Omu

După un weekend de București, cu Adunare Generală, multe povești și multe planuri, weekendul următor, pe 19 și pe 20 iunie, am fost puțin la munte, cu Miha, Tromppy și Adi Se.

Am plecat din București târzior, pentru că eu am avut de rezolvat ceva la facultate de dimineață, și ne-am regăsit cu Tromppy prin Bușteni pe la ora 2. Am aprovizionat de la piața din Bușteni cu o bucată considerabilă de șuncă fiartă + afumată, o brânză serioasă și ceva legume, și jap pe jepi. Pe Jepii Mici mai concret, pe traseul care merge la Cabana Caraiman.

A fost frumos și am mers cu toții bine, ne-am mai întâlnit și cu un cercetaș din Bușteni, cu Silviu, când mai aveam 40 de minute până la Caraiman. Am văzut mai multe capre negre (care în perioada asta numa negre nu-s :P), dar am prins și o vreme excepțională. Deși era deja pe sfârșit de iunie, zăpada încă era serioasă pe vale, și am traversat pe zăpadă cel puțin o dată.

De la Caraiman, după-o scurtă clipă de răgaz (la la la), am continuat spre Babele și spre o ciorbă caldă. Am ajuns sus pe la 6, cu obiectivul de a continua spre Omu, unde aveam rezervare. Salvamontistul care păzește drumul către Omu de la Babele nu părea foarte convins de capacitățile noastre montane, și nu s-a sfiit să ne facă acest lucru cunoscut :)

Aici trebuie notat că Tromppy de când am ajuns la Babele și până am luat-o ușurel către Omu a pierdut două pariuri legate de care bolovan este Sfinxul …  :P

Drumul spre Omu a fost mult mai simplu decât mă așteptam, deși ne-a plouat la un moment dat inclusiv cu gheață și începuse să se lase noaptea. La 10 pași de cabană am umplut pentru siguranță toate sticlele, dar sunt convins că apa aia are ceva mineral prin ea de nu o lasă să înghețe chiar dacă îi reeeece, ca tăia la mână ca firezu. Cu mâinile pe la tot felu de încheieturi călduroase am ajuns la Cabana Omu, care mi s-a părut că are un aer foarte familial. Ne-am schimbat repede și am tăbărât pe provizii. După o cină îndestulătoare și udată cu vin fiert, am mai rezistat toți înca cateva ture de trombon (suficient încât să câștige toată lumea, chiar și Miha, care a luat bătaie grav în principiu :P Totuși, cred că Adi a fost cel mai bun trombonist :P).

Ziua s-a terminat cu Tromppy și Miha și Adi făcând tot soiu de bancuri într-o cameră în care erau 30 de persoane care voiau să doarmă (eu eram ocupat să mușc din sacul de dormit ca să nu râd …).

A doua zi a fost cu mult mai nefericită, și ne-am petrecut-o de jumătate plimbându-ne, la propriu, printe nori. Voiam să ajungem la Crucea de pe Caraiman, dar nu am reușit să depășim partea cu releul de pe Coștila, că ne-a prins o ploaie de aia așa ca la 2000 de m, care ne-a mânat așa, pas alergător, pe un traseu de întors către Babele. Uzi până la … well, piele, refugiați la Babele, nu am putut să nu comentăm pe tema pantofilor de catifea albastră cu vârful îndoit înapoi al unuia dintre băieți, nici nu am încercat să ne abținem felicitările pentru prietena lui, care avea sandale cu toc. Nu știu cum au urcat ei doi scările, dapoi mai să vină toată distanța de 200 de m de la telecabină până la cabană …

A doua parte a zilei a fost mult mai frumoasă și a făcut ca stropeala din prima parte să merite. Am coborât pe la Cantonul Jepilor, de la Piatra Arsă la stânga spre Bușteni. Am coborât prin niște peisaje fenomenale, pe lângă cablul unei telecabine mai vechi, și la final am dat un mic ocol și am văzut și Cascada Urlătoarea.

Pe undeva pe coborârea pe la Piatra Arsă s-a terminat și benzina, așa că am făcut plinul la restaurantul hotelului Silva, cel puțin până a venit megaploaia după noi :)

Revin cu poze.

