe Popicu :P
Revenind la campul de la Hosman, din diversele schimburi de replici ce le-am avut, atât cu participanți din România cât și cu parte din staff, opiniile sunt împărțite. Am înțeles că greul a fost cu infrastructura, dar a fost rezolvat în primele zile de camp. Ce nu mi-a plăcut a fost că nu am simțit o disciplină de-aia prietenească, dar hotărâtă, în puținul timp pe care l-am petrecut acolo, și nici o difuzie a grupurilor (francezii erau cu francezii, românii cu românii …). E adevărat, poate nici n-am stat eu suficient să îmi fac o părere corectă. După încheierea campului m-am întâlnit pe un tren și cu participanți pe drumul spre casă, dintr-un centru local din Moldova, care au simțit campul ca OK, din spusele lor li s-a părut un pic cam static, dar doar un pic.
Aș vrea să îi felicit pe toți cei care s-au implicat, trup și suflet, în campul de la Hosman.
Nicu alimentează cisterna cu apă de spălat
Ce pot să vă spun cu mâna pe suflet este că salata ce-am mâncat-o la Biertan a fost excepțională, atât în calitate cât și în cantitate, și că a picat foarte bine unui călător plecat de acasă de multă vreme :)
De obicei, primele discuții despre UP se întâmplă la întâlnirea de evaluare a campului de vară, de obicei la sfârșitul lui august, începutul lui septembrie. Apoi, spre 1 octombrie începe nebunia adevărată, cu invitații și așa mai departe.
Anul ăsta însă, treaba începe mai devreme. Când am venit acasă, imediat după licență, am participat la o întâlnire organizată de DJT Alba în care ne-a fost prezentată metodologia pentru Concursul Național de Proiecte al MTS din 2009. Am hotărât împreună să aplicăm pentru bani pentru UP12 la MTS, cu toate că era destul de din scurt, și mai ales pentru că trebuia să plecăm în Austria. Ca să nu mai spun că eram în vacanță :P
Săptămâna trecută a fost una de foc, în care am încheiat parteneriate cu HCC-ul, Agenția Locală pentru Energie Alba și Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, dar am mai aranjat și la cererea de finanțare. Până la urmă, am obținut aproape toate actele, a trebuit să-mi fac chiar și CV (thought this day would never come), și am plecat la București, să-l depun, urmând ca actele de la ONCR să le primesc de la Mihaela acolo.
Din păcate, Administrația Financiara din București s-a mișcat ca un melc și a insistat să nu ne dea Certificatul de Atestare Fiscală în mai puțin decât maximul timpului pe care îl au la dispozție, ceea ce a însemnat că a trebuit să punem în dosar doar dovada că l-am cerut, ceea ce s-ar putea să facă ca proiectul să fie ne-eligibil.
Vom primi un răspuns concret pe 3 august, până atunci rămâne să așteptăm :)
Un pic Offtopic, toate documentele de la MTS pentru Concurs sunt date pe site în format Word. Sunt curios câte organizații de tineret își permit să dea banii pe licențe de Office, mai ales când există și alternative, ce-i drept, mai puțin cool, dar gratis. Documentația ar trebui oferită în format PDF, care poate fi citit folosind un cititor gratuit, iar formularul (care eu cred ca ar trebui completat online), să fie oferit și în varianta ODF, că doar suntem în uniunea europeană. E adevărat, tura asta de finanțare, sumele maxime finațabile sunt într-adevar de ordinul zecilor de mii de lei, dar exact același formular se folosește și pentru concursurile locale, de unde cu greu poți scoate mai mult de 1000 de lei. Lipsa de sens pentru mine este că, dacă licența necesară pentru a completa un formular este egală sau mai mare cu suma maximă finanțabilă prin completarea formularului respectiv, degeaba te chinui! Sau oare statul încurajeaza pirateria? :P
Am făcut un formular în format ODF, identic (la printare) cu formularul lor oficial. Nu știu dacă am voie să-l uploadez aici, fiind formularul lor, dar dacă este cineva care are nevoie de așa ceva, știți unde să mă contactați :)
UPDATE: cu mult ajutor și bunăvoință, atât din partea ONCR cât și din partea MTS, într-un final toate documentele au fost depuse și acceptate. Acum așteptăm evaluarea calitativă :)
