Am avut o perioadă mai agitată în care s-au întâmplat mai multe și n-am ajuns să scriu de ele, așa că acum evit să scriu până nu ajung la zi cu ce am mai făcut :) Le iau pe rând, și vă rog să scuzați posturile mai scurte decât de obicei ;)
Sâmbăta imediat după Paște am primit vizita lui Christian, Robert și Mikael, trei cercetași austrieci din grupul din Hoersching, veniți în recunoaștere pentru campul pe care urmează să-l facem împreună cu ei vara. Am fost cu mașina la locul propus de noi pentru camp, pe marginea râului Gârda Seaca la 5 – 6 km de centrul comunei Gârda de Jos, apoi după masa am pus la punct un pic de program pentru camp și despre călătoria pe care ei intenționează să o facă înainte de a ajunge în camp, prin minunata Românie :) Evident, ziua s-a încheiat cu o bere și cu discuții mai „ușoare”.
Locul de camp e un pic cam strâmt, dar într-o locație excelentă. Are și apă, și acces facil, și, deși sunt niște case în zonă, nu sunt chiar în capul nostru. O să fim la 3-4 ore de Padiș și la 40 de minute de ghețarul de la Scărișoara.
Vinerea din vacanța de Paști, după mai multe schimbări de planuri cauzate de vreme, dar și de chestiuni administrative, am plecat cu o gașcă de 13 exploratori la Sibiu, să reedităm o nebunie ce am tras-o în noiembrie 2008 : HaiHui prin Sibiu.
După succesul ambelor ediții, mă pregătesc să propun un program național pentru eXploratori care să se bazeze pe acțiuni de genul ăsta. Care e ideea, pe scurt: am pregătit un caiețel, care, pe lângă un set de provocări de tot soiul, conține și informații despre Sibiu. Cercetașii, împărțiți pe patrule, au bătut întreg centrul Sibiului căutând indicii, și cu ocazia asta au văzut și cele mai importante obiective turistice de pe-acolo.
Tura asta am fost lideri Andra și cu mine, și, ca și data trecută, nu am umblat cu patrulele, ci ne-am despărțit (fără știrea lor :P) de ei, și le-am dat indicii și provocări adiționale și prin SMS. Am luat de la Centrul de Informare Turistică din Piața Mare hărți pentru toată lumea (una din patrule a fost inspirată și și-a făcut rost singură ;)).
Ca să vă puteți face o imagine, printre provocări au fost să își facă poză făcând piruete pe Podul Minciunilor, să numere scările dintr-unul din turnurile cetății sibiului, să numere capacele alea noi de canal dintr-o anumită zonă și să scrie ghilotină cu șireturile papucilor în Piața Mare.
Andra și cu mine ne-am petrecut timpul spionându-i pe eXplo, dar am luat și câteva pauze în care am vizitat Biserica Evanghelică și Biserica Ortodoxă din centru, ambele impresionante în felul lor. La cea evanghelică erau deschise și catacombele, unde am stat aproape 45 de minute căutând semnificația emblemelor de pe locurile de veci ale multor oameni importanți din Sibiul din evul mediu.
Am avut noroc și de megavreme și am stat cam 3 – 4 ore în centru. Ultima provocare a fost să găsească cum ajungem, folosind mijloace de transport în comun, la Grădina Zoologică. Grădina Zoologică (unde intrarea pentru elevi și studenți este de 2 lei) s-a extins un pic de la ultima noastră vizită. Deși are doza aia de tristețe când vezi animale închise în cuști, are și latura practică că cercetașii pot vedea, fără a se pune în pericol, multe din animalele cu care se pot întâlni prin pădurile pe care le mai frecventăm :).
Dealtfel, asta a fost și provocarea lor pentru Zoo, să noteze toate animalele cu care este probabil să se întâlnească într-un eventual hike.
Pentru mine a fost great fun, deși am ajuns acasă cu toții rupți de oboseală. Din păcate încă n-am apucat să determin care este patrula câștigătoare, dar mi-am pus task să descopăr până la sfârșitul săptămânii.