Adunarea Generală eXtraordinară, București 2010

Vin cu niște posturi din urmă, în perpetua speranță că voi fi vreodată la zi și că nu o să mai scriu doar o dată pe lună :) Pe 12 iunie a fost Adunarea Generală eXtraordinară a ONCR. S-au întâmplat mai multe chestii în weekend-ul ala care au generat o serie de evenimente care a dus, printre altele, la absența mea de aici pentru ultima lună.

Pe scurt, am candidat la o poziție în Consiliul Director al ONCR. Partea asta a fost destul de ușoară, am obținut acordul și susținerea oamenilor importanți din viața mea de cercetaș, am completat un formular și am dat send.

La alegeri, Bianca (Neșiu-Bedreag) din București a fost aleasă în unanimitate de voturi ca nou președinte al ONCR, fiind și singurul candidat. Pentru celelalte 10 poziții în Consiliul Director am fost 8 candidați, și doar 7 dintre noi, cu mine inclusiv, am fost aleși pentru a îndruma organizația pentru următorii trei ani. Noii mei colegi de patrulă în misiunea asta sunt Bianca (de care vă ziceam mai sus), Corneliu de la Dimăncescu, Cristi Moldovan de la Cluj, Sânziana de la Suceava, Adi Șu de la Oradea, Cristina Nica de la AMD București și Lucian Nedeluț de la Drăgășani.

La împărțirea de sarcini din prima discuție a noului Consiliu, am primit în responsabilitate direcția strategică management, dar, din lipsa de oameni, am fost desemnat, vrând – nevrând, și vicepreședinte al ONCR. Sună foarte ciudat, știu, vicepreședinte. Eh, well :)

În seara cu alegerile evident s-a lăsat cu cântări prin eVarză (ba chiar și cu dănțuiri :O), și duminică am tras o tură cu bicicletele, inițial plănuită pentru Călugăreni, dar apoi modificată pe sightseeing tour al locațiilor bike-friendly de prin capitală pentru prieteni (am făcut parcul Carol, am trecut pe la Bragadiru, pe la fabrica de bere, pe lânga Palatul Parlamentului, pe lângă Poli, turul Lacului Morii și apoi, pentru cine a mai putut, Arcul de Triumf, Herăstrăul și câteva aspersoare din fața casei lui Becali).

De notat: am pus pariu cu Iuliana că după o tură de biclă până la Călugăreni și înapoi (60 de km) într-o zi, o să … umble ciudat, ca să mă exprim gentil. Am scris aici ca nu cumva să uit(e) :)

Mogoșoaia and my flat tire

După ce ne-am întors din Elveția, o săptămână am fost deadmeat. Am dormit cred, toată săptămâna, n-am mai fost în stare de nimic. În weekend, Dan a organizat o ieșire cu bicicletele la Mogoșoaia. Am fost foar Sel și Cip, Dan și cu mine.

De la Cișmigiu (de la Raitabike), am mers pe la Gara de Nord și acolo pe Grivița înainte pââââââână-n Mogoșoaia, lung, boring și direct :D Vineri parcă îmi amintesc că fusesem în varză, deci nu eram nici eu tocmai fresh :) La Mogoșoaia era plin plin de lume la iarbă verde.

Palatul mi s-a parut interesant, dar nu am găsit niciunde istoricul lui. Am avut noroc ca am putut da un Wikipedia de pe telefon să să aflăm mai multe chestii. Nu știu dacă e intenționat sau nu (pentru aerul de vechime), dar mi s-a părut un pic lăsat aiurea, ne-reparat pe alocuri. Am fost și în spate palatului, unde este statuia lui Lenin, cu fața în jos. Mi s-a părut interesant motivul pentru care e cu fața în jos – să nu atenteze recuperatorii de fier vechi la bronzul din nasul, urechile și alte părți mici ale statuii de bronz.

Am explorat puțin potecile din pădurea de pe-acolo, apoi am hotărât să mergem și pe la Lacul Morii. După o mică greșeală de traseu, am luat-o pe centura Bucureștiului, cu obiectivul Chiajna – Lacul Morii. După ce am trecut de Chitila și de stația Peco de la ieșirea din Chitila, am auzit un fssssssssssssssssssssssssssssst puternic și eram pe jantă :P Prima pană cu bicicleta asta. Exciting, but still, 12 km până în București :|

I-am trimis pe ceilalți către București, și apoi am stat și am stat și am stat și am stat până a venit un autobuz de pe o linie preorășenească, care s-a îndurat de mine și m-a luat cu tot cu bicicletă către București. De la WestGate m-a luat un alt autobuz, și după aia am mai mers puțin pe jos și am ajuns la școală.

Bine, ar fi util de spus că după ce am desfăcut bicicleta am descoperit că aveam și axul de pe spate rupt, și cred că era rupt de multă vreme. Pentru necunoscători ca mine, să știți că magazinul HyperSport de la Cotroceni s-a închis, și că la Colțea este un magazin de biciclete unde se găsesc și piese normale (nu experte).

Fața dinspre lac
Evident că m-o găsit unu la telefon să mă întrebe una-alta
Hanul

Toate pozele sunt de la Cip, și Dan le-a pus pe net.

Eurobot aftermath

N-am mai scris, nici de la Rapperswil nici după. Nu a mai fost timp, dar nici putere. Pentru cei care nu au urmărit blogul echipei, după ce am montat-o pe petronela și am luat cina, am început niște teste, care la 5AM s-au terminat dezastruos cu distrugerea uneia dintre plăcile de control.

La „consiliul de urgență” de dimineață am reușit să facem un ugly (and I mean ugly) hack și să facem câteva lucruri să funcționeze. Am reușit să ne omologăm și am  jucat trei ture de calificare și ne-am clasat pe penultimul loc. Un rezultat dezamăgitor, dar având în vedere circumstanțele, nici nu cred că se putea face mai mult.

Înafara problemelor noastre legate de Petronela, organizarea a fost, ca de obicei, foarte OK. Cazare la sala de sport, abonament gratuit pentru participanții Eurobot la transportul în comun în zona interesantă, mâncare ok (chiar și un BBQ într-una din seri), reducere la un mega party studențesc :P

Nu mai știu exact pe zile cum s-au întâmplat lucrurile, dar înafară de aspecte competiționale:

  • ne-a prins ploaia pe podul de peste Zurichsee
  • ne-am plimbat pe la castelul din Rapperswil și am văzut și căprioarele ălora de acolo
  • am găsit un Ferrari și un hangar de Porche-uri
  • am mers la un festival studențesc la care am avut reducere la jumate :)
  • am dormit peste tot pe unde am stat jos (pe scări, pe scaune, pe mese, …)
  • am văzut elefanți și girafe și canguri la Kinderzoo

Sâmbătă seara și duminică seara am ieșit cu băieții la o plimbare (peste lac, în celălalt canton) și la o bere prin oraș (mulțumim Upsiders și Fratelli pentru bere :P).

Certificat participare Eurobot2010

Adi a pus o selecție de poze aici. Eu n-am mega poze :)

După cum spuneam
Pinkies
Eurobot competition area
How cool is that?
Pe o parte ce castel era de-un vin
Și pe partea cealaltă de-o friptură

Eurobot 2010

Azi dimineață am plecat la Eurobot 2010 (www.eurobot2010.ch), unde încercăm să o susținem pe Petronela, robotul nostru, în a obține un rezultat satisfăcător. Încerc să țin eventualii curioși și interesați la zi pe blogul nostru. Suntem toți foarte obosiți, și după călătorie și formalități tot ce-am mai reușit să facem e să o montăm pe Petronela, și acum o punem cumva pe o masă de concurs să vedem ce mai știe :)

Din ce-am apucat să vedem din orășelul ăsta și din Elveția, totul este … ca prin vest :) Lucruri linștite, ditai lacul, un apus frumos și Alpii în distanță.

Mâine urmează omologări, să vedem dacă suntem suficient de buni să participăm aici în concurs :) Revin cu poze și cu filme.

Alpi de la Mensa (Cantina)