Am plecat de la Timișoara spre Alba, dar nu am ajuns direct acasă. De la Vințu de Jos m-au luat Iuli cu Neghi, cu Alex Cebuc și cu soră-mea și ne-am dus să ne întâlnim cu o gașcă mai mare de cerce la casa surorilor Muntean (Diana și Cristina).
Am ajuns pe finalul grătarului, și pe începutul ploii, dar cu toate astea am mai prins ceva de băgat la ghiozdan (surprinzător având în vedere că de la masă se ridicase Bogdănel înainte să ajungem noi :P). Nu am poze, dar casa familiei Muntean din Pianu de Sus este efectiv superbă, practică și organizată. Ah, da, și au o fântână în mijlocul sufrageriei (un loc minunat pentru a filma The Ring 3) :P
Vineri, înainte de vancața de Paște, am plecat spre Timișoara, pentru a petrece Paștele acolo. Cu noroc am prins loc, pentru că am fost la agenție pe la prânz, la un tren care avea în program 11 ore până la Timișoara, pentru că mergea pe la Târgu Jiu și pe la Filiași. Se pare că sunt ceva gropi și în calea ferată.
Cum timpul adițional (2 – 3h față de normă) nu a părut de-ajuns pentru băieți, undeva înainte de Tg. Jiu ni s-a stricat și locomotiva, și a mai durat înca 2 ore și ceva să se remedieze problema. În total, 13 ore și 600 de km. GREAT :)
La Timișoara am stat un pic cu o parte din familion, m-am liniștit un pic, am refăcut planurile de afaceri cu maică-mea, am dat o plimbare prin parc și, în mare, am pierdut vremea. Am mai reparat una alte prin casă, că se mai strâng cum merg rar pe acolo, dar nu am fost la slujba de înviere pentru că nu am simțit nici un fel de tragere de inimă pentru o asemenea acțiune.
Am prins, cel puțin Duminică, la Timișoara o vreme splendidă. Am prins și niște poze, deși le-am făcut cu telefonul, dar sunt convins că dacă ar fi la o adică (oare așa se scrie), aș putea locui în Timișoara. Parcuri, verdeață, liniște și pace. Am fost la plimbare duminică seara cu mama pe câteva străduțe din centru, pe lângă unde mergea ea la școală, și era megaliniște, chiar în centru.
Pentru mine, Timișoara are cu totu alt feeling decât Bucureștiul. Trebuie totuși să recunosc că n-am luat-o printre blocuri …
A trecut aproape o lună de când n-am mai scris aici. Nu-i bine. Mă ceartă lumea că nu au ce să citească. Așa ca revin cu aventuri, începând cu cele din urmă, pentru că am fost prin tot felul de locuri în ultima lună.
Primul pe listă, joia dinainte de vacanța de Paște am scos bicicleta în prima tură de plăcere de când am cumpărat-o, prin Herăstrău, cu Miha, Ioana, Diana Eugen și Pisi (care este un tip, nu o tipă …). Am prins o super vreme, pe apusul soarelui, și după mai multe peripeții pe traseul Cișmigiu – Herăstrău ne-am bucurat de un ocol al Lacului Herăstrău.
M-am simțit foarte bine să-mi aduc aminte că sunt și locuri frumoase în București și că, cu calul la dispozițiepoți să dai liniștit o tură în liniștea din Herăstrău. Am făcut și downhill pe panta de coborâre de la calea ferată, ne-am dus și pe iarbă, și pe asfalt, am coborât și scări, am făcut de toate.
Fetele au închiriat biciclete de la un centru de lângă sediul Băncii Carpatica, la una din ieșirile dinspre Sala Palatului a Cișmigiului. Prețul a fost foarte ok și băiatul de acolo ne-a așteptat chiar dacă am întârziat puțin peste programul lor de lucru. Dacă știe cineva cum se numesc și dacă au un site, vă rog să comentați cu un nume sau un site, să le facem reclamă la oameni că au fost de treabă :